Nu știu cum o fi pe la alții, pe la noi , se zice că ar fi început prin 2006, când un tânăr profesor diriginte al unei clase de liceu, aflat în impas, pentru că toți elevii lui au chiulit la ora de muzică, i-a convocat pe toți părinții și, expunându- le problema, a obținut consimțământul acestora pentru a concepe un catalog pe internet.
Simplu, nu?
Părintele , aflat în fața calculatorului, citește notele puștiului său, vede absențele și eventualele observații.
Mai departe???
De-a lungul anilor, s-au inventat tot felul de metode menite să-l țină pe copil sub observație, ca sub o lupă.
Nu vreau să sugerez, cumva, că aș fi diriginta care a descoperit secretul aflării metodei celei mai potrivite de a crea armonie între școală-copil- familie.
N-am găsit-o și nici nu cred că o va descoperi cineva prea curând...
Câteva observații, totuși, aș avea de făcut ca rezultat al experienței mele pedagogice..Acel atât de mult discutat caiet al dirigintelui, acum se va numi portofoliu- este util, mai mult decât util.
Început de la grădiniță, cu informații sincere din partea părinților și chiar a medicului de familie, continuat la gimnaziu și liceu..o să-mi spui că în liceu, adio, dirigenție! nu te contrazic deloc, cum ziceam, caietul- portofoliu este o oglindă a fiecărui ins care trece printr-o școală.
Acolo este EL!!
Cu ajutorul acestui martor ominiprezent-în cazul fericit în care dirigintele chiar își face meseria- se pot face mai târziu aprecieri , măsurători, evaluări cât mai corecte, în privința comportamentului, a atitudinii față de ceilalți, față de muncă, părinți, necunoscuți, superiori etc.
Poate că numărul abuzurilor/bătăilor/conflictelor/crimelor, chiar, ar scădea.
Zic și eu..
//Revenind acum la catalogul virtual- cât din viața unui copil va cuprinde?
-au toți părinții internet?câți știu să-l folosească?
-Legătura între cei trei factori- școală, copil, familie se va reduce la o simplă luare la cunoștință?
Sigur că putem discuta mult, chiar îmi doresc, dar o problemă mi se mai pare demnă de luat în seamă.
M-am „lovit ” de ea, în anii mei de dăscăliță , să nu râzi de termenul acesta-îmi amintește de spusele unui elev- cât ne-ați mai dăscălit , n-a fost rău deloc- am corectat-o, pe cât mi-a stat în putință, cam târziu .
Obișnuiam ca la ședințele cu părinții să citesc notele din catalog cu voce tare. Într-o seară, am realizat că nu este corect, nu este moral deloc!
De aici se pot ivi tot felul de neînțelegeri, toată lumea aude tot, discuțiile se mută în alte locuri, sunt copii care nu reușesc să treacă peste momente grele, sunt orgolii....
Copilul are dreptul la intimitate!!
În cazul catalogului virtual i se mai respectă acest drept?
Și o întâmplare, povestită astăzi de un fost elev, acum licean la o prestigioasă instituție . Colegul lui a fost respins de către profesoară, din nu știu ce motive, cu o zi înaintea unui concurs foarte important.
Nimeni n-a putut să afle cum a fost blocat siteul cu subiectele și desfășurarea respectivului concurs de informatică, care , bineînțeles, a fost amânat pentru o altă dată.
p.s.Ce spui?
Cred ca ar fi foarte bine daca folosirea acestei metode a catalogului virtual, ar fi o practica permanenta. Sunt de acord ca notele elevilor nu trebuie spuse in prezenta parintilor la o sedinta de profil. Copiii mei au invatat destul de bine si nu aveam probleme la "citirea notelor" dar erau destui parinti, care nu se simteau confortabil in acele momente, pentru ca acestea erau auzite si de ceilalti participanti. Pentru un catalog virtual ar fi totusi, o modalitate de restrictionare a accesului celorlalti si anume, parolarea. Cat despre extinderea internetului, lipsa accesului la aceasta retea in circa 10 ani, ar fi comparata cu lipsa unui aparat de radio, intr-o proprietate!
RăspundețiȘtergereS-auzim numai de bine!
