vineri, 13 martie 2015

dacă ai vreme ,

 îți propun un alt fel de a-l citi pe Mircea Eliade

"Deasupra tuturor gloriilor efemere si desartaciunilor legate de patimile noastre pamantesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nicio catastrofa istorica- GENIUL,
 Mircea Eliade, 13 martie 1907,București/22 aprilie 1986, Chicago
Să ne gândim cu stimă  la  înaintași, măcar de ziua lor!

Babilonienii,si, dupa ei, alte popoare au aplicat sexualitatea intregului regn anorganic, clasificand pietrele in: masculine si feminine, dupa culoare; la fel,sarurile.
Pietrele masculine au culori mai aprinse, iar cele feminine au culori mai deschise.O asemenea deosebire se gaseste si in cele mai vechi texte medievale. Alchimia defineste Marea arta a secretului "combinarii MASCULINULUI cu FEMININUL", ca avand o semnificatie mistica.
Ca o concluzie,Mircea Eliade afirma ca sexualitatea corpurilor neinsufletite nu trebuie considerata din punct de vedere vulgar si psihanalitic, ci ca o conceptie curajoasa a unui Univers viu, intreg, armonic.
Din ultimul capitol"Alchimie babiloniana"ma voi referi la studiul artei metalurgice, care, la babilonieni avea un caracter sacru, totul semanad cu un ritual-smaltul albastru,de exemplu, era preparat din:piatra,cenusa de lesie,,o mana de iarba( proportii bine stabilite},puse si fierte intr-un cazan cu patru ochi( deschizaturi), la foc domol.Cand continutul devenea alb, era presat, amestecat cu piatra alba si pus,din nou , la un foc domol; intr-un cazan alb.Numai cand se turna peste peste caramida arsa,el devenea smalt albastru.
In biblioteca lui Asurbanibal exista un text ,in care se arata ca pentru a se pune temelia unui cazan pentru minereuri, se alegea o zi favorabila- noroasa; atunci se facea un sacrificiu, iar strainii nu aveau voie sa se apropie.Lucra numai STAPANUL, ajutat de fiinte umane purificate.Lemnul de foc era tinut sub invelis de paie, taiat in luna lui Ah.
Concluzia ar fi ca arta metalurgica ,la babilonieni, avea un caracter sacru,semand cu un ritual.Puritatea si asceza erau considerate ca un preliminariu oricarei lucrari metalurgice.In China , minerii si turnatorii erau puri,cunosteau ritualurile,iar in Haiti, pentru a se descoperi aurul ,se tineau posturi lungi
Elitele europene(Rosnel,in'Le mercure indien") arata ca asa cum COPILUL nenascut se hraneste cu sangele mamei sale, tot asa RUBINUL se formeaza si se hraneste , iar Rochelle spunea ca Dumnezeu n-a creat lucrurile " sa trandaveasca". Astrele si planetele nu se odihnesc: MAREA se zbate de la un tarm la altul, pamantul nu leneveste, ceea ce se consuma se reimprospateaza, toate muncesc, pentru a scoate ceva. Astfel matricea pamantului se munceste si ea sa renasca. Mergand mai departe, LUNA, ca simbol al argintului, ar reprezenta femeia, iar SOARELE( aurul ) ar reprezenta barbatul.

 De aici ar rezulta ARMONIA COSMICA..
Concluzia acestui studiu ar fi ca, desi, de-a lungul timpului, au intervenit sute de interpretari si de sinteze, notiunea noului Cosmos Viu, PAMANTUL , ca matrice a minereurilor, a "minei", din care se scot" embrionii", a ramas aceeasi, dupa cum aceeasi a ramas ideea ca minereurile sunt embrionii scosi inainte de vreme ; atat minereurile, cat si metalele"isi pot desavarsi"cresterea" prin metalurgie si alchimie, atingand chiar perfectiunea, studiul final al materiei, devenind AUR.
Alchimistii nu trebuie vazuti ca niste simpli cautatori de aur, ci ca niste fiinte speciale, care urmaresc "desavarsirea metalului, transformarea lui in aur",de fapt, urmaresc propria lor desavarsire. Cand alchimistul a obtinut AUR, a realizat etapa finala a desavarsirii proprii, sufletul sau a devenit perfect liber, static PUR.
( În final, voi incerca sa- mi expun modestele pareri in legatura cu impresia lasata de lectura acestei fascinante carti.)

