marți, 29 martie 2016

”în suflet mi-a crescut o floare..”


Iubește-mi mâinile...
  
Iubește-mi mâinile și ochii
 Și iartă-le dac-au fost clipe
  În care n-au știut să-ți spună
 În care n-au putut să-ți dea
 Atât cât ar fi vrut,  
Atât cât poate doru-ți cere
  În dragostea,  
În îndoiala
  În deznădejdea unei clipe...
 Iubește-mi mâinile și ochii. 
Și iartă-le nevruta vină  
Că prea târziu veniră-n cale-ți
Sau ...

Elena Farago,  29 martie  1878, Bârlad/4 ianuarie 1954, Craiova


3 comentarii:

  1. Ador poezia asta! Multumesc pentru reamintire! In ultimii ani, am tot citit poezii de-ale Elenei Farago datorita copiilor din dotare. Tare sensibila...

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Crenguță, poeziile Elenei Farago sunt picături de suflet. Nu cred că există copil care să fi învățat vreun text , pentru că l-ar fi obligat cineva..păstrez și acum foia zdrențuită de vreme, pe care educatoarea i-a scris fiului celui mare „Gândăcelul„. Și aud cuvintele lui. vocea înecată de plâns..și revăd cartea de pe care eu am învățat „cățelușul șchiop„, uf!! n-o mai păstrez....

    RăspundețiȘtergere
  3. „Mii şi mii de valuri vin din larg mereu
    Pân-ajunge marea de adapă malul; -

    Nu-ntreba nisipul cine poartă valul
    Că ar fi în stare să-ţi răspundă: - Eu! ”

    Elena Farago

    RăspundețiȘtergere