vineri, 11 martie 2011

așteptarea

 nu este cea mai mare plăcere a mea.
N-am avut încotro, voiam să rezolv problema. Neapărat astăzi, așa că am rămas în fața ghișeului mai bine de jumătate de oră.
 Bărbatul  din fața mea, genul acela de modă veche ar spune unii,  îmbrăcat impecabil- pardesiu bej,  fular asortat, pantofi lună, s-a întors de câteva ori, uitându-se atent la toată lumea.
N-am schimbat niciun cuvânt.
Când  casiera  și-a făcut, în sfârșit apariția,  fard strident, unghii lungi, ascuțite, privire acră, o sprânceană mai sus decât cealaltă, mi s-o fi părut, nu zic nu,  domnul mi-a oferit, protector,  locul dumnealui.
La ieșire, ne-am întâlnit din nou.
Mi-am dat seama că vrea să-mi spună ceva.
Ridicându-și, elegant,  pălăria , s-a prezentat, cu nume întreg și profesie, după nume,  îl știam demult, multă lume îl cunoaște.
Stimată doamnă, o să vă spun o vorbă. 
Dacă  cineva  își dorește  să afle  valoarea unei așezări- oraș, sat, cartier, târg, trebuie să privească  atent femeile- frunțile lor,  privirea, mersul, ce duc în mâini, cum se îmbracă..
Sunt soț, tată, bunic, știu asta mai bine decât oricare altul..
Femeia  este -sublinierea îi aparține- marca  zilei. De ieri, de astăzi, chiar de mâine”.
L-am ascultat cu atenție, fără să-l întreb de ce m-a ales pentru un dialog cu o asemenea temă.
Pe stradă trecea, în sus și în jos,  multă lume, deloc puține femei.
Le-am privit frunțile.
Este un sfârșit obositor  de săptămână, mi-am zis în gând , de asta   aleargă, uitându-se în jos ..
p.s. pe la tine cum este?

20 de comentarii:

  1. Şi la începutul săptămânii unrmătoare, multe, foarte multe femei vor avea privirea aţintită în jos.
    Ritmul galopant al vieţii nu ţine cont de sfârşituri de săptămână!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucia,
    Între timp, am văzut groaza pe pământ, din Japonia.
    Totul este atât de fragil..

    RăspundețiȘtergere
  3. E drept, sunt tot mai puţine motive de mulţumire, de fericire...

    RăspundețiȘtergere
  4. Arcadia,
    Astăzi totul este mai greu decât ieri..nu sunt o fire care își pierde prea ușor speranța, dar veștile de astăzi m-au tulburat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca am uitat ce conteaza cu adevarat si asta e motivul pentru care ne purtam privirea in pamant.

    RăspundețiȘtergere
  6. Denise,
    Chiar ai dreptate!
    Este important , din orice punct de vedere ai privi lucrurile, să te uiți în sus!
    Contează starea de spirit!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Abia aştept Simfonia Lalelelor să vizitez Piteştiul pentru a mânca halviţă cu stafide, îngheţată bună la cornet şi să văd florile.

    RăspundețiȘtergere
  8. Costea,
    Nici nu știam de halviță cu stafide..promit să fac cinste, când vii!

    RăspundețiȘtergere
  9. frumos acest subiect, cum, de altfel, toate temele din pagina ta.
    femeile - da- sunt marca unei lumi, iar domnul acela era unul special din moment ce a făcut astfel de afirmaţii.

    să ne descreţim frunţile în week-endul acesta, ce zici?!

    zile frmoase!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ca a venit, in sfarsit, primavara. Asa cum zice un cantec frantuzesc, "mizeria e mai putin penibila la soare".

    RăspundețiȘtergere
  11. Otillia,
    Chiar că trebuie, este primăvară adevărată la noi!
    La fereastra mea sunt câțiva guguștiuci, au venit la micul dejun!
    Îți doresc o zi însorită!

    RăspundețiȘtergere
  12. Geocer,
    În cântec, da, pe aici, prin Trivale se văd și mărunțișuri, ascunse de cu toamnă pe sub preșuri.
    Poate le ia vântul..
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pe aici lumea e zambitoare, intalnesti des priviri frumoase, calme si detasate. Stres e si aici, dar grijile nu atat de coplesitoare. Chiar ieri am povestit cu o pensionara, o femeie frumoasa de vreo 70 de ani. Ne-am oprit cu Silvia in drum spre casa sa admiram pasarelele care s-au intors in casele lor de vara, copacii de aici. Si ea a intrat in vorba cu noi. S-a mutat pe insula din Stockholm, acum mai putin de un an, dupa ce a ramas vaduva. A zis ca trebuie sa faca ceva radical cu viata ei, a vandut tot acolo si a venit aici. Era cu un rucsacel in spate, venea de la plimbare. De cate ori descopar oameni din acestia, ma simt puternica. Si nu e singura...am mai intalnit femei puternice.

    O zi insorita Gina! Cu toata tristetea care vine din Japonia...

    RăspundețiȘtergere
  14. Este atât de frumos, de ADEVĂRAT ce spui, Salmi!!
    Este VIAȚĂ , așa cum ar trebui să fie pentru fiecare!
    Mulțumesc mult!
    O zi însorită îți doresc!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunt si locuri in Romania unde oamenii nu se uita in jos, ci in sacosa, la marca masinii, la imbracaminte...De multe ori in aceeasi localitate...
    Nici nu stiu unde mi-as dori sa vietuiesc...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Daurel,
    Cunosc genul ăsta de ființe.Există peste tot, încă nu și-au construit o lume doar a lor.(aici)
    Poate în altă parte.

    RăspundețiȘtergere
  17. N-am prea avut timp sa privesc in jos,fiindca ochi de copii priveau spre mine,zilnic ,iar vineri mai multi decat in restul zilelor:).
    Obosita sunt doar cand nu am activitate!

    RăspundețiȘtergere
  18. Angi,
    Frumos! Să privești doar în ochii mirați ai copiilor!
    Să rezonezi cu ei, cu trăirile și întrebările lor!Minunat!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  19. Femeia este marca zilei - interesantă exprimare, sincer să fiu... Gânduri bune la final de săptămână, Gina, gânduri bune tuturor femeilor. Şi multe raze de soare, fiindcă primăvara este alături de noi, în sfârşit...

    Din nefericire, privind la televizoare, trebuie să tragem încă o dată concluzia că suntem insignifianţi.

    RăspundețiȘtergere
  20. Cris,
    Știi cum își explica domnul respectiv teoria- femeia este mult mai prezentă în peisajul cotidian-în orice ipostază.Privind-o , vezi , prin ea, societatea.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.