Se spune că divorțul este una dintre cele mai traumatizante experiențe prin care poate să treacă o familie, nu doar cei doi soți. Statisticile arată că 50% dintre cupluri , mai devreme sau mai târziu, se despart.
Sunt separări zgomotoase, la noi, ca la nimeni, auzi deseori. Altele , elegante, cei doi rămân prieteni, participă unul la nunta celuilalt, își plâng pe umăr la ananghie, se întâlnesc la o cafea, ce mai, sunt mai apropiați după decât înainte. Este drept că asta se întâmplă , mai ales, în filme.
În neamul meu- și nu este prea mic- nimeni n-a făcut pasul ăsta, fiecare, din motive doar de el știute.
În neamul meu- și nu este prea mic- nimeni n-a făcut pasul ăsta, fiecare, din motive doar de el știute.
Nu despre asta vreau să povestesc.//
El și ea nu se mai suportau, ajunseseră la cuțite. Și ca să nu se întâmple ceva și mai rău, au mers la tribunal. Vinovatul? știi cum e- dacă îl asculți pe el, îl crezi, Doamne, cât a mai suferit..dacă o asculți pe ea, plângi de-ți sare cămașa de pe tine.
El a câștigat casa, o cumpărase când era burlac.
Ea , mobila, covoarele, tacâmurile, cărțile, tablourile, păturile, vazele. Două mașini mari au încărcat tot.//
La lumina câtorva lumânări colorate, femeia proaspăt divorțată, singură, în sufrageria goală- el își petrece serile cu noua iubită- așterne o față de masă albă , direct pe parchet.
Așază elegant cele două kg de creveți pe un platou mare, alături de farfuria cu icre și asortează cochet masa cu o sticlă de vin alb, rece ca gheața..
Cu ochii închiși, dansează după o muzică imaginară, mai ciugulește câte o înghițitură, soarbe pe îndelete din paharul înalt ..lacrimi mari i se preling pe obrazul nemachiat de câteva săptămâni.
Într-un târziu, când zorile bat în ferestre, adună toate resturile de mâncare într-un castron adânc, aduce barele perdelelor din toate camerelor, deșurubează capacele de la capete și îndeasă liniștită, încet , cu grijă, toate resturile de creveți și de icre.
Pune capacele la loc, barele , de asemenea, face curățenie în grabă, închide ușa și, fără să se uite înapoi, pleacă.//
Liber, fostul soț se mută chiar a doua zi cu marea, adevărata lui iubire.
În primele zile , viața este roz, prietenii se întrec, care mai de care, să-i felicite.
Câteva zile mai târziu, nu se mai putea sta în niciuna dintre camere. Un miros groaznic venea de peste tot și de nicăieri.
Degeaba, în noaptea de toamnă târzie, cu ferestrele deschise, au dormit iepurește, să nu-i atace vreun hoț , inutile s-au dovedit revizuirile ventilației, în eventualitatea că ar exista niscaiva șoareci morți.
Bani, nervi, nimic nu mai era ca înainte..
Niciun musafir nu le mai călca pragul, vecinii le ocoleau ușa, nici un muncitor n-a mai acceptat să schimbe măcar o priză.
Casa a a fost pusă în vânzare, dar cum gura lumii este slobodă, în scurtă vreme, toți cumpărătorii au dat bir cu fugiții, deși prețul a fost tot mai mic..agenții imobiliari tăceau în telefon, când proprietarului întreba dacă s-a găsit un cumpărător.
Într-o zi, cei doi foști soți, mai –mai să să se lovească unul de altul.
El a izbucnit în plâns, ea l-a consolat, el și-a spus pe jumătate necazul, ea s-a decis să-l ajute. Va cumpăra casa.
Toți zeii sunt pe pământ!!
Fericit că ea n-a înțeles în ce se bagă, el i-a făcut o reducere de 10%..Avocații au perfectat rapid actele.
Femeia s-a mutat în casa ocolită de toți.
