Adesea, lumea interioară pare a fi singura adevărată.Edificiu de fraze perfecte.
Mă bucur, tresar, încerc să le prind în tipare.
Unele se risipesc, puține rămân , le aștern.
Cu sau fără voie, întâmplările dor.
Prudență? la ce bun?
Să te situezi constant între tine și lucruri..cine ajunge și când , la o asemenea înțelepciune?
Suntem vieți, tindem către noi, făcând scurte popasuri pe la alții.
Ne întâlnim și ne cunoaștem.
O clipă de adevăr, și fiecare pleacă pe drumul lui.
Am făcut marea imprudență de a ne cunoaște..
p.s.tu ce zici?
Pai, ce sa zic?! Mi-e rău de îmi vine sa cad pe jos de atâta cunoaștere de sine, care duce la mereu aceleași întrebări din însămi ființa ce sunt, ma întreb până când mai pot din mine să mă scot, să mă pun pavăză între suflet şi tot!
RăspundețiȘtergereProvocarea dumneavoastră am prefăcut-o într-un pretins răspuns pe blogul meu!
RăspundețiȘtergereIonelMuscalu,
RăspundețiȘtergereDacă prin cunoaștere de sine nu reușim prea mult, ar trebui , cumva, să avem capacitatea de a ne strecura în sufletul celuilalt și, de acolo, să ne vedem așa cum suntem..să ne privim cu ochii sufletului cu care, pentru o clipă ne-am contopit..
Am citit poemul! Este nefiresc de rafinat!!
RăspundețiȘtergereÎmi place enorm ce-ai scris. Subtil, deosebit...
RăspundețiȘtergereDragă Gina, dacă vrei, Provocarea parfumată debutează mâine, la prima oră...adică peste cîteva ore! Poate lansezi frumosul tău text despre Fragonard. O seară...rafinată! :)
Gina, Dl. Muscalu;
RăspundețiȘtergereAm urmarit cu deosebita placere acest dialog de posturi!
Excelent!
Cristina- Monica,
RăspundețiȘtergereBună dimineața!
Uite ce cred în clipa asta
-nu suntem doar esențe
- suntem un tot, mereu schimbător, atâtea veniri, cine -știe -câte-plecări, câte așteptări?
suntem ce simt alții că suntem,
suntem lecturile și stările noastre, speranțele , visele/visările noastre..
suntem din toate..
Mirela,
RăspundețiȘtergereSunt zile și zile , nopți prelungite, nopți prinse între două trenuri, de multe ori, oprite în gări ascunse în negura nopții.
Să-mi ierți tăgada, are sensul ei.
Mulțumesc!
Irina,
RăspundețiȘtergereChiar cred că funcționează acele binefăcătoare chimii, se rupe un fir, dispare un colț de albastru .. de undeva, dinspre nicăieri, răsare curcubeul.
Pentru o clipă, lumea are alt mers!
"Ne întâlnim și ne cunoaștem.O clipă de adevăr, și fiecare pleacă pe drumul lui.Am făcut marea imprudență de a ne cunoaște."
RăspundețiȘtergereCe semnal de alarmă. Meşteşugit pus în pagină. Din nefericire, sunt mulţi care se rătăcesc chiar prin labirintul propriei lumi interioare. Şi foarte mulţi care, atunci când întâlnesc pe cineva, evitp tocmai adevărul...
Gânduri bune, Gina!
Cris,
RăspundețiȘtergereGânduri bune pe drumul căutării sinelui!
Mulțumesc pentru încredere!