Zic ceea ce i-am spus cumnatei din Sighisoara, profesoara de matematica: "prima indatorire a dascalului este sa modeleze caracterul tinerilor; sa-i invete sa se stearga discret la nas, sa salute, sa vorbeasca pronuntand corect si cu volumul potrivit, sa-i incerce sa demonteze minciunile, smekeriile...;apoi, cei ce au talent la ceva disciplina pot fi incurajati, ajutati...; fara sa sperante de recunostinta imediata...
RăspundețiȘtergereAseara, dupa doi ani de la discutie, printre altele mi-a spus ca aceste lucruri raman in viata; bineinteles, a uitat ca eu i le-am spus candva...
PS.Despre foaia de parcurs a tanarului am anumite rezerve...Cred ca ar trebui sa contina numai realizari si nici o aluzie la caracter...
Deși nu sunt în domeniu,eu cred că chestiunea cu internetul ar fi chiar utilă,însă făcută într-un anumit fel.Fiecare parinte a fiecărui copil să primească nume si parolă pe site-ul școlii în care se află,iar în felul acesta părintele să poată vedea notele propriei odrasle și nu și a altora.Iar astfel intimitatea ar fi perfect respectată.
RăspundețiȘtergereCât despre ședințele cu părinții,în unele țări europene,se dezvoltă altfel:
-Fiecare profesor are propriul catalog în care scrie notele obținute de elev la materia respectivă.
-La ședințe,în fiecare clasă din școală se află doi profesori de materii diferite.Unul într-un colț,celălalt în partea opusă.
-Părintele intră în clasa unde se afla dascălul copilului și se așează pe scaun(ca la psiholog) și încep a vorbi despre note,despre ce ar putea să se îmbunătațească,etc.
-După discuția de circa 10 minute sau mai putin depinde de caz,părintele iasă și face același lucru cu toți profesorii.
În felul acesta mama/tata/bunicu/pisicu reușesc să aibă o viziune mai amplă asupra demersul copilului la școală,respectând în același timp intimitatea.
Sper că nu v-am plictisit cu tălmăcirea aceasta și în caz că le știați deja,scuza-ți pentru pierderea de timp.
O zi splendidă!
Daurel are dreptate .
RăspundețiȘtergereAnonim conjudețean,
RăspundețiȘtergere( sper că nu greșesc, vezi cum este cu anonimatul..?)
Eu sunt ceva mai tradiționalistă, tot am încredere în carnețelul propriu, în discuțiile intime cu părintele, copilul și eu, profesoara, care îl cunosc, dau nu în deajuns și tot vreau să aflu și el ,de asemenea.
Să dea Dumnezeu ca în 10 ani să nu mai străbată niciun copil km pe jos , peste pădure și câmp, să aibă fiecare școală apă curentă și încălzire. Să nu mai fie bătaie și nici umilințe prin unele școli, iar profesorii să fie selectați după vocație!
Să auzim de aceste multe lucruri , deocamdată, utile!
@Daurel,
RăspundețiȘtergereAș fi de acord în parte cu ceea ce spuneți, dar cam restricționați ”plaja ”instrucției.
Unele dintre deprinderile de care vorbiți ar trebui, categoric, învățate acasă! Da, accentuate în clasele mici.
Apoi, accentul trebuie să cadă pe a-i învăța să învețe. Cei mai mulți profesori- să mă certe cât or vrea, spun adevărul- habar nu au ei cum se învață. La școală „dictează”, copiii scriu, profesorilor nu le pasă ce scriu și roata merge.
Sunt mulți profesori adevărați, dar nu toți copiii”trec pe la ei”.
De ce să nu se știe toate câte sunt despre un copil..dacă va ajunge în impas tocmai pentru că , în copilărie s-a știut de un traumatism, de exemplu, și nu s-a făcut nimic bun, nici atunci, nici mai târziu?
Mulțumesc!
Vera,
RăspundețiȘtergereNu m-ai plictisit.
Cred că este o mică diferență..la noi profesorii sunt invitați în fața tuturor, se vorbește în general, uite asta este o greșeală, este ceva care ține de noi, ca neam, prea multe generalizări, când , de fapt, OMUL , insul contează.
