Autocarul
care avea să ne ducă în patria zeilor părăsește panglica netedă
a șoselei bulgărești, abătându-se într-o zonă umbroasă,
împânzită de brazi semeți, pentru a face primul popas la cea mai
cunoscută mânăstire ortodoxă balcanică, Rila, situată la 1147metri
deasupra nivelului mării, pe valea râului Rilska. 
Deși are aspectul
unei fortărețe, lăcașul se completează armonios cu alte câteva construcții,
impresionante prin arhitectura lor maiestuoasă, în care se
împletesc coloane, arce, scări de lemn și balcoane sculptate.
O pace adâncă mângâie blând
turlele, ferestrele, chiliile, pașii sutelor de vizitatori se
pierd în răcoarea aleilor pietruite, brazii
trimit miresme răcoroase, cerul pare mai aproape, sufletul se
desfată în simfonia amestecului plăcut de nuanțe și gânduri.
Nu-mi propun o descriere amănunțită a lăcașului
care se întinde pe o suprafață de 8800 de metri, al cărui nume se
asociază cu cel al întemeietorului, Ioan Riski, păstor orfan, care
la doar 25 de ani a ales reculegerea într-o grotă de stâncă.
Circulă o legendă potrivit căreia,
tânărul sihastru, devenit Sfântul Ioan de Rila, ar fi fost descoperit
de către țarul Ivan, care l-ar fi ajutat financiar, astfel încât în locul
grotei, el ar fi început construcția așezământului, pentru terminarea
căruia, în timp, multe fețe încoronate ar fi făcut donații generoase.
Mânăstirea a suferit multe distrugeri, mai
ales din cauza năvălirilor turcești, dar , de fiecare dată,
ea a fost reconstruită.
Între anii 1451 și 1460. mănăstirea a fost
abandonată, restaurarea ei datorându-se eforturilor a trei frați,
Ioasaf, David și Teofan, preoți în satul Granica. Din însemnările unui
scriitor balcanic, Vladislav Grămăticul, ar rezulta că, după ce ctitoria
a fost restaurată, preoții amintiți au adunat în jurul ei o nouă
comunitate de călugări. Prin strădania celor trei frați, au fost aduse în
mănăstire moaștele Sfântului Ioan de Rila.
Ceea ce conferă
acestui lăcaș o și mai mare însemnătate este faptul că aici a început să imprime întâia
tiparniță din Bulgaria , mașina de imprimat, lucrată la Viena, păstrându-se și
astăzi în muzeul așezământului, unde a funcționat și o școală de muzică
bizantină, iar mai apoi și o școală literară, la care au participat
și călugării Teofan și Paisie de Rila.
În anul 1976, Mânăstirea Rila a fost declarată monument istoric și arhitectural național. Câțiva ani mai târziu, ea a primit din partea Institutului și Federației Pelerinilor și Jurnaliștilor diploma și Mărul de Aur, cea mai însemnată recunoaștere a unui loc de cultură națională și turism.
Începând cu 1983, aceasta a fost trecuta pe lista Patrimoniului Mondial de Cultură UNESCO.
Las imaginile să vorbească adresându-ți îndemnul să faci un scurt popas în liniștea acestor locuri, dacă te afli în trecere .
