dineu cu proști

Câțiva ani buni, am petrecut în cinstea zilei de 8 martie, între noi, femeile. Cum nu sunt fumătoare, a trebuit să suport greu, de fiecare dată, atmosfera înecăcioasă.

Și mai este o chestie-mi se pare total aiurea să danseze femei cu femei.

Așa că anul acesta, am ales să petrec altfel.Naționalul bucureștean, în regia lui Ion Caramitru,  ne-a invitat,  luni seară la un Dineu cu proști, piesă care poartă semnătura lui Francis Veber. 

Deși costul unui bilet este cu aproape un sfert mai costisitor decât în capitală, sala a fost neîncăpătoare.

Blugi feminini de toate vârstele, parfumuri delicate-iarnă/primăvară, fulare pufoase, atmosferă caldă, în contrast cu gerul de afară. Multe doamne aveau buchete de flori, daruri de la serviciu  sau de le poliție , mi-am zis în gând.

Decor franțuzesc- canapele elegante, tablouri în tonuri interesante, bar generos, muzică în surdină, semiobscuritate, covoare scumpe- apartamentul unui  excentric editor bogat, Pierre Brochant, interpretat admirabil  de Șerban Ionescu.

Respectivul domn, trecut bine de a doua tinerețe, căsătorit doar de doi ani cu Christine-Costina Ciuciulică, pe ca i-a  zburat-o bunului său  prieten de petreceri, scriitorul Leblanc-Dorin Andone, își satisface, în fiecare  seară de miercuri, o bizară plăcere, fugind de monotonia vieții, organizând  câte un dineu special..

El și prietenii săi caută, studiază dosare, până găsesc  prostul cel mai prost , de a cărui simplitate își bat joc cu cinism, râzând pe săturate. Invitatul cade în capcana desuetă  a acestor  indivizi,  mândri de suficiența lor acră, care  se distrează pe seama  omului modest, dar inteligent, potențial creator.

Invitatlui i se permite să-și joace marea șansă a vieții într-o o companie selectă, căreia îi poate  spune tot ce vrea  despre micile lui pasiuni, despre viața lui particulară, despre lupta cu neșansa, cu destinul.

Este miercuri, așadar.

Pierre se pregătește să meargă la dineul pe care tocmai el îl va patronă. Invitatul  cules din tren, de către un prieten, prostul cel mai prost al acestei seri este Francois Pignon-în interpretarea excepțională , nici nu cred că se putea altfel,  a lui Horațiu Mălăele.

Modest funcționar la fisc,  o persoană aparent mult prea simplă, un trenci – Colombo, pălărie, mereu rătăcită pe undeva, nelipsită mapă tocită, pantofi cam obosiți, un colecționar pasionat  de machete din bețe de chibrituri- poduri suspendate, orașe imaginare.

O subită durere de șale, din cauza unei crize de fiere  strică planurile arogantului editor. În ciuda intervenției medicului personal-Archambaud- Alexandru Georgescu, el însuși organizator în tinerețe al  unor seri cu femei urâte, durerea îl țintuiește  de amfitrion. Soția îl părăsește brusc, pentru că este neglijată, iar el își va petrece seara în compania  celui mai prost invitat  , de voie de nevoie,   chiar acasă.

Două ore de râs- plâns, cu  extraordinare  farse, răsturnări de întâmplări, boacăne inteligente,  una  mai inteligentă decât alta,  comic  de situație, discuții despre femei, iubite/soții, abandon, timp în care tocmai el- puternicul devine un posibil  paralitic, slab ca o cârpă, handicapat .

Apariția nebunei  Marlene-Medeea Marinescu- amanta pisicoasă, frumoasă, nebuna , cum o numește  , în spate, iubitul insensibil,   o scriitoare amânată de iubitul ei, editorul dar dorită ca femeie, este momentul care răstoarnă definitiv lucrurile și așa , scăpate de sub control. evenită în apartamentul iubitului trădător, după ce își îmbătase durerea în primul bar, Marlene devine  motivul care va declanșa punctul de comic maxim al întâmplărilor.

Nu putea lipsi dintr-un amestec bine dozat de încurcături inspectorul de la fisc, prietenul  lui Francois- Cheval- Alexandru Bindea.

Gurmand, cunoscător de vinuri fine, panfofi adidas cu talpă bicolor, pantaloni de doc, sacou șifonat și nelipsita mapă, în care , într-o ordine impecabilă stau dosarele tuturor cinicilor , dornici de distracții pe seama oamenilor sinceri.

Finalul a cestei comedii amare?

Prostul  este  nu modestul constructor de poduri suspendate din bețe de chibrituri,  dornic să-și repete la nesfârșit povestea  vieții.

Este chiar cinicul editor, speriat de inspectorul de fisc pentru că face afaceri ilicite, neplătindu-și contribuția la stat, apt să i se pună sechestru pe bunurile  în mijlocul cărora se lăfăie,  mincinos, trădător, făcându-și plăcere din a-și bate joc de inocența unor oameni deschiși, modești, dar capabili și . categoric, inteligenți, în stare să disimuleze în orice situație.

-De ce m-ați invitat la dineul ăsta?

-Era un dineu cu proști, l-am plătit cu vârf și îndesat..i-ați răzbunat pe toți..

A fost nevoie de pericol, ca să fie râs, râsul ca o unealtă.

Am rămas cu sentiment incert- de ce oamenii sunt tentați să-i creadă pe semenii lor, oameni simpli, aparent prea simpli, înainte de a-i cunoaște , proști?

Vezi, urma alege..

Și am mai rămas cu o nedumerire- sala a aplaudat frenetic, erau multe flori , adică văzusem înainte de spectacol, multe doamne cu buchete frumoase..nimeni nu s-a îndurat să ofere un mănunchi..erau două artiste , a doua zi era 8 martie..

Ciudată ființă este omul. ....

p.s.

merită să vezi spectacolul!