Mulțumesc !
@Invizibilul,
RăspundețiȘtergereDacă spui, eu ce să zic?
Recunosc - îmi este foarte greu să mă pronunţ. Sunt de "modă veche", cum se spune, toate aceste imixtiuni moderne nu au făcut foarte bine învăţământului sau, mai bine zis, nu au fost aplicate aşa cum trebuie. Pe de altă parte,părerile vor fi, ca de fiecare dată, împărţite. Important este să se ia decizia cea mai bună dintre toate...
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereCred că toată lumea bine intenționată
își dorește ca școala noastră să-și găsească drumul ei firesc, frumos!
Gina, in catalogul virtual e intimitatea intimitatilor. Se intra cu parola si in afara de elev si parinte nu are nimeni acces la notele acestuia :). Cel putin asa e aici, la noi. Nu exista decat cataloage virtuale, la toate nivelurile de invatamant. Profesorul nu spune niciodata cu voce tare notele copiilor, nu e etic. Aici nu e intrecere intre elevi, ci intrecerea e cu tine insuti, nu trebuie sa il depasesti pe coleg caci nu asa acumulezi cunostinte...trebuie sa te depaseseti pe tine. Asta am invatat de cand sunt mama de eleve si eleva eu insami aici, in Suedia. :)
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa!
Salmi,
RăspundețiȘtergereExcelente precizări!
Da, avem carențe serioase în educarea tinerilor- la noi se practică acest mod greșit de a -l crește pe copil în luptă cu cel de lângă el, ca și cum ar fi un posibil adversar..
Știi ceva? pe net erau acum un am afișate toate școlile, cu numele profesorilor.
Elevii puneau note. Făceau și comentarii în legătură cu persoana profesorului, în funcție de afinități.
Se practică și la voi chestia asta?
am citit cu atentie articolul.Parerea mea este din perspectiva parintelui preocupat de educatia odraslelor . Este buna , foarte buna ideea acelui portofoliu , daca ar exista consecventa din partea tuturor dascalilor in decursul anilor . Treaba asta cu mijloacele moderne este buna in masura in care sunt folosite . De altfel sistemul are multe carente , si atunci probabil ca diferenta o fac pe plan local dascalii cu multa daruire si intelepciune. Succes in cea ce faci ! am un feeling care imi spune ca pui foarte mult suflet in aceasta cariera.
RăspundețiȘtergereP.S. Am si eu oameni apropiati mie si dragi , a caror viata este axata numai pe "dascalirea" pruncilor :)
Alm,
RăspundețiȘtergereCând spuneam că sunt tradiționalistă, susțineam, într-un fel, respectul pentru profesia adevărată, pe care eu n=o văd reprezentată în cifre, pe internet.
De greșeli, ce să spun, tot mai multe, din nefericire..
În ceea ce mă privește, deja putem folosi perfectul compus, când vine vorba de carieră.
Acum îmi folosesc tot ce știu și am acumulat,”dăscălindu-mi„ nepoțeii.
O fac cu toată dragostea.
O vreme, mi s-a părut o mare ofensă adusă profesorilor adevărați, care și-au încheiat activitatea în plină forță intelectuală, că așa spune legea.
Am așteptat apoi ca, văzându-se câte greșeli se acumulează , să se inițieze ceva, un schimb de experiență, niște întâlniri, fără remunerare, desigur..
Este păcat că atâta experiență se pierde. Nimeni nu câștigă, dimpotrivă, pierd copiii.
O seară frumoasă îți doresc!
Fiecare eră cu metodele ei de tortură! :)
RăspundețiȘtergereBuna intrebare: "si mai departe?!". Din tot ceea ce am citit, eu raman cu impresia ca-i vorba despre aceeasi Marie, dar cu alta palarie. Virtual sau scriptic, catalogul ramane catalog. Nu inteleg de nicaieri ca ar exista un interes in gasirea cauzelor pentru care copiii procedeaza intr-un fel sau altul. Tot despre control si pedeapsa vorbim in final, chiar daca cu mijloace tehnologice avansate... Cine vorbeste cu ei? Cine stie cat de confuzi sunt si care le sunt adevaratele nevoi? Cine este real interesat de ce traiesc acesti copii, ce le place si ce nu? Profesorul ranit in amorul propriu ca i-a chiulit intreaga clasa de la ora de muzica? Parintele ranit in orgoliul propriu ca odrasla nerecunoscatoare, in loc sa stea la scoala sa invete (indiferent ce si cum), pleaca de la ore sau ia note mici?
