http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/care-pe-care.html
Am ajuns aproape întâmplător la Gloria Swanson.
Fascinantă biografie a acestei actrițe celebre, născută într-o modestă căsuță în Chicago. A trăit 84 de ani, 27 martie 1889- 4 aprilie 1983.
Era recunoscută nu doar pentru rolurile din din filme, la început în cele mute, nu vorbele contau, expresivitatea ei fiind uriașă, cât mai ales, datorită fabuloaselor ei garderobe, care înnebuneau lumea, prin combinațiile fascinante, ornamentate cu pene de păun și de struț, bijuterii tulburătoare, copiate în toate colțurile lumii.
A făcut film, teatru, televiziune, afaceri, a scris mult, a călătorit cât a dorit, a abordat științific probleme de sănătate, pledând în favoarea hranei naturiste.
Dacă profesional , a uimit lumea, nu mai puțin celebră a fost viața ei particulară, Miss Swanson, așa i s-a spus, totdeauna, a avut mai multe căsătorii.
Provenea dintr-o familie destrămată, iar această tragică experiență și-a pus necruțător pecetea pe întreaga-i viață.
Prima căsătorie, cu Wallace Berry , a durat doi ani și a fost un eșec groaznic.
Prima căsătorie, cu Wallace Berry , a durat doi ani și a fost un eșec groaznic.
Și pentru că ea spunea În ziua în care i-am intentat proces de divorț lui Mihael Farmer, am fost gata să mă retrag într-o grotă din pustiu pentru a –mi regândi viața , mi-am amintit că am niște fotografii cu o peșteră , primite de la o prietenă, pe mail.
Iată ce se poate face dintr-o grotă.
hmm! dar nici nu arata rau . :)
RăspundețiȘtergerenumai ca, la cat de complicat si sclifosit este omul modern......
Dacăî peştera arată cam ca aici, mă mut :D
RăspundețiȘtergerehttp://www.erdhaus.ch/main.php?fla=y&lang=en&cont=earthhouse_projects
@Alm,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Erau niște filmulețe , cu niște ani în urmă, foarte agreate.
Acțiunea se petrecea în peșteri, eroii fiind Fred, Barney și consoartele.Mă întreb- lumea le gusta , pentru că erau simpatice sau pentru că , indirect, accepta și un alt mod de viață..
Arcadia,
RăspundețiȘtergereEști prima pe lista- prima casă-grotă!
Eu chiar asta imi doresc sa pot face intr-o zi. Poate nu chiar in grota, dar cat mai departe de "lumea dezlantuita"...
RăspundețiȘtergereOricum, grota din fotografiile tale este de-a dreptul luxoasa! Cred ca multi se vor simti tentati. :)
Dragut articolul :)
RăspundețiȘtergereCând am citit "viata în pestera" m-am gândit întradevar la o pestera: rece, cu faclii pe pereti... si ce ne prezinti?! un... bungalow de lux, cu motiv de pestera :) un kitsch... Nu! nu m-as muta acolo pentru nimic în lume!
Buna Gina:
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce fotografiile mi-au amintit de lurarile lui Gaudi...pe care de altfel il admir foarte mult.
Un fel de pestera art nouveau...:o)....
Ruxi,
RăspundețiȘtergereTu ești o temerară!Am citit de curând o carte-Ultimul bărbat american, de Elizabeth Gilbert.Cartea pledează pentru întoarcerea la natură.
Uite ce speră eroul eiAm nevoie de ceva nou, proaspăt, viu, stimulant..am nevoie de viață, de prim- plan, de gheare, de colți.Există lucruri mai reale de făcut, care împlinesc mai mult, decât să stai și să vorbești cu prietenii despre aceleași probleme, an după an.
Nu vreau să vorbesc, vreau să fac, vreau să cunosc adevărurile și limitele viații! Nu vreau ca viața mea să nu însemne nimic..”
Ce zici?
Irina,
RăspundețiȘtergereAi dreptate- exterioarele, da!
Am fost la Barcelona, am văzut casele lui Gaudi!
Uluitoare imagini!
Trebuie să caut niște fotografii!
Mulțumesc mult!
Carmen,
RăspundețiȘtergereMintea omenească aleargă prin toate cotloanele!
Viața poate fi perfectă, până într-o zi, când, din cine știe ce motive, omul trebuie să aleagă între ce nu este și ce se mai poate..
Îi spuneam lui Ruxi cum îți imaginează viitorul eroul unei cărți americane- el a ales să trăiască într-un cort., să fie vânător și culegător.
A renunțat la lucruri, considerându-le inutile.
Este un roman, dar este un mod de a privi viața!
Mărturisesc că imaginile m-au pus pe gânduri. Cred că n-ar fi deloc rău. Se fac înscrieri??? He, he...
RăspundețiȘtergereImi place si sunt de acord! Cred ca am uitat ce inseamna cu adevarat a trai. Viata ne aste in mare parte un cumul de lucruri artificiale si toate ale noastre - sperante, vise, asteptari, frici sunt legate de ele.
RăspundețiȘtergereUite, iti dau un exemplu: am descoperit ca aici oamenii fug de durere. Si nu doar ca fug, dar combatearea durerii - de orice fel!! - este deja institutionalizata. Cand ajungi la spital ori la medicul de familie, toti sunt preocupati sa-ti trateze durerea si, mai apoi se intereseaza care iti este suferinta pentru care ai venit. Asa se ajunge la situatii stupide, de genul tratarii unui ulcer cu... paracetamol pastile! :(
Si-mi place cum spune personajul cartii tale, Gina: "nu vreau ca viata mea sa nu insemne nimic"... "Nimic"-ul pentru el inseamna ruperea de natural. Interesant ca pentru majoritatea viata inseamna "ceva" daca au casa, cariera, bani, copii, eventual si vreun animal. Toate, ca posesiuni.
Nu cred ca drumul lui este o solutie pentru toata lumea, dar cred ca povestea sa poate fi un subiect de meditatie pentru fiecare, intru descoperirea drumului propriu.
Multumesc ca mi-ai amintit de el, inca o data!
Cris,
RăspundețiȘtergereEști al doilea, Arcadia s-a grăbit!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereEste mult adevăr „crud„ în ce spui- puțini dintre cei pe care îi știu se încumetă să calce pe „pietre„, preferă poteca bătătorită, lucrurile gata făcute.
Te admir pentru demnitatea cu care abordezi temele esențiale, pentru curajul de a fi tu însăți!
Cu putina determinare este posibil...
RăspundețiȘtergereCred ca este destul de economic; mai greu ar fi cu semnalul pentru internet...
@ Daurel,
RăspundețiȘtergereExclus TOTAL internetul, de asta se duce omul în peșteră, să nu mai audă ce este pe afară!!!