roșii, albe, vișinii, galbene, în dungi, cu picățele!
Trăim cu vocea interioară!
Trăim cu vocea interioară!
O seară altfel-Pop-Rock Simfonic, cu Filarmonica Pitești, dirijor, maestrul Mihail Ștefănescu,carismaticul director al Filarmonicii de Stat„ Ion Dumitrescu„, Vâlcea, concert-maestru , Mădălin Sandu, care a realizat și orchestrația pieselor „Walk This Way și Sweet Child O, Mine”.
Un mărțișor pentru doamne elegante, domnișoare fericite, dar și pentru domni , la patru ace, într-o colecție de muzică bună, pop rock, devenită „clasică”.
Virtuozitate, dăruire, bună dispoziție, antren!
”..Când ziua se sfârșește
Cu sute de întrebări succesive
Ce îți trec prin cap....
Ai face bine sa încetinești,
Nu dansa așa de repede,
Timpul este scurt,
Muzica nu durează mult..”( Dans lent-D.L.W.)( gândul unui prieten
Virtuozitate, dăruire, bună dispoziție, antren!
”..Când ziua se sfârșește
Cu sute de întrebări succesive
Ce îți trec prin cap....
Ai face bine sa încetinești,
Nu dansa așa de repede,
Timpul este scurt,
Muzica nu durează mult..”( Dans lent-D.L.W.)( gândul unui prieten
Ne-am bucurat ascultând adaptări simfonice ale unor piese dragi din repertoriul unor formații cunoscute: ”The Rolling Stones„, „Queen„, „Guns N Roses„, „Deep Purple„, „Led Zeppelin„, „”Pharrel Williams„, „Beatles„.
„Satisfaction„, , ”A tribute to Elvis„, Blues Brothers Medley„, Conquest of Paradise”( Vangelis), ”Another One Bites the Dust”, ”Oldies and Goldies ( Sabin Păutza), ”Smoke On The Water”, ”Starway to Heaven„, ”Medley”( orchestrație după ”Beatles”.
Tinerii s-au simțit în elementul lor, vârstnicii au suspinat aducându-și aminte de ale tinereții valuri.
Și, poate, tocmai de asta, adesea, sufletele nu-și mai tăinuiesc stările, și, când se ivesc stări ca aceasta din seara lui martie, dansează cu toată a lor bucurie!
Și, poate, tocmai de asta, adesea, sufletele nu-și mai tăinuiesc stările, și, când se ivesc stări ca aceasta din seara lui martie, dansează cu toată a lor bucurie!
Felicitări și mulțumiri, Filarmonica Pitești!
În timp ce fixam pozele, am ascultat, la radio, un poem. Și mi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereÎl dau mai departe:
Balada ghetelor de lac
Cînd sînt fericită nu scriu.
Cînd sînt fericită nu-mi trebuie alte jucării, nu-mi trebuie cărți, prăjituri, bărbați.
Astăzi mi s-au crăpat, pentru prima oară, ghetele de lac, ghetele mele cu care am bătutt drumurile atîția ani.
Una mai tare, cealaltă mai puțin. Dar pentru mine nu contează care s-a crăpat mai tare. Pentru mine ele sînt la fel. Le iubesc pe amîndouă la fel de mult. Același lucru se întîmplă și cu picioarele mele. Niciodată nu am făcut nici o diferențiere între ele. Ce i-am dăruit unuia, i-am dăruit și celuilalt. Și mi s-au supus în aceeași măsură. N-au existat certuri, disensiuni, remușcări, țipete. Doar cu mîinile am avut probleme. Aceste probleme au început pe la vîrsta de 12 ani. Întîmplător și fără nici o legătură, tot cam pe-atunci au început să-mi crească și sînii. Întîmplător și tot fără nici o legătură, sînul meu stîng a fost întotdeauna mai mic decît cel drept. Eram mai mult singură și ascultam în fiecare dimineață Buletinul hidrologic și cel mai tare îmi plăcea cînd auzeam lenivodezodiudaniubsomeșbestrant și tot așa. Atunci îmi luam mîinile, le așezam în fața mea și începeam să le vorbesc. Întîi calm, apoi din ce în ce mai tare. Pe cea dreaptă o chema Beatrice, nume frumos, pe cea stîngă, Alice, nume urît. Alice era proastă, rea, murdară, neascultătoare. Nu primea nimic de la mine, nici măcar o mîngîiere. Ba dimpotrivă uneori chiar o pocneam și îi spuneam să plece, obligînd-o să stea la spate. Beatrice era strălucitoare și nu mai are rost să-i enumăr calitățile. Beatrice era sufletul meu, o strîngeam la piept și îi spuneam cuvinte dulci, ne mîngîiam reciproc. O puneam să mă hrănească și să-mi scrie temele. Tîrziu de tot cînd m-am căsătorit, Alice a avut parte de o verighetă de aur pe inelarul ei. Și tot din acel moment, Beatrice a rămas destinată argintului și plasticului. Astăzi nu mai știu de Alice și Beatrice și nici pentru atunci nu pot băga mîna în foc dacă Alice o fi fost mîna dreaptă și nu invers.