RăspundețiȘtergereIn opinia mea, scoala ar trebui sa-i pregateasca pe elevi pentru viata. Cea reala, nu viata de doctor, de economist, de bancher etc. Apoi, sa-i invete cum sa-si poata gasi informatiile singuri (nu sa le dicteze mura-n gura), cum sa-si ridice intrebari si sa-si gaseasca propriile raspunsuri. Chiar daca unele vor fi gresite, poate!
Dar, pentru asta este nevoie un sistem de invatamant - profesori competenti, evaluari reale, nu din varful pixului, programe scolare coerente, fonduri suficiente alocate pentru tot ce inseamna cheltuieli cu educatia. Sistem ce in Romania nu exista.
Pe de alta parte, in momentul de fata, impresia mea este ca nu doar ca nu exista interes in acest sens, ba chiar se incearca distrugerea a tot ce ar insemna un sistem educational normal si sanatos (si nu doar in Romania!). Caci nu de oameni care gandesc singuri este nevoie, ci de mase de manevra...
Sunt pentru catalogul virtual, dar asa cum se sugereaza aici, sa fie parolat. Acum tu stii ca fiica mea nu are proleme cu invatatura, dar nu e frumos sa ne bagam nasul in mediile si notele altor copii. Diriginta fiicei mele ne da catalogul la sedintele cu parintii. Am vazut parini care zabovesc mai mult pe pagina concurentei, dacat a propriului copil. Ei, cat timp am fost eu diriginta, am incercat sa fac lucrurile extrem de corect. Dar au existat mereu voci nemultumite, astfel ca, la un moment dat am refuzat sa mai iau dirigentie. Apoi mi-am dat demisia, iar azi am o grupa de stuenti! Se pare ca am vocatie!
RăspundețiȘtergereImi place foaia aceea a ta, as vrea sa fi avut si eu una la diriginta din gimnaziu si sa o vad acum, sa ma vad acolo, asa cum eram atunci!
O seara frumoasa! :)
I wish I could read your language! Your blog looks interesting, and I'm fascinated with the title. I'm hoping you read English and can respond. Keep up the good work, and, if you have time, check out my blog and let me know what you think. Thanks!
RăspundețiȘtergereAm invatat inca pe la inceputul carierei sa am grija de intimitatea fiecarui elev si de mandria fiecarui parinte.Sedintele cu parintii au fost si sunt organizate in asa fel incat sa nu discut despre particularitatea copilului ci despre lucruri de interes comun.Asa am avut tot timpul parinti prezenti la sedinte:).
RăspundețiȘtergereDespre copil vorbesc direct cu parintii.Orice problema se poate rezolva numai daca exista comunicare si continuitate in munca noastra de dascali.Cu noi sta 4,5 ore,iar in rest e acasa,dar de multe ori ce se spune la scoala e sfant.:)...cel putin la cei mici.
Ce ma bucura e faptul ca pe parintii de la clasele mele ii intereseaza copilul propriu,fara sa intrebe de al altuia.Asa toata lumea stie un lucru...scoala te formeaza .
Vorbind direct cu ei vad in ochi ba bucurie,ba tristete.E de datoria noastra sa spunem adevarul despre copil si impreuna sa muncim sa fie cat mai bine.Sunt si parinte ,iar anul trecut am primit cateva mustrari de la unii profesori din cauza ca Teddy se lasase pe tanjala.Am pus si eu umarul si l-am clintit din...amorteala si indiferenta spre care se indrepta.Acum e din nou copilul care participa la viata lui scolara.Adica trage alaturi de profesorii care trag si ei.
Catalog virtual?Grea realizare atata timp cat nu toata lumea dispune de "modernism".
Mai vedem ce se va intampla!
