„În luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind cu grijă-alege, parcă-ar vrea
să bea din apă, numai cerul.„
Lucian Blaga
Asemuit cu arborele vieții, grație frumoasei lui coroane , care, periodic, renaște, cerbul- și numele poartă, parcă, într-o semantică specială un semn domnesc-este, în mitologia noastră, simbolul luminii, al purității, al bunătății și al onoarei, al cinstei aristocratice.
Copitele lui din spate calcă pe urma copitelor din față, neobosita permanență a drumului nostru strămoșesc, statura-i zveltă a împrumutat ceva din frumusețea stejarului, din tăria muntelui, din libertatea păsării în zbor, din vis, din speranță, din puritatea florii-de-colț. Dar și din statornicie.
Doar privindu-l înveți să speri.
Și să urci.
Cerbul-semn, prin excelență, favorabil!
Triumf al vieții și al biruinței!
Triumf al vieții și al biruinței!
p.s.
Să fie, oare, cerbul, ca atitudine, un fel de legământ nescris între Cer și Pământ?
Ce și cât (mai) păstrează neamul nostru din măreția cerbului carpatin?
https://www.youtube.com/watch?v=EA1buTV6YGI
RăspundețiȘtergereEste poezia pe care mama mi-o spunea in copilarie, imi placea foarte mult, dar n-am invatat-o sa o transmit mai departe. Intamplarea face ca tocmai ma pregatesc sa plec spre Buzau, acolo sunt inmormantati parintii mei. Mama ma asteapta... mi-e foarte greu... ce intamplare... Gina iti multumesc ca mi-ai adus-o pe mama in casa...da, CERBUL FACE LEGATURA INTRE CER SI PAMANT...prin NOI OAMENII...seara buna draga mea Gina... la fel de anonima, VIO 1055
ȘtergereA fost odata intr-o padure
RăspundețiȘtergereUn mos batran cu baba lui.
Traiau saraci ca vai de lume
In adancimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea si-o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea.
"Sa fie un copil cuminte,
Un suflet tanar, asta voi,
C-as vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."
Asa ofta sarmana baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic.
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic!"
Dar Cerul s-a-ndurat de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.
Si intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcuri
Si cu ogarii l-au vanat.
"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe dansul,
Comorile imparatesti!"
"-Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"
"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"
Atunci, minune fara seama;
Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne,
De parca-ar spune: "Nu vreau, nu!"
"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
Deodata cerbul a grait,
Tu, ma doresti ca pe-o podoaba,
Ei sufletul mi l-au voit.
Am fost ranit la vanatoare,
Ei ranile mi-au vindecat
Si in onoarea curtii tale
M-as simte tare-ncatusat.
La curtea ta as fi o fiara,
O jucarie pentru pusti.
In viata lor sunt o lumina,
Pe care tu n-ai s-o orbesti!
Pleca pe ganduri vanatorul,
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Vesnic sa fii temut si tare,
De maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si-un suflet
Cinstit si bland si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.
Ultima strofã m-a atins cel mai mult
ȘtergereScrii foarte frumos, ai talent! Daca ai scrie un roman, l-as citi.:) Poate incepi cu o biografie! Dar trebuie sa te ocupi mai mult si de viata religioasa a cetatii. Pe cat mergi la spectacole trebue sa mergi si la biserica… Trebuie sa cumperi un rozariu si sa spui zilnic Bucura-te Maria! O primavara frumoasa!
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru gânduri și pentru îndemn.
RăspundețiȘtergereCredința este, așa cum simt eu, cel mai tainic sentiment.
Nu-mi permit să povestesc despre sentimentele mele,despre mersul la biserică.
Aceste stări fac parte din mine!
In aparenta ai dreptate, dar marturisirea noastra este foarte importanta, mai ales a unei persoane superioare... Pentru ca aia mai mici vad si ei ca un om destept marturiseste pe Hristos si nu se sfieste... Iar Cervantes nu s-a sfiit sa-l marturiseasca mai ceva ca un sfant si nici Dante si nici Petrarca...
RăspundețiȘtergereMatei 10
32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
niște gânduri...
RăspundețiȘtergerehttp://incertitudini2008.blogspot.ro/2013/04/cata-magie-gasesti-intr-o-clipa.html
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2013/04/doar-sa-ma-strigati-si-eu-va-ajut.html
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/03/intre-doua-lumi.html
:) Am vazut ca de Pasti si de Craciun vorbesti si de cele sfinte! Tocmai pentru ca exista sanse ca sufletul tau sa cucereasca viata vesnica am vorbit. Si deoarece Imparatia se ia cu asalt m-am gandit ca n-ar strica sa te incurajez...:)
RăspundețiȘtergereTe pup, sper sa nu imi porti pica si spune-mi "tu" ca nici lui Hristos nu o sa ii vorbesti cu Dumneavostra...:)
Fecioarei Maria nici atat! ;)
Mulțumesc pentru încurajare!Iau aminte!
RăspundețiȘtergere