Se afișează postările cu eticheta suferințî. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suferințî. Afișați toate postările

joi, 16 decembrie 2010

sclipici

Mă uit rar la televizor.
N-am rezistat să-l dau jos și să pun în locul lui un teanc de cărți necitite, cum spune cineva că a reușit să scape de indispoziția pe care ți-o provoci, de bunăvoie și nesilit de nimeni, din momentul în care începi să folosești telecomanda.  
 Aseară, , absolut din întâmplare, mă rog, hai să zic, tot căutând  pe ici pe colo, am ajuns la 10 pentru România.
Au fost câteva momente emoționante. Am aflat de existența unor   persoane  care merită deplină  admirație.
 Suntem contemporani cu mulți Oameni dedicați semenilor  , talentați, harnici, inteligenți, inspirați, comunicativi, modești, care au făcut cariere strălucite!
În slujba omenirii!

Există suferință , pe care unii Oameni o suportă stoic, fără să cerșească.
Trăiesc demn, purtându-și crucea.//
Nu pot să nu remarc faptul că am văzut și lucruri total nepotrivite cu ținuta momentului și a locului .
Absolut penibile..
Trec peste cel în care o persoană de  sex feminin a venit să încaseze premiul președintelui țării.
Mă întreb câtă securitate poate fi în asemenea momente, într-o sală  cu atâta lume,  mai ales dacă  intrarea s-a făcut pe bază de invitații.//
Jalnică mi s-a părut prestația unui cuplu de actori, premiați a nu știu câta oară- doamna , cam prea sprințară,   domnul, cam obosit.
Nu știu cine o fi autorul texului cu găina , pe care l-au interpretat, dar m-am rușinat în locul  tuturor.
Unii refuză  să îmbătrânească frumos.

De la sublim la ridicol nu este decât un pas, spunea cineva. Mic de tot( s-a văzut aseară).