El, fostul proprietar, și-a găsit a doua zi în curte , mobila și, bineînțeles, barele perdelelor.
Nimic nu este mai rău decât o femeie bună, zice un cunoscător.
p.s. e bine, când totul se termină cu bine, așa-i?
"CARE PE CARE" din ceea ce, cândva, fusese o IUBIRE...
RăspundețiȘtergereTrist deznodământ, previzibil când se face pasul la voia întâmplării, fără discernământ, fără asumarea dramului de responsabilitate... E un caz fericit: n-au fost la mijloc şi copii - ei sunt cei ce-ar fi avut mai mult de suferit!
Cu iresponsabilitatea, căsătoria e tratată ca o piesă de teatru, în care se consideră că poţi schimba reguli după bunul plac, poţi înlocui actorii, scena - decorul...
"La noi ca la nimeni!" - imixtiunea circului în piesa de teatru ţine de ... plăcerea de a da dimensiuni exagerate unui fapt grav, târându-l în banal, în derizoriu, umplând scena cu ... haz, în loc de-a căuta căi de conciliere, de a salva ceea ce merită a fi salvat.
Nu-mi era cunoscută zicerea: "Nimic nu este mai rău decât o femeie bună". Interesantă... Ingenios modul de ... operare al femeii... Încep s-o înţeleg chiar de n-o pot aproba în totalitate (din necunoaştere exactă...): nu a putut accepta ca spaţiul de care se lega, poate, clipele-i de fericire, de împlinire ca femeie, să fie împărţit cu o altă femeie... E o părere.
Un final fericit...
RăspundețiȘtergereSi a luat si barele perdelelor?:)
RăspundețiȘtergereNu sunt de acord cu modul ei de a actiona, de a se razbuna...Desi probabil, daca ramasese pe drumuri, fara un acoperis deasupra capului, ar fi de inteles, dar gestul tradeaza nebunie sau dimpotriva, rafinament satanic, ceea ce inseamna ca acest "dar" abil mascat ani de zile, a dus-o la divort...
RăspundețiȘtergere"Nimic nu este mai rău decât o femeie bună". Am patit-o si eu, ca femeie, cu o femeie buna… O fosta colega. Dar nu despre asta discutam. Aici a fost viclenie. Si prostie din partea ex-sotului. Verifici tot, chiar si becurile! Am cunoscut un cuplu in care el trebuia sa aiba tot timpul dreptate. Revoltator! Au divortat. Ea a divortat. De multi ani o urmareste (o urmarea). La servici a avut necazuri din pricina lui. S-a mutat, alte necazuri. O urmarea zi si noapte. I-a stricat relatiile cu alti prieteni si cu un nou pretendent. Asta in timp ce el se recasatorea, fericit! EU AM DREPTATE! E , pardon, era deviza lui. Femeia a juns sa nu mai iasa din casa. Fiica lor era la bunici, care fiind profesori, ii ofereau grija, iubire si educatie buna. Femeia a suferit enorm. Si emailuri zilnice...si-a facut un cont cu numele ei si scria porcarii pe bloguri. O barfea prin alte case, spunea porcarii in numele ei. Apoi...apoi a MURIT. Si-a consumat toata energia impotriva ei, care a indraznit sa nu-i aprobe comportamentul. A cazut si facut infarct. Sa-l ierte Dumnezeu!(chiar daca era ateu)
RăspundețiȘtergereFemeia e bine. Sunt din nou, ea si fiica ei, impreuna. Si-au redobandit casa, pentru care EA muncise mai mult.
Nimic nu e mai rau decat un barbat rau.
O zi frumoasa, Gina! :)
Danielle, bună dimineața!
RăspundețiȘtergereAm citit câte ceva despre acest aspect specific uman..ca în tot ce este omenesc, divorțul implică mulți factori, diferiți de la ființă la ființă, de la caz la caz.
Eu n-aș fi atât de categorică- există erori, cum există și lucruri perfecte.