Cînd sînt fericită, nu scriu. Astăzi însă mi s-au crăpat pentru prima oară ghetele mele de lac. Una mai tare, alta mai puțin. Dar pentru mine nu contează. Eu le iubesc la fel de mult pe amîndouă. Nu m-am gîndit niciodată la ele ca fiind două, două lucruri, două ființe pentru care trebuie să am două gînduri diferite. Poate pentru că ele au făcut din mine una singură și poate pentru că, pe măsură ce am crescut și m-am maturizat, sufletul mi-a coborît încet-încet din mîini în picioare. Sufletul meu are culoarea vișinie.
Alice sau Beatrice? Nu mai contează. Nu mai vorbesc de mult cu mîinile mele. Singurătatea mea nu se mai măsoară în lungi conversații cu ele, ci în adîncimea inboxului meu gol. Acum Alice stă în fața computerului și îi scrie mesaje lui Beatrice sau poate invers, Beatrice lui Alice. Numele mele de scenă își pierd strălucirea în mijlocul pustiei, unde doar o pereche de ghete solide te pot conduce spre oază.„Svetlana Cristean
Chiar doare traducerea cu sufletul a gândului
RăspundețiȘtergere„ce sa mai spun despre de cate ori am simtit bocancii altora opintiti in sufletul meu!”
Vezi tu, ți-am mai spus-o și-n alte rânduri; suntem diferițí, atât de diferițí că, de multe ori, uităm să ne limpezim chiar chiar și cotloanele de suflet...
...mai devreme am intrat la Cristian si am zabovit mult timp, acum in miezul noptii. am avut cosmar si n-m mai adormit. nu puteam da plec fara sa trec pe aici si aici alte bucurii... esti formidabila Gina si foarte generoasa, ne impatasesti bucuriile tale, esti minunata. daruiesti clipe din viata ta. fiecare daruieste in felul lui mai mult sau mai putin anonim. am putin timp voie aici pe net. ma bucur ca esti fericita descoperi ceva nou in fiecare zi, ai noroc. si eu am ca va am pe voi aproape prin scrierile voastre. sunt mare iubitoare de rock...nu stiu de ce nu ma inteleg ai mei...spun ca sunt prea complicata...chiar ca sunt, recunosc. dar va iubesc pe toti, fiecare cu sensibilitatile lui...cu bogatia, saracia lui. am ajuns si eu la fundul sacului nu e prea comod, dar sper sa ma descurc, mai ales ca am trait foarte modest toata viata... si pensiile astea...pfff... si-am fost si sunt indragostita de pantofi...iubiri nebune de legat...si eu...dar fara dureri ascunse...promit...cu drag Vio1055
RăspundețiȘtergereSimpli sau complicați, oameni suntem, dragă Vio!
RăspundețiȘtergereÎmi pare tare rău că porți suferințe, indiferent care sunt ele.
Știi, eu iau lucrurile așa cum sunt,se întâmplă să fie bine,alteori, nu merg toate strună, dar viața este frumoasă oricum!
Multă sănătate, fată dragă!