Se zice că un gânditor antic ar fi spus că dacă ai o grădină și o bibliotecă te poți considera bogat.
Ceva mai târziu, altcineva ar fi dorit ca săptămânii să i se adauge încă o zi, o zi pentru citit.
Căutând ceva, am dat peste una dintre primele mele cărți, pe care am cumpărat-o de la magazinul nostru sătesc.
Poartă numărul 17, deci altele mă bucuraseră înaintea ei.
Îmi amintesc:” Palatul de argint”, ”Nuielușa de alun„, primite în dar de la cea mai iubită mătușă, vânzătoare într-o librărie bucureșteană.
În magazinul micuț de pe lângă școală,alături de bidoane cu gaz lampant, pânzeturi și ațe, cuie, săpun,stambă, penițe, creioane, bomboane, sare, ulei, pantofi, elastic , ace de cusut,marmeladă, finet, diftină, coli, scrobeală, drojdie,biscuiți, caiete, sticla mare albastră, cu miros inconfundabil, din care vânzătorul turna cerneală în călimara cumpărătorului,într-un colț, se adunau frumos, după mărime, cărți.
Le puteai cumpăra cu bani sau în schimbul câtorva ouă de găină.
O carte- 5 lei, „Editura Tineretului„, colecția” Povestind copiilor„.1961.
M-am gândit la ziua aceea de iarnă, când am cumpărat, pe lângă sugativă, toc , câteva penițe și o călimară plină, o carte.
În sufletul meu de copil a fost sărbătoare!
Cum se vor fi schimbat atât de grav timpurile/ atitudinea copiilor și a adulților, astfel încât , atât de înstăriți fiind, să deteste cartea?
Crede-mă, te cred și eu dacă gândești cam la fel, nu am pic de ipocrizie- cartea este o minune!
Cititul esteo bogăție, nu pentru că așa a zis cronicarul„ Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.”
Am, așa, în suflet, o speranță, că lumea, copiii, se vor întoarce către lectură, către lumina din cărți!
