gaudeamus!

Se intampla tot timpul ceva. In fiecare clipa. Este firesc. Doar ca am vrea sa auzim si lucruri bune. Care sa ne dea un strop de speranta. Uite astazi am aflat ca 'revoltator' de tanara Ela, floarea de portocal, prietena mea virtuala din Targu-Mures, si-a sustinut teza de doctorat. A fost atat de bine, ca un renumit profesor roman, stabilit in America, i-a solicitat cooperarea. Chiar ca asemenea clipe merita sa fie scrise cu majuscule!FELICITARI ,ELA! http://o-portocala. blogspot.com; Si un buchet urias de flori albe, cu parfum de portocala!

n-ai incotro

Uneori trebuie sa faci ce este mai bine pentru altii. Si foarte rau pentru tine.
p.s. s-ar putea si altfel? cum se face ca nu alegi?

asa-mi vine..

sa acuz. Pe cine? Chiar..pe cine? Nu mai stiu. Sa zicem ca as sti. Si? Daca acuz, se schimba ceva? Poate..scap de treaba asta. Pentru o vreme. Imi pasa. Inca. Nu pot face nimic. Nimic in stare sa schimbe cu adevarat ce cred eu ca daca s-ar schimba , ar fi un pic mai bine pentru toti. Aiurea..Chiar ne pasa tuturor, adica fiecaruia , pe rand, de tot ce se intampla? Si daca ne pasa, ce facem? Vorbim..Doamne, cat vorbim- in casa, in somn, la telefon, pe hol, in scara blocului, in fata blocului, la dentist, la finante, in taxi, in pauze, pe mess, la semafor ..Daca nu vorbim cu voce tare, vorbim in gand. Poti sa injuri pe cine vrei, ca nu te poate da in judecata, ca nu te aude, nu are martori, poti sa dai cu tot ce ai la indemana in cine simti ca vrei . Sau nu-ti convine. Poti sa faci declaratii, pe care in realitate nu le-ai spune niciodata, poti sa-ti faci un castel. Sau sa te retragi intr-o pestera. Na, am si obosit de atata treaba. Mi-a trecut si supararea. Imi fac o cafea buna ..buna de tot. Si ma uit pe fereastra. Ce sa vad? cam multe intrebari..

iluzii

A navalit prin fereastra in ciripit de gugustiuci. Cor vesel. Fara dirijor. Unde –or fi stand ascunsi, cat e noaptea de lunga? Ca doar a fost frig. Prea frig. Cheama , in graiul lor de silabe galgaite, in aerul tare al diminetii, primavara. S-or fi plictisit de atata alb. Vor verde. In smalt de flori. Si-n raze de soare. Si cand ziua s-a facut mai alba, s-au adunat la sfat. Unii intreaba. Altii raspund. Crengutele firave de mesteacan isi sterg ochii umezi de promoroaca. Au ramas fara plapumioara.Cata galagie.. Asurzite, isi ascund degetele, unul cate unul, pe sub frunzele umede, agatate ici-acolo. Primavara este doar o promisiune.p.s. mai mult decat toate suratele ei, laolalta, primavara este o stare de spirit.

la povesti..

In joc de vapai scurte, incalzind camaruta, noaptea parea fara sfarsit. Pentru matusa nu era ceva nou. Doar ca acum avea cu cine sa-si imparta gandurile. Am ajuns si la lucruri mai serioase. Eu intrebam, ea isi tot intoarcea amintirile de pe o parte pe alta. Si eu, si ea stiam cate ceva. Eu , de la tata. Ea, din auzite. I-am promis ca n-o sa las povestile sa se risipeasca. Satele noastre se tin de mana. Intre vaile a doua rauri- Argesul si Neajlovul. Nu este de mirare ca sunt foarte vechi. Oamenii au fost atrasi de luncile prielnice. Se pastreaza povesti... L-am vazut intr-o vara, eram copil. I se spune Vadu' Stanchii. Saracut, case risipe , micute. Curti stamte. Cum a putut fiecare. Drum de tara. Praf si pietre. Se zice ca, demult, un mare domn, numele nu i se mai pastreaza, ar fi trecut intr-o noapte smolita si ploioasa , pe la hanul, aruncat pe spinarea unui damb. Crasmarita- frumoasa foc! Ca toate crasmaritele! Pentru ca vinul era dulce si mersul Stanchii ametitor, domnul a mai trecut si-n alte nopti. I-a cerut femeii sa –l astepte. Credincioasa. Seara de seara. Cu lampa aprinsa. Intr-o noapte de toamna lipicioasa, intunecata de nu se mai vedea nici cosul hanului, s-a auzit tropot de cal strunit. Nemancat si obosit , Domnul a batut in geam.Cauta odihna in bratele Stanchii. Femeia isi uitase promisiunea. Hanul era plin de drumeti. Si-au platit scump placerea de a bea vin la Vadu’ Stanchii. Le-au fost taiate bratele . De la coate. Si aruncate corbilor. In toate partile. De atunci, cele doua sate vecine se numesc Corbii Ciungi. Si Corbii Mari.