Nu suntem toți perfecți, norocoși, la fel de inteligenți, de răbdători, de înțelepți.
Avem o singură viață și aceea trebuie trăită așa cum îți dorești.
Unii decid să se separe, atunci când nu se pot dezvolta alături de altcineva, așa cum și-au dorit.
Chestia este că, din acel moment, pot începe complicațiile.
Nu voi acuza niciodată pe nimeni.
Nici excesele nu le poți acuza, pentru că firea umană este complexă și complicată ș-apoi, experiența demonstrează că între iubire și ură granița este extrem de fragilă.
Mă gândesc câți dintre cei aflați în fața judecătorului pot privi, în același timp, partea frumoasă a întâmplărilor și să poată recunoaște- a fost frumos și bine o vreme, de acum nu mai merge.
Eu așa aș crede că s-ar putea rezolva.
Este posibil?
@Daurel,
RăspundețiȘtergereCred că este un final fericit, condiția fiind ca el să aibă simțul umorului.
Ea are o inteligență„ senină„ din punctul ei de vedere, „satanică„, văzută din afară.
!Anonim,
RăspundețiȘtergereSigur că le-a luat, câtă vreme habar nu avea ce se ascunde în interiorul lor.
Ce-o fi fost în viața lui după ce a descoperit, doar el știe..
Maria,
RăspundețiȘtergereCrezi că respectivei doamne i-a păsat dacă este cineva de acord cu ea?
Nu-ți poți cunoaște, cu adevărat, propriile reacții în anumite momente, dar pe ale altuia..ce fire nevăzute se încâlcesc și se adună într-o asemenea situație, cred că nici personajele însele nu mai știu..
Uite ce spune cineva despre divorț:ce criză financiară s-ar produce dacă oamenii ar trebui să plătească, la căsătorie, la fel de mult cât trebuie să le dea avocaților la divorț..
Oameni suntem..tot ce este omenesc purtăm cu noi, nu?
Vezi, Mirela, tocmai ce spuneam- este atât de complicată ființa umană..atât de întortocheate îi sunt drumurile, gândurile stările.
RăspundețiȘtergereȘtii ce mai cred? depinde cu cine ți se intersectează drumul, acționează niște chimii- aceeași ființă poate fi extraordinară într-o ” combinație” , dar poate fi îngrozitoare într-o alta.
Există un echilibru..dar până acolo, se consumă atâta energie, fug anii, viața este scurtă.
Eu mai cred în măsură, în educație și autoeducație..sunt mulți factori.
În urmă cu niște ani, pe când se spuneau foarte puține lucruri de culise prin ziare, s-a desfășurat un divorț a două personalități, nu contează mediul în care trăiau..s-a aruncat cu atâta noroi, s-au spus și scris atâtea, că eu am învățat cât pentru toată viața.
Toate au un început, dar și un sfârșit...( când acceptăm lucrul ăsta atât de simplu?)
Asta imi aminteste de ceea ce-mi povestea un angajat cu ceva ani în urmă.
RăspundețiȘtergereAu fost angajati de o doamna sa-i reconditioneze casa. Altă gresie, alta faianta, alt parchet, mă rog, totul nou.
Numai ca ceea ce parea o afacere buna pentru muncitorul nostru, s-a dovedit a fi o tortura. Doamna nu era multumita de nimic. Găsea cate un cusur în orice, totul trebuia refăcut, nimic nu era destul de bun pentru exigentele domniei sale. Iar de plătit, plătea târziu, scăzând întotdeauna din suma negociată atât cât considera ea că fac neajunsurile lucrării.
Sătul de jigniri şi mofturi omul s-a răzbunat în cuantum egal cu umilinţele îndurate: i-a plantat doamnei pe sub faianţe, gresii, rigips, ouă crăpate. Destul cât s-o scoată din casă după câteva luni, timp în care a cheltuit o mică avere pe parfumante performante...