Meseria asta se fura Gina,asa ca e bine sa auzim cat mai multe experiente.:)
Andi,
RăspundețiȘtergerePrivind peste umăr, înapoi, realizez că niciodată, dar niciodată, n-am simțit școala ca o tortură, poate, cumva în liceu, din cauza a doi profesori îmbătrâniți la propriu și la figurat. I-am iertat , cu timpul. Am reținut doar partea frumoasă a școlii.
În clasele mici, nimeni nu-mi spunea să învăț, o făceam cu un fel de voluptate, citeam pe sub plapumă, luam cartea oriunde, eram , parcă , într-un veșnic război cu cineva din casă- eu citeam, ei mă solicitau la treburi.
Când am ajuns profesoară , mi-a trebuit ceva timp să-i înțeleg pe copiii cărora nu le plăcea cartea.
Cam așa..
Mă bucur când mă vizitezi!
Ufff, Ruxi!
RăspundețiȘtergereTe citesc cu sufletul pe buze! Tu vezi lucrurile atât de limpede!!
Nu te flatez, ar trebui să ocupi undeva un loc de la înălțimea căruia să poți schimba lucrurile în bine. Nu știu dacă te-ai gândit la asta. Cred că dacă aș avea vârsta ta, aș bate la ușile potrivite!Este păcat ca oameni ca tine să nu-ți pună în valoare mintea, aptitudinile, cunoștințele.
Lumea trebuie să revină în matca ei, doar școala ne luminează !
În clipa asta am o energie uriașă, aș vrea să-i trezesc pe toți cei care au ajuns în fotolii de unde pot mișca pârghii.
Mult succes, Ruxi!!!
Mirela,
RăspundețiȘtergereS-au adunat în sufletul , în mintea și în sertarele mele atâtea informații despre copii- ai mei și ai altor părinți!!
Cineva zicea că trebuie luate în seamă doar lucrurile bune, nu sunt de acord- un copil este o sumă, ca orice om, de altfel, nu mă refer, neapărat la spusele lui Protagoras, ci în general.
Cred că multe întâmplări , unele chiar decisive, se produc tocmai din necunoașterea individului, din lipsa legăturilor dintre etapele vieții lui.
Copiii, elevii, sunt văzuți ca o masă. Nu este deloc așa.
Suntem diferiți, total diferiți.
Probabil este utopică societatea în care fiecare ar face ceea ce știe mai bine și-i place mai mul..
O zi bună!
Angi,
RăspundețiȘtergereAm mare încredere în tine, dăscălița, faci lucruri speciale, tu chiar educi!
Despre tine ca mamă de băieți, te înțeleg perfect, nu știu cum o fi să ai fete..
Nu mi-a fost deloc ușor, preadolescența și adolescența sunt două etape foarte greu de traversat.
Nu ceda, nu te înfuria, fii aproape, ajută-l să se deschidă!
Și mai ales, învață-l să învețe!
Contează cel mai mult!
Mult succes, draga mea!
zau ca nu ma mai mira nimic
RăspundețiȘtergereo zi buna!
Ana,
RăspundețiȘtergereDureros este că nu ne mai mirăm admirativ..
O zi frumoasă îți doresc!
Absolut Gina. Elevii isi apreciaza profesorii dupa anumite criterii, exista formulare la fiecare materie special concepute pentru asa ceva. In clasele mai mici se practica pe foi, iar aceste foi se studiaza de catre profesor impreuna cu elevii ca sa vada profesorul ce nemultumiri au elevii si ce imbunatatiri poate el aduce cursului: sa fie interesant, atragator, sa mearga copiii cu placere la scoala. Aici se pune mare pret pe asta, pe feed-back, altfel cum sa progresezi?
RăspundețiȘtergereLa facultate, la sfarsitul fiecarui curs primim pe email formularul de completat iar la fiecare inceput de curs nou profesorul ne prezinta cum a fost evaluat cursul lui de studentii anteriori si ce a imbuntatit el. La facultate sunt anonime aceste evaluari, intereseaza procentele si eventualele comentarii. Practic evaluezi profesorul si cursul sau.
