sâmbătă, 19 martie 2011

laolaltă, dar separat

Se întâmplă , tot mai des, să auzi- s-au despărțit, pentru că  nu mai comunicau, copilul  lor a luat-o pe căi greșite, pentru că părinții n-au știut să comunice cu el, s-a retras , nu mai iese din casă, pentru că nu poate  să mai comunice cu nimeni.
Să fie comunicarea  soluția rezolvării tuturor problemelor noastre de interrelaționare?
Dacă-i așa, pare simplu, nu?
Vorbim  de când ne știm, scriem  de când ne-am dus la școală,  unii chiar  mai devreme, povestim frumos,  ascultăm..și totuși, ni se reproșează- nu mă (mai) înțelegi/, nu te ( mai) înțeleg/ cine să te mai înțeleagă/cine sunt eu pentru tine/ cine ești tu pentru mine?
Să fie de vină  tendința  de a-l judeca pe cel cu care încerci să comunici, înainte de a-l  asculta?
Să fie graba cu care ne oferim sfaturile  , fără să ni se ceară?  agresivitatea din întrebări, moralizarea  nedorită de cel cu care discuți?
Poate.
Dar comunicarea nonverbală?
Am uitat să zâmbim..tot auzi- ai văzut ce îngândurat este?privea pe lângă mine/parcă-i tună și-i fulgeră/, m-a pironit cu privirea,  .
Suntem  și continuăm să  devenim mai săraci în relațiile noastre.
Să nu-mi spui că nu ți se întâmplă să vrei să spui ceva frumos și renunți, căzând în capcana propriilor temeri.
 N-ai amânat  niciodată  să spui ce gândeai, doar pentru că ți s-a părut jenant să fii sincer?

Cineva s-a gândit la toate neajunsurile noastre în comunicare.
Vrea să ne învețe cum să-l înțelegem pe celălalt , cum să pătrundem în realitatea lui, să înțelegem nu doar ce spune, ci de ce spune.
John C Maxell,  Toți comunicăm, puțini stabilim relații.
O prietenă  citește  cartea  asta pe îndelete.
Puțin spus  citește. 
Studiază, subliniază, face notări pe margine, fișe.
p.s. ar trebui să se învețe în școală  comunicarea?
      -să te învețe , oare, la maturitate,  cartea  să fii altfel decât ești?

24 de comentarii:

  1. In viata de zi cu zi, eu sunt un campion al non-comunicarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. se învaţă din practică, din experienţă, din cărţi şi... mai există şi factorul genetic. contează mult şi ce fel de "materie" eşti. eşti modelabil, te adaptezi, te pui în situaţia...

    e mult de discutat. cu certitudine, comunicarea are un rol primordial.

    numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina, tocmai am trecut printr-un curs in care am invatat (si) despre comunicare. Am citit si o carte, scrisa de un suedez care se numeste-Comunicarea, interactiunea dintre oameni. Nu am facut fise :), dar am scris 3 rapoarte diferite in care in fiecare dintre ele intervenea si comunicarea. Si da, exista comunicare verbala si non-verbala, corpul nostru transmite mai multe decat am vrea noi, pentru ca aceasta comunicare non-verbala e atat constienta cat si inconstienta.

    Cartea nu m-a invatat lucruri dar mi le-a confirmat. Cred ca noi oamenii avem nevoie de confirmari ca sa stim ca ceea ce gandim/facem e OK. :)

    Un we superb iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Intr-adevar, nu stim sa mai stabilim relatii... prca vorbim limbi diferite. Patesc asta si la scoala cu elevii si uneori (eu filozoafa) ma intreb daca nu este venita de la D-zeu neintelegerea asta, c ain povestea cu Turnul Babel... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Am uitat să zâmbim..tot auzi- ai văzut ce îngândurat este?/ privea pe lângă mine/parcă-i tună și-i fulgeră/, m-a pironit cu privirea, .
    Suntem și continuăm să devenim mai săraci în relațiile noastre."

    M-aş fi bucurat să nu îţi dau dreptate. Dar nu am cum să o fac,din moment ce aşa este. Zâmbetele vor deveni un fel de Fata Morgana, încetul cu încetul, iar buzele vor uita să-l mai schiţeze. Suntem enclave, am mai spus-o, devine din ce în ce mai greu să interferăm.

    Un final de săptămână cât mai bun, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Este suficient ca oamenii sa comunice; relatiile pot deveni legaturi, lanturi, stanjenitoare...
    Comunicarea, legaturile de familie sunt alta discutie...

    RăspundețiȘtergere
  7. Am comandat si eu cartea... nu stiam de ea... multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina, uneori comunic bine, alteori, dau cu bata-n balta.
    Insa incerc sa le fiu aproape celor din jurul meu si nu ma mai jenez sa ma arat asa cum sunt, cum simt, cum gandesc.
    Cu cateva exceptii pe care doar eu si Cel de Sus le stim.