"Care pe care" e o filosofie păguboasă, întotdeauna!
Arcadia,
RăspundețiȘtergereToatl de acord cu tine!
Nu pot să accept nici chestia cu- dacă te lovește pe un obraz, oferă-l și pe celălalt, nici „ capul plecat de sabie nu este tăiat„.
Nu mă răzbun, este monstruos pentru cei care care fac asta- uite , repede o întâmplare din viața mea de dirigintă- aveam doi elevi, întâmplător cu același nume de familie, unul provenea din familie de intelectuali, celălalt din familie simplă. S-au jucat- erau în clasa a VII!, au fugit printre bănci, erau cele cu suport metalic.
Fiul intelectualilor a căzut și și-a spart un dinte.
Mare tărăboi, a venit tatăl lui, care voia să-i scoată celuilalt un dinte.
Am avut atunci o mare problemă..
Vezi, asta este răzbunarea, se învață din casă, indiferent de cultură.
care pe care..
E păcat că se ajunge la tot felul de situaţii dezamăgitoare şi dureroase după un divorţ. Şi eu am divorţat, însă chiar nu au fost discuţii ulterioare. Şi fiecare şi-a văzut de viaţa lui. Geanina a fost mult mai ghinionistă,din acest punct de vedere. Păcat că se uită momentele frumoase, apar tot felul de reproşuri ciudate, ură chiar...
RăspundețiȘtergereO zi cât mai bună să ai, Gina...
Un subiect bine ales, chiar dacă este vorba despre unul extrem de delicat...
Pai, daca nu fac, domle, casatoria aia de proba... De aia! Eu i-as inchide cate-o saptamana in aceasi incapere. Daca rezista, bun, liber la maritis, daca nu, next. :))
RăspundețiȘtergereIn spatele fiecarui barbat este o femeie desteapta.... ha ha ha ce m-am mai distrat! Stiu ca suna ciudat sa razi la o asemenea poveste, dar fraierul si-a luat-o.
RăspundețiȘtergereClar! O femeie ambitioasa obtine intotdeauna tot ce isi propune. Iar scopul scuza mijloacele, este crezul lor.
Cris,
RăspundețiȘtergereFiecare om este altfel, fiecare situație este altfel.
Și momentele în care se produc evenimentele sunt diferite.
O zi bună vă doresc!
Iulia,
RăspundețiȘtergereGenerația ta are acest atu.În mai trecute vremuri și să fi spus așa ceva era un mare pericol pentru familie.
Pe de altă parte știi cum este?
O vorbă spune cam așa- mănânci un sac de sare cu cineva și tot nu-l cunoști..
Cati,
RăspundețiȘtergereCă femeia a fost deșteaptă se vede imediat, că el era un tip slab, de asemenea.
N-aș fi de acord cu „ scopul scuză mijloacele” în nicio situație..poate doar când vine vorba de a salva viață cuiva drag, aflat în mare pericol.
În cazul de față, chiar nu știu ce să zic.
In povestea asta e ceva ce se bate cap in cap: daca cei doi erau "la cutite", deci nu se mai suportau, de ce mai plange si suspina doamna? Personal n-as zice ca de pierderea iubirii si nici din duiosia amintirii lucrurilor frumoase ce i-au legat odinioara, altfel deznodamantul ar fi fost cu totul altul.
RăspundețiȘtergereA te razbuna pe celalalt pentru propria slabiciune pe care nu ti-o poti accepta, pentru faptul ca respectivul(a) nu s-a transformat in barbatul/femeia visurilor tale, este pur si simplu prostie!
N-as banui cele doua personaje nici de slabiciune si nici de inteligenta. Amandoi imi par la fel de stupizi, in incapatanarea de a-si irosi viata de pomana...
Ruxi,
RăspundețiȘtergerePână mai ieri, îi priveam cu un strop de simpatie, aproape mă distrau.
M-ai convins- doi stupizi..
O zi frumoasă îți doresc!