a bunicilor,cât le numără poștașu-n palmă?😅
de la țară, care își scotea pâinea de-o zi cu palmele, își permite luxul de a sta la umbră.
O văd cu ochii minții, cu sufletul, cu amintirea.
Adesea, duminică spre seară, când toate au fost puse la locul lor, găsea și ea un bob zăbavă.
Sub vișin. Sau pe băncuța de la poartă.
Brusc, o năpădesc grijile.
Mâine are multe treburi, așa că fuge în câmp,să aducă hrană pentru animale.
Era duminică, sunt niște ani, când le-am zărit pe femeile din imagine, pe ” linia morii”.
Știi? mă gândesc așa, și mă întreb, mai cu seamă: când își votează pensiile acelea uriașe( nu spun la cine mă refer, că știi și tu destul de bine) ,chiar nu le trece prin gând că, măcar, din goana bolidului, într-o zi topită de vipie, vor fi văzut în câmp câte o mogâldeață vie săpând porumbul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.