    RăspundețiȘtergere
  9. Geocer,
    Te percepusem altfel..sau cu mine n-ai avut încotro!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ottilia,
    de acele chimii nu spui nimic?
    Sau nu crezi că poți fi diferit , în funcție de conjuncturi..
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  11. Salmi,
    Sunt câteva persoane în viața mea, cu care mă înțeleg din priviri.
    Am avut și elevi, cărora le citeam starea pe înfățișare.
    O față de copil este o carte deschisă!
    Zile bune!!

    RăspundețiȘtergere
  12. DoarEu,
    Copiii imită.Constată că adulții vorbesc fără să se asculte unul pe celălalt și fac și ei același lucru. Cu un copil crescut într-un mediu sănătos se „lucrează bine, este atent, își gândește gesturile, atitudinea..
    Este dificil acum în școală.Sunt mulți factori, după opinia mea, care ar trebui reevaluați.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    În copilăria mea, lumea nu era bogată. Sau nu sesizam eu diferențele. Ce știu este că simțeam veselia! Seara cântau pe ulițe flăcăii, la muncă, lumea glumea, mai toți știau să cânte.
    La mine în familie se știa când erau supărări- erau foarte rare.
    În rest, era armonie, o simțeam era stare de spirit.

    Cu timpul, am sesizat schimbări uriașe- multă, prea multă tristețe.
    Lumea merge cu fruntea plecată, excepție fac cei cu ”nasul pe sus”..
    Complicat..

    RăspundețiȘtergere
  14. Denise,
    Mă bucur că am adus o informație utilă!
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gabi,
    Este atâta liniște în vorbele tale!
    Deși nu ne știm, te înțeleg de cele mai multe ori!
    Multă sănătate îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Gina,
    Bună seara !
    Din păcate, oamenii sunt din ce in ce mai tristi, greutătile ii depăsesc complet pe unii care apelează la gesturi extreme, ignoranta a devenit ceva firesc, intoleranta a dispărut, comunicarea se face pe spotite de parcă te-ar inregistra cineva, iar ZÂMBETUL normal, firesc si natural a dispărut din coltul gurii locul fiindu-i luat de „ rânjetul sarcastic si nesimtit ” al parvenitului zilelor noastre :( http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/11/26/PARVENITUL , sau de RÂSUL fortat al oportunistului ipocrit si lacom peste măsură : ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/02/27/OPORTUNISTUL ).
    Noroc cu internetul .....
    O noapte linistită intregii familii !

    RăspundețiȘtergere
  17. @Daurel,
    Ce spuneți mi se pare caracteristic vieții de oraș, afacerile să rămână afaceri, fără părea multă implicare sentimentală. Sau deloc.
    La sate , este altfel.
    Era altfel.
    Între timp, toate s-au schimbat.
    În familie , sigur că este cu totul altceva..de ce vor fi existând, totuși, atâtea separări?
    Chiar neînțelegeri grave între persoane cu același sânge..

    RăspundețiȘtergere
  18. @Alioșa,
    Cum și de ce apare frica?
    Și eu am senzația că asta ar fi una dintre cauzele lipsei adevăratei comunicări.
    Cred că aveți dreptate în privința internetului, deși , în spatele anonimatului sau al unor nume fictive, se pot ascunde multe surprize..
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  19. Am citit, dar în afară de Turnul lui Babel nu-mi vine nimic în minte acum... Parcă vorbesc limbi diferite...
    Gina, pentru maine:
    Unde mai găsiți Povestea parfumată între bloggeri:

    Gabi My Heart To Your Heart
    Parfumul celor mai frumoase vacanțe ale mele e lavanda
    http://g1b2i3.wordpress.com/2011/03/19/parfumul-celor-mai-frumoase-vacante-ale-mele-e-lavanda/

    Cati Lupașcu
    http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/19/piramida-fericirii/
    Mirela Pete
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/03/poveste-parfumata-intre-bloggeri-parfumul-celei-mai-frumoase-vacante/
    Tema următoare e propusă de Gina (articolul ei va apărea maine) și se numește : Poveste parfumată între bloggeri. Cutiuța cu minuni.
    Se postează de vineri până duminică, să fie timp pentru scris. Vă așteptăm!

    O seară foarte frumoasă! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Gina:

    Extrem de incitat postul acesta.
    As zice ca sant multi alti factori, dincolo de comunicare care conduc la un deznodamant.
    Unul dintre ei cred ca e substanta.
    Respectiv,ca sa comunici bine trebuie sa ai,in primul rand, un mesaj pe masura. 'Incadrarea' mesajului in chestiune e mai simpla.

    Un weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  21. Irina,
    Am un mare și profund respect pentru substanța mesajelor tale!!
    Mulțumesc mult!!

    RăspundețiȘtergere
  22. Mai avem timp cu adevarat sa comunicam? Ne mai pasa? Cati ar fi capabili sa predea arta comunicarii, cu rabdare si placere?

    RăspundețiȘtergere
  23. Cristina,
    Cred că timpul și viteza lui sunt marii noștri dușmani. Dacă i-am învinge, poate că am fi mai aproape unii de alții.
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.