 Pana la lectura ei, n-am reflectat, nicicum, asupra problemelor si teoriilor alchimiste.
Cartea mi s-a parut fascinanta, cu atat mai mult, cu cat este scrisa de o minte geniala, cum a fost aceea a lui Mircea Eliade.
Dupa decembrie 1989, cand edituri romanesti, mai mult sau mai putin autorizate, au publicat carti despre: elemente paranormale, alchimie, mistica, metempsihoza, sinestezie etc.,s-au produs mutatii si in mintea noastra, a celor care in scoala am studiat, sau mai precis, am invatat ca evolutia se datoreaza exclusiv stiintei.
Sigur ca intrebari ne punem de cand incepem a gandi si a crede ca intre noi si mediu exista si relatii pe care nu le putem explica;dar, marturisesc ca pe mine , ca persoana, aceasta carte m-a imbogatit , sporind, daca-mi este permisa parafraza" misterul".
N-am citit niciun alt material in care sa fi fost interpretat ceva din continutul ei. De aceea, n-am facut decat s-o prezint , cu interesul pe care mi l-au conferit: capacitatea mea de intelegere, informatia prin lectura si varsta.
Imi permit, in incheiere, sa citez un paragraf din capitolul" Alchimie si mistica";" Ceea ce natura poate face cu ajutorul secolelelor in singuratatile sale subterane, noi o putem sili sa faca intr-o siungura clipa, ajutand-o si punand-o in conditii mai bune. Intocmai dupa cum putem face painea, putem face si metalele.Fara noi, recoltele nu s-ar coace pe camp; graul nu s-ar preface in faina in morile noastre, nici faina nu s-ar preface in paine."

Continutul acestor vorbe este pozitiv, incurajator.
Sa ne intelegem asadar cu natura, ar fi mesajul cartii, in ceea ce priveste opera minerala, tot atat de bine, dupa cum ne intelegem in privinta muncii agricole.

Numai asa se vor deschide in fata noastra comorile.
O asemenea incredere in forta omului de a desavarsi natura prin tehnici si ritualuri de crestere isi are radacinile in cele dintai sinteze mentale ale istoriei mesopotamiene. 
Desavarsind natura, omul isi va desavarsi propria evolutie. Sensul oricarei"magii" consta in a obtine perfectiunea si autonomia, folosindu-se de "EXEMPLUL" si de "'FORTELE COSMOSULUI".
Dupa o astfel de lectura, inteleg altfel de  ce Mircea Eliade, devenit varful de lance al generatiei sale, afirma;"Deasupra tuturor gloriilor efemere si desartaciunilor legate de patimile noastre pamantesti, un singur punct ramane fix, neclatinat  de nicio catastrofa istorica-GENIUL.”

miercuri, 11 martie 2015

într-o mereu nouă poveste

Zile răzvrătite, viscol și alb, apeluri și vești, optimism și mirări /întrebări „cât o să mai ningă?”, ”ce frumos trebuie să fie în Sinaia„, „ pe cine ai mai anunțat?”, „ce dor mi-e de voi”, cât de departe de tine e gara„?//


 Fuge neobosit timpul, trenul  aleargă și el, imagini uitate apar și dispar, ninge bogat, corole de verde înalt  țâșnesc  către cer,


