E vremea când se-ntorc cocorii.
Niciodată singuri.
……………………………………
Sar poarta hoțește.
Tăcută, casa noastră își odihnește truda.Răzleață, o rază de lună scaldă cuminte fereastra.
Dincolo de timp.
Noi toți. Mama, cu ale ei, mereu multe .Tata , cu fruntea plecată în palme. Fratele meu meșterește ceva din bucăți de lemn colorate. Eu, printre cărți.
…………………
Ascult tăcerea nopții.
Undeva, un câine răgușit simte prezență străină.
Fug..toate sunt altfel. locul meu, locul nostru.
Este vremea amintirilor.
Casa părintească,
de Grigore Vieru,lui Mihai CiobanuAscultați-mă, surori, pe mine,
Și voi, frații mei, ce va sfădiți
E păcat, nu-i drept și nu e bineSă vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toți avem copii și vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aștepta?!
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atatea lucruri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da și vor schimba lăcată
Și vor pune și ferestre noi.
Și trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca și noi cândva din viață
Și părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grija azi de ea.”
p.s. fotografiile le-am primit pe mail.
În vremurile noastre, când ne mutăm de la un apartament la altul, dintr-un oraş într-altul, dintr-o ţară într-alta, pruncii noştri n-au cum să păstreze toate casele "părinteşti".
RăspundețiȘtergereLe-am zâmbit de-a lungul timpului de la prea multe fereşti.
Arcadia,
RăspundețiȘtergereDa, se mișcă vremurile, se dezrădăcinează suflete, stări..
toate curg.
Amintirile - umbre incerte pe pânze incolore.
Multă simțire este în scriitura ta, Gina...Multă sensibilitate și nostalgie. Frumos, ușor trist, dar iremediabil frumos.
RăspundețiȘtergereO zi însorită! :)
Mirela,
RăspundețiȘtergerePentru unii, casa părintească este un concept abstract, poate. Eu îl văd în complexitatea lui - psihologică, fizică, tradițională.Asta , pentru că am o experiență gravă, în acest sens.
În viziunea mea o casă, asemenea cuibului unor păsări , se ”zidește „într-o viață, pentru alte vieți.
Înstrăinarea fizică înseamnă ruperea , strivirea unor legături. Eu nu spun lucruri auzite.
Acesta a fost motivul pentru care am asociat trei tipuri de elemente, aparent fără legătură- drumul eului , prin „efracție” în casa părintească, textul lui Grigore Vieru și etapele construirii unui cuib.
Adunate, le-am văzut ca un simbol pozitiv pentru cei care nu știu care sunt toate necunoscutele acestei mari, frumoase, dureroase probleme- casa părintească.
"Casa părintească nu se vinde,
RăspundețiȘtergereNu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca și noi cândva din viață
Și părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grija azi de ea.”
Ce poţi să mai spui. Există multe momente, iar acesta este chiar unul dintre ele, când cuvintele nu au niciun rost.
Gânduri bune la ceas de seară, Gina!
Cris,
RăspundețiȘtergereCa răspuns, tot o Poezie , semnată Grigore Vieru-Casa mea
Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.
Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las’ ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: „Hau!“
Si vei rade cu baiatul
Ca doi prunci prea mititei
Si vei plange cu batrana
De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.
Frumos! Casa se schimbă însă sentimentele nu.
RăspundețiȘtergereŞtiţi cum se numea înainte laptopul Lenovo?
http://www.youtube.com/watch?v=H3D33vkQwSI&feature=related
RăspundețiȘtergere(duminica frumoasa!)
Gina, nu stiu sa explic, insa cand ma visez acasa, aproape intotdeauna visez casa(adica apartamentul) in care m-am nascut, crescut si de unde am plecat la casa mea.
RăspundețiȘtergereIn zilele noastre, tare mi-e teama ca "acasa" e cu totul altceva.
Costea,
RăspundețiȘtergereAr fi prea de tot să fie cum cred eu.
Mă lămurești?
Ana,
RăspundețiȘtergeremulțumesc frumos pentru gânduri și dar!
Seară frumoasă îți doresc!
Gina, multumesc pentru atat de generosul raspuns. Si explicatie. "...pentru că am o experiență gravă, în acest sens". Mama, da...mama stie mai bine decat mine asta. Si eu nu mai stiu decat ca, odata cu plecarea din casa copilariei, nu m-am mai atasat de casa parineasca, doar de parinti, pe vecie!
RăspundețiȘtergereGabi,
RăspundețiȘtergereTe înțeleg..casa o purtăm în suflet!
O seară bună!!
Mirela,
RăspundețiȘtergereUnii spun că nu este ”sănătos” să te atașezi de lucruri..poți decide lucrul ăsta?
O seară frumoasă îți doresc!
Mi-a placut ideea de a "captura" imaginile din laptop.
RăspundețiȘtergereDuminica placuta!
Gabriela,
RăspundețiȘtergerePrietena mea mi-a trimis imaginile cu un titlu simbolic-” prima casă”.
Se întâmplă să am o problemă foarte serioasă- aparent facilă, dar atât de tărăgănată din pricina felului în care se „rezolvă „la noi multe probleme, că am ajuns la capătul răbdării. Are legătură cu tot ce am scris.
Cuibușoarele m-au condus la ceea ce am scris.
Mulțumesc mult!
Un martie senin îți doresc!