In plus, aici sedintele cu parintii sunt pentru probleme administrative. Sau de ex. cum sa facem sa strangem bani pentru excursia pe care vor copiii sa o faca anul viitor cand termina(aici se fac tot felul de activitati impreuna cu copiii ca sa castigam bani...copiii au avut stand la targul de Craciun din oras si au vandut produse facute de fiecare acasa, frumos ambalate, au strans aproape 1000 de euro :)). Nu se discuta calificative, evolutii, nimeni nu stie nimic de copiii altora, cum se descurca, nu e relevant.
Calificativele elevilor, evaluarile profesorilor(caci si profesorii evalueaza copiii si scriu despre ei, nu numai ii noteaza) se discuta la sedinta particulara care are loc o data pe semestru, sedinta la care participa parintele, elevul si dirigintele. Parintele merge pregatit la sedinta, studiind pe net, pe pagina personala a copilului aceste evaluari si calificative. La sedinta(care se numeste in traducere libera, sedinta de evolutie) se pun asa zise "tinte"(de ex. sa citeasca alevul mai mult, sa faca mai multe exercitii la matematica, depinde de situatia personala, acolo unde elevul necesita o crestere a cunostintelor) si fiecare-elev, profesor si parinte are rolul sau in a face ceva ca elevul sa atinga tinta. E o conlucrare continua si acolo unde toti prezinta seriozitate, se vad si rezultatele(au cu Diana am avut rezultate mereu de pe urma acestor tinte si conlucrari). Totul se pune pe hartie si fiecare primeste un exemplar, se urmareste si dupa un semestru se evalueaza cresterea sau regresul, ce e de facut, etc.
Salmi,
RăspundețiȘtergereAm citit și recitit comentariu tău, sincer sunt foarte impresionată.
Și , în același timp, mă gândesc la ce mare distanță suntem față de voi.
Nu pot să nu mă întreb de ce atâția oameni de la noi , ocupanți ai unor scaune ministeriale, nu au învățat nimic de la suedezi..
Tu și familia ta sunteți niște fericiți!
Felicitări, Salmi!
Gina, am scris eu un articol la inceputurile mele in Suedia, poate explica putin din nedumeririle tale:
RăspundețiȘtergerehttp://vorbele.wordpress.com/2008/01/29/scoala-in-suedia/
Nu stiu acum care mai e situatia in invatamantul romanesc, nu am mai studiat problema, dar probabil ca nu s-a schimbat opinia generala.
Multumim mult, o seara minunata!
Salmi,
RăspundețiȘtergereScriu înainte de a citi însemnările tale.
Eu cred în schimbări, în forța lor binefăcătoare.
Schimbări radicale în învățământ se vor produce doar atunci când va apărea o generație de nouă de profesori, aleși pe criterii de pregătire, dar , mai ales, de vocație.
Este părerea mea.
Mulțumesc mult!
da Gina, perfect de acord. Meseria de dascal, educator, profesor e o vocatie. la fel ca cea de medic. Nu o faci din obligatie, ca sa ai un salar, o faci din placere, din atractie pentru asta. Dar tu stii asta mai bine ca mine.
RăspundețiȘtergereAm mai strans articole recente, le-am pus pe blog. Te astept cu drag sa le comentam impreuna, ca si pe toti cei care comenteaza aici si au idei, interese...Nu sustin ca sistemul suedez e perfect, departe de mine asta...dar sunt elemente care merita bagate in seama.
Da, am uitat adresa blogului nou:
RăspundețiȘtergerewww.vorbele.wordpress.com
Salmi,
RăspundețiȘtergereAm avut câteva zile mai grele, am fost răcită, că așa pățesc persoanele nobile- răcesc vara!!!
Consemnările tale sunt deosebite, chiar trebuie să discutăm, dacă o să-mi dai voie, poate că la începutul săptămânii viitoare o să retranscriu multe date de la tine, în speranța că se mai deschid și pe aici ochii în legătură cu ceea ce ar trebui schimbat cu adevărat în învățământul nostru.
Îți mulțumesc mult!
O zi bună!
Sanatate multa iti doresc. Cu mare placere, cand ai timp si disponibilitate, poti prelua ce doresti. Numai bine si sa trimiti virusii departe de tine! ;)
RăspundețiȘtergereSalmi,
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult!Și ție mult soare!