cobor, peronul este aproape pustiu, revăd  cu ochii sufletului gara, în care, studentă fiind, prin 1969, am așteptat  vreo câteva ore un autocar  care să ne ducă în tabăra de schi de la Gârbova , vine taxiul, în câteva  minute ajungem acasă, sunt prima sosită, așa am promis,  gazdă  ne va fi  colega noastră de liceu, Steluța.
Prima plimbare, ninge în vălătuci, mergem agale, ne răsfățăm prinzând fulgii în palme, pe frunte, în ochi.
Strălucește  orașul regal, brazi falnici  mângâie culmi cu bărbile în nori,  lumini și cadouri în  ochi de ferestre, martie pare  un holtei  Moș Crăciun cu cercel în ureche, imagini  sobre și elegante, Peleș, Caraiman, bătrânul parc, amintiri regăsite în suflet deschis.
Un ceai cald într-un bar liniștit, muzică odihnitoare, noi povestim, alături  câțiva tineri  seamănă cu ai noștri foști colegi, alte povești...
 Noaptea se face dimineață cu țepi, tot sună   neobosit telefonul” pe unde sunteți? „,  o să se mai potolească ninsoarea„..
Pe la  prânz, grupul  este aproape complet, ultimele vor fi Coca și Lenți.  Fiecare își găsește loc în bucătăria  caldă a gazdei, cărunții bunici  redevin adolescenții de ieri,  cu  bucuria   în palme și-n glas!
 Vorbim în cor, povestim despre toate  câte știm, împărțim ceai de ghimbir și cafea, prăjituri și  vin fiert...
Fug orele, se lasă în  trenă albastră seara  muntoasă. Pregătiri pentru bal, o singură oglindă,”ce  rochie faină ai, „te prinde fardul  albastru, „să iau costumul cu  revere adânci”?
 Nelu Horga așteaptă răbdător în bucătărie, el ne va  fi șoferul,încheiem,în sfârșit, și  găteala. 

Le spun ceva  despre  Nicoleta, o fostă colegă, se ivește  așa, printre  vorbe,   ideea cuiva de a numi altfel”” vârtejul”,   ne batem mințile, cuvântul nu vrea să se spună, „ este ceva  care se petrece în America”, începe cu ”a„, nu,  nici cu „n „, oricum  are mai multe silabe„   începe cu „t”  zice Lenți, scotocim, scotocim,  ah, Roza!
Am ajuns la restaurantul unde vom petrece,  ne spunem  mâhnirea, Steluța  și Miki salvează uitarea  !
 Tornadă!
Motto, de acum,  pentru toate  uitările/spuse/nespuse!
Seară caldă, plăcută,  țuică  păstrată în butoi de dud, bulz și șalău la grătar, vin alb, papanași  cu  dulceață de mure, înghețată  cu fructe, mereu alte  povești, poze și bancuri, câteva dansuri, ghiocei și  garoafe...
Noaptea are străluciri  regale,  ninge  cuminte,ne priește plimbarea,  ajungem acasă,  stăm la povești, ca pe vremuri , noi trei, filoloagele -subsemnata, Coca și Lenți- povestim până în zori, somn scurt, ne întâlnim la cafea!



Mergem la Peleș, nu l-am văzut de ani buni, atunci eram cu puștii mei..
 Poze și uimiri, ne umplem ochii și  sufletele,  Peleșul  este o  solemnă, unică bijuterie europeană! Dacă l-ai văzut, du-te să-l revezi!
Nu ne zorim, noi trei ca pe 
vremuri, Coca, Lenți și eu, poze, povești, s-a îmblânzit chiar și gerul, cât de aproape este  „odată„.//
În curte,  sfârâie ademenitor grătarul, bucătar  este tot Nelu, îi place  să ne răsfețe, se ivește printre  vârfuri de brad  un soare timid  cu fire  galbene în barbă , prânz prelungit cu cafele și  vin.. O conducem pe Coca la gară,  răsar lacrimi  furișe, fuge trenul  cu ea, în drum către casă, Miki , subsemnata și Nelu reluăm povești  începute de ieri, a răsărit, grăbită, luna, orașul  palpită...

Ceva mai târziu,  rămânem  doar noi, fetele, din cincisprezece suntem  doar patru, tot  povestim,  adormim mult după miezul  de noapte. 
Dimineața  are parfum de cafea bună, gustări  cam în pripă,  la poartă mai facem o poză,  plecăm  către București Lenți și eu, vor închide ușa Miki și gazda, Steluța.//
 A fost un capitol?
  Nu!  doar o filă...

vineri, 6 martie 2015

Tu ești primăvara mea!

