vineri, 18 martie 2011

povestea lor, povestea noastră

 Ceva ce nu s-a măsurat niciodată- întinderea speranței- Victor Hugo//
Dansuri pe cer
în puncte ghicite,         
Stoluri cuminți
în ritm de simțire.
Exclud singurătatea,
tristețea  în doi.
Unghi rotitor,
pe cărări mișcătoare

Nescrisă lecție de fericire
în grai nemuritor   de șoapte.                           
Drumuri lungi,
unduiri  repetate
spre zări însorite.
-Neobosite înălțări -                                              
în căutare de alb. 
Se întorc cocorii!
Sub aripi,  speranța!
 Nu m-am gândit să scriu un poem, simt doar atâta spaimă în noi.. încerc să-mi dau curaj.
p.s. când  ai privit ultimul zbor de cocori?



20 de comentarii:

  1. Da Gina, de ce sa nu incerci? Nu te va "impusca" nimeni pentru asta iar dorintele trebuie implinite. te imbratsiez si...curaj! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca asta facem si aici, ne dam curaj unii altora.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salmi,
    cineva spunea- îmi place să-mi amintesc- să călătorești cu speranța este mai bine decât să ajungi!

    RăspundețiȘtergere
  4. "
    Nescrisă lecție de fericire
    în grai nemuritor de șoapte.
    Drumuri lungi,
    unduiri repetate
    spre zări însorite.
    -Neobosite înălțări -
    în căutare de alb.
    Se întorc cocorii!
    Sub aripi, speranța!"

    Foarte frumos. Aşa că doresc să ne mai oferi astfel de mostre versificate ale sufletului tău.
    Am citit cu mare plăcere, Gina.

    Un final de săptămână cât mai bun, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sunt superstitioasa, nu sunt fatalista. Si totusi, fara a-mi putea explica cum si de ce, de cateva zile traiesc cu sentimentul ca ceva, fara forma si fara nume, a inceput.
    Ceva menit sa scoata la suprafata toate acele lucruri pe care le-am uitat despre noi, ca oameni, toata solidaritatea si umanitatea de care suntem capabili.
    Si sper sa reusim!

    Tin minte ca-ti scriam nu demult, ca aici unde locuiesc acum, n-am auzit sa cante pasari. Ferestrele dau intr-o curte interioara, cu ceva ierburi scurte si 4-5 copacei plantati in ghivece. Pasarile n-ar gasi aici hrana, in fond nimic care sa le bucure. Si totusi... de 2 saptamani incoace, noapte de noapte, o mierla isi incepe cantecul pe la ora 4 dimineata. Fiind singurul semn de natural, de normalitate, ma bucura mult. In acelasi timp, ma nelinisteste. Si tare-as vrea sa inteleg ce povesteste!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    În dimineața asta cețoasă de martie,
    am cules un strop de optimism din zbor de cocori!
    Mulțumesc mult pentru gândurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ruxi,
    Aș vrea să sper că ne va fi bine, că primăvara s-a întors cu mierle și fluturi , gugustiuci și zambile, pentru a ne bucura sufletele!
    În grădinița de la țară, deja, zâmbește, în ciorchini firavi, liliacul ..
    Pe cer, în unghi mereu deschis, se întorc cocorii!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumos, Gina...cand am privit?
    Nu mai stiu! Dar stiu ca am citit ”O mie de cocori”, de Yasunari Kawabatta si mi-a placut la nebunie. Mi-ai facut ziua de-a dreptul frumoasa! As vrea acum sa-i vad venind, pe ei cocorii, cat ma repede!
    P.S. Daca il ai, poti publica parfumul. Al meu nu-i gata, dar nu conteaza. Te astept cu maxim interes. O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  9. Să ai un weekend la fel de frumos ca poemul tău! :*

    RăspundețiȘtergere
  10. încerc să dau şi eu din aripi pe aici, dar nu-mi reuşeşte ca unui cocor!

    te îmbrățișez draga mea, gânduri bune!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  11. Emotionante versuri!
    Un weekend frumos îti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Mirela,
    Zicea Ruxi că nu este fatalistă, nici eu nu sunt, nici superstițioasă, dar, când am scris postul acesta, am pornit de la ideea celor o mie de cocori de hârtie, de la care fetița japoneză, atacată de radiațiile Hiroshimei, aștepta viața.
    Speranța i-a fost frântă..colegii ei au continuat să împăturească cocori de hârtie.Așa a devenit , pentru japonezi, cocorul, simbol al păcii.
    Mă bucur că am fost gând la gând cu speranță!

    RăspundețiȘtergere
  13. Carmen,
    Să ai bucuria de a vedea stoluri de cocori în zbor liniștit!

    RăspundețiȘtergere
  14. Gina, am adus linkul! Te aștept!
    O îmbrățișare și fug!
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/poveste-parfumata-intre-bloggeri-parfumul-celei-mai-frumoase-vacante/

    RăspundețiȘtergere
  15. As zice ca orice zi in care ai scris o poezie, e o zi de care iti poti aminti cu placere!

    RăspundețiȘtergere
  16. Irina,
    Frumos spui- o poezie este o stare spirit!
    O zi faină îți doresc!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.