laolaltă, dar separat

Se întâmplă , tot mai des, să auzi- s-au despărțit, pentru că  nu mai comunicau, copilul  lor a luat-o pe căi greșite, pentru că părinții n-au știut să comunice cu el, s-a retras , nu mai iese din casă, pentru că nu poate  să mai comunice cu nimeni.

Să fie comunicarea  soluția rezolvării tuturor problemelor noastre de interrelaționare?

Dacă-i așa, pare simplu, nu?
Vorbim  de când ne știm, scriem  de când ne-am dus la școală,  unii chiar  mai devreme, povestim frumos,  ascultăm..și totuși, ni se reproșează- nu mă (mai) înțelegi/, nu te ( mai) înțeleg/ cine să te mai înțeleagă/cine sunt eu pentru tine/ cine ești tu pentru mine?

Să fie de vină  tendința  de a-l judeca pe cel cu care încerci să comunici, înainte de a-l  asculta?
Să fie graba cu care ne oferim sfaturile  , fără să ni se ceară?  agresivitatea din întrebări, moralizarea  nedorită de cel cu care discuți?

Poate.

Dar comunicarea nonverbală?

Am uitat să zâmbim..tot auzi- ai văzut ce îngândurat este?/  privea pe lângă mine/parcă-i tună și-i fulgeră/, m-a pironit cu privirea,  .

Suntem  și continuăm să  devenim mai săraci în relațiile noastre.

Să nu-mi spui că nu ți se întâmplă să vrei să spui ceva frumos și renunți, căzând în capcana propriilor temeri.

 N-ai amânat  niciodată  să spui ce gândeai, doar pentru că ți s-a părut jenant să fii sincer?

Cineva s-a gândit la toate neajunsurile noastre în comunicare.
Vrea să ne învețe cum să-l înțelegem pe celălalt , cum să pătrundem în realitatea lui, să înțelegem nu doar ce spune, ci de ce spune.
John C Maxell,  Toți comunicăm, puțini stabilim relații.

O prietenă  citește  cartea  asta pe îndelete.
Puțin spus  citește. 
Studiază, subliniază, face notări pe margine, fișe.
p.s. ar trebui să se învețe în școală  comunicarea?
      -să te învețe , oare, la maturitate,  cartea  să fii altfel decât ești?