cum va ( ne) place?

Tocmai m-am intors dintr-o vizita ,la niste rude.
In sudul tarii.
Am vazut de toate- lume buna/lume rea, bogati foarte bogati, saraci mult prea saraci.
Ca sa fiu bine inteleasa. Cand spun bogati bogati, uite cum stau lucrurile. Imaginati-va- eu nu trebuie sa-mi imaginez, chiar am intrat in toate incaperile , o casa mare si frumoasa.
Constructie moderna, cu trepte de marmura alba.Fantana stralucind multicolor sub razele lunii. Arbori , flori , iarba si pietre.
Multe camere, atat de multe, ca n-am retinut nici culorile.
O casa intesata, sa scriu pe silabe? nu, ca se intelege ce vreau sa spun, cu antichitati, da antichitati- mobile multe si rafinate” si „este conjunctie , nu adverb- pietre pretioase si semipretioase, nu siraguri , margele, bratari , ci jumatati de arbori.
Cochilii uriase, in toate culorile/formele si marimile.
Din toate colturile lumii.
Unele puse cu mult bun- gust, altele- cele mai multe- inghesuite de-a valma, in camari, debarale, garaj, printre icoane, tablouri, purtand semnaturi celebre, borcane de gem, gladiole uscate, sticle ciobite.
Culmea este ca intr-o asemenea uluitoare casa, in tot amalgamul asta de grandoare si gunoi, n-am gasit un Eminescu.
Pentru ca asta cautam- Scrisoarea I.
Trebuie sa mai spun ceva- proprietarii sunt sau ,ma rog ,ar trebui sa fie intelectuali- dumneai( care nu stie ca i-am vazut comorile), este medic foarte solicitat, n-am spus medic bun, care vindeca oamenii, si stiu de ce am spus cum am spus, iar dumnealui inginer- fost baiat cu ochi albastri- intre timp ochii s-au micsorat mult de tot si au devenit cenusii.
Chipul, la vederea caruia , spun cunoscutii, tremura oricine , adus sa raspunda la un numar precis de intrebari, iti arata acum un batranel .
Cu ticuri si spaime.
Stie drumurile catre toate bisericile pastorite de facatori de minuni.
Si iertatori de pacate.

Cam asta aveam proaspat in minte, cand am citit pe blogul unui concitadin o intrebare.
Despre 5 lucruri care plac.
Fara sa stau prea mult pe ganduri, ca ,uite ce patesc cei care au gandit prea mult, spun ce-mi place acum, in momentul asta.
Am primit cel mai sensibil si frumos mesaj, citesc o carte frumos scrisa, despre secretele, gloria si tragedia lui Marilyn Monroe, imi place verdele asta crud din spatele perdelei mele cu maci; vad copiii jucanadu-se de-a fluturii, cand or fi vazut ei fluturi si, daca n-au vazut ,este si mai frumos ca si-i imagineaza.
Imi plac darurile , in alb si albastru , pe care fiul meu mi le-a adus din Creta, diferite si totusi armonioase.
Si-mi place ca , in dimineata asta in care s-a descoperit ca pana si incendiatorii din Sardinia sunt tot romani, mi-au venit in minte doua personaje dragi sufletului meu- bunicul patern si intaiul meu profesor de limba romana.
Scuze, daca am depasit cifra.