A fost o seară geroasă.
Și în sala arhiplină era frig, aproape ca afară.
Mi-a amintit de serile de dinainte de 89, când , noi spectatorii, ne jenam că urmărim programul ,înfofoliți , în timp ce actorii, mai ales doamnele, își ascundeam disconfortul ,mișcându-se mai repede decât ar fi fost normal.”Crăciun vienez”. Nu știu câți dintre cei douăzeci și patru de artiști instrumentiști or fi fost vienezi adevărați, dirijorul este rus,Vasilii Zaharov, din Sankt Peresbourg, chiar nu contează ce nații vor fi fost, n-au avut nici prezentator, nici program scris.
Au fost formidabili!!La intrare , ne-am primit cu șampanie, în cupe ..
După ce a suspinat ascultând blauen Donau walzer, sala s-a încălzit de-a binelea, în ritm de polkă poloneză , aplaudând apoi frenetic Radezky Marsch. A fost și un acordeon, în note de Libertango și un miniprogram românesc extraordinar- nai, ocarină, fluier, caval.
Dansul țărănesc a smuls ropote de aplauze, prelungite pentru Hora Staccatto.
Când între scenă și spectatori distanța s-a topit, artiștii și-au schimbat elegantele costume clasice cu blugi și cămăși albe..”Hello Dolly,The giri from Ipanema,Musical souvenir.
Ghidușii, snoave de-ale lor, antren, atmosferă de petrecere.
Două ore în care am gândit în emoții, am simțit cu gândul.
În spiritul Crăciunului.
Pe la voi cum este?