În ciuda capriciilor deloc tandre ale primăverii, sala Cs a fost plină astă seară, când Filarmonica Pitești, sub bagheta maestrului Mădălin Sandu, a oferit un splendid concert, cu caracter umanitar, pentru ajutorarea unui tânăr, Eduard Nonu, aflat în mare suferință. Muzică pentru toate sufletele, energie pozitivă, voci minunate, profesionalism , dăruire, spirit efervescent, toate acestea într-un inspirat decor, pregătit cu artă și pricepere.
 Optimism, culoare, vibrație, armonie, umor fin ! 
 Tu ești primăvara mea! Un proiect sonor deosebit, inspirat de magia eternei iubiri, „femeia„,, un vis real, „marca Mădălin Mădălin Sandu „! 
 Într-o seară de mărțișor! 
cu: Gina Sandu (nai)- simbolul dorului românesc, rostit în unic grai, un talent incontestabil, o prezență elegantă, plină de sensibilitate, strălucire, grație . 
Adina Sima (mezzosoprană)- solistă a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian„ din București o minunată voce, dublată de forță, vibrație, carismă. 
Alex Pârvu( tenor) TALENT, pasiune, har! Un copil de 11 ani, cu voce de aur! Un suflet care VEDE cu SUFLETUL! 
Marius Bălan (bariton) Artist al teatrului ”Davila„ cu o voce caldă, plină!
 Vlad Răilean (mandolină) , membru al orchestrei Filarmonicii Piteși. Talent, carismă, șarm. Ce mai! Zorba!
 Mădălin Sandu (vioară) ARTIST! concert- maestrul Filarmonicii Pitești, sufletul concertului din această seară!
 Mărțișor sonor! 
Rondo Veneziano – Fiaba antica 
Rolf Lovland- You Raise Me Up: Alex Pârvu Andrea Bocelli – 
Vivo per lei-Adina Sima, Alex Pârvu
 Pharrell Williams – Happy-Adina Sima, Alex Pârvu 
Frank Sinatra – My Way-Alex Pârvu 
Frank Sinatra – New York, New York-Adina Sima Edith Piaf – Non, je ne regrette rien-Adina Sima 
Celine Dion – Titanic Gina Sandu ( nai) 
Joseph Schmidt – La Paloma-Gina Sandu – 
Tarantella napolitana din filmul The GodfatherGina Sandu, Vlad Răilean
 Celtic Woman – The Sky and the Dawn and the Sun – Celtic Songs Mikis Theodorakis – 
Zorba Grecul,Vlad Răilean 
Bruno Pelletier – Le Temps des Cathédrales-Marius Bălan
 Cesare Andreea Bixio –
 Mamma-Marius Bălan John Wasson – Latino Gold – Symphonic ABBA
 Florin Bogardo– Tu eşti primăvara mea: Gina Sandu, Adina Sima, Alex Pârvu, Marius Bălan, Mădălin Sandu. 
 Felicitări acestor artiști, care prin talent, pasiune, har și multă muncă ne-au adus primăvară în suflete! Mulțumiri tuturor celor care, pe scenă sau în culisele ei, în ciuda stridențelor unei realități tot mai apăsătoare, rostuiți cu profesionalism și suflet arzând de domnul Jean Dumitrascu, spiritul novator, director al puternicei instituții, Filarmonica Pitești, fac din munca lor ARTĂ! 

p.s. din  motive  speciale, fotografiile sunt de împrumut de la domnul inginer Joe Neguț.

luni, 2 martie 2015

în suavă stare

de nehotărâre, primăvara își ivește firul printre dimineți obosite de așteptare. Anticar și colecționar, drumul trăiește iluzia schimbării. Dealuri incolore, păduri speriate, sate, mașini, toate spălate de ploaia nopții încep, ținându-se de mână, o  nouă  săptămână .
 Ajungem repede în bătrânul orășel voievodal, prima capitală a Țării Românești.
 Impunătoare, demnă, tăcută, mânăstirea îmi pare, de fiecare dată, altfel.
 Poate pentru că și soarele își arată mereu altă față. Dacă nu ai avut ocazia să ajungi pe locul unde i s-a ridicat orgoliosului Negru Vodă ”monastire naltă/cum n-a mai fost altă...  ,vino și vezi!

(citește și aici:)
http://incertitudini2008.blogspot.ro/…/…/mit-si-legenda.html


duminică, 1 martie 2015

mărțișor!

Iluziile, 
de Marin Sorescu 

 cred în valoarea de schimb a iluziilor
 ele se scarpină în ureche cu piciorul
 ele funcționează mereu pe dos
 iluziile sunt arma cu care împușcam râsul 
iluziile sunt foarte amuzante 
la orele de audiență
 îndrugă verzi și uscate 
și nici nu-ți vine să crezi ochilor
 câtă credință pun ele în ele însele//

darul Ștefaniei: