duminică, 12 iulie 2009

impreuna

Vorbeste putzin.
In grai prelung.
Ca un sir de lacrimi.
Si ochii i se tanguie.
Chiar si degetele, rasucind un cercel.

A dorit mult un copil.
Al ei.
Pentru totdeauna..

L-a adus acasa.
De undeva.
L-a iubit, cum doar mamele adevarate sunt in stare sa o faca.
Il iubeste si acum.
Fara sa spuna adevarul.
Nu vrea sa-l piarda.
El stie.
Tace.
Tac amandoi.
Ea isi tace spaima.
El isi tace intrebarile.
O mare tacere.
Cat doua vieti laolalta.
………………………..
Calin Hera a initiat abordarea unei specii literare, sa- i spunem doar pentru bloggheri-PA= 82 de cuvinte.
Sper sa nu fi gresit numaratoarea.

18 comentarii:

  1. Calin iarta multe...

    Ma trece si pe mine cu vederea...

    Copilul e foarte trist...

    RăspundețiȘtergere
  2. Paul, inseamna ca am numarat din doi in doi?
    Copilul este deja un tanar.
    Trist.

    RăspundețiȘtergere
  3. inteleg ca e PA
    inteleg ca e trist
    si ma intreb: in ce cazuri tacerea nu este minciuna?

    RăspundețiȘtergere
  4. Angela, este foarte greu sa intervii in asemenea situatzii. Cred ca intzelegi ca-i cunosc foarte bine pe amandoi.
    Timp de 4 ani , m-am tot straduit s-o determin sa spuna lucrurilor pe nume. Nu s-a intamplat.
    Si eu insami sunt trista, pentru ca n-am reushit..
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina
    pana la urma, o decizie e luata. si din pacate, cred ca prapastia dintre ei se mareste. candva, nu vor mai reusi sa se vada unul pe altul. acolo e tristetea. iubirea si frica nu au ce cauta impreuna.

    o seara buna

    RăspundețiȘtergere
  6. asadar pa-urile au trecere si continuare , frumos
    trista poveste, tristi "actori"; dragostea poate fi uneori atat de mare incat sa ascunda o durere mare; oare?

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu nu cred ca l-ar pierde daca i-ar spune adevarul. De vreme ce l-a iubit si inca il iubeste ca pe propriul copil, inseamna ca el stie si acest lucru : ca a fost crescut cu dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitări, bine ai venit printre PA-uri. Hai că prinde genul ăsta...

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna dimineatza ,Gala!
    daca, in materie de computer sunt o veshnica debutanta, de ce n-ash fi si in pauri?
    Cum spui?o dragoste mare ascunde o mare durere? Nu se intampla adesea? exista o frica , un egoism in a pastra ceva cu orice pretz. Si pretzul poate fi mult prea mare.
    Sunt atatea lucruri grele pe lumea asta..
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Angela, intr-un fel, fiecare shtie cam ce gandeshte celalalt. Traiesc cu o umbra intre ei. Este greu sa-i intzelegi.
    Este greu sa dai sfaturi. Poate ca nici nu mai este nevoie.
    Cine mai shtie?

    O frumoasa zi in doi!

    RăspundețiȘtergere
  11. Geocer,
    asta am spus si eu, inca de cand i-am cunoscut. Si sunt vreo 9 ani. Intre timp, lucrurile s-au complicat.
    Ei doi shtiu.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  12. D
    Cris, daca am incurajare de la tine, este fain!
    Multzumesc!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu trebuie sa fie foarte stricta numaratoarea. Nu mai stricta decat durerea...

    RăspundețiȘtergere
  14. Andi,

    eshti ingaduitoare.
    Da, durerea este ceva strict!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ha,ha,ha...aceeaşi poveste şi cu mine, mai mult îmi ia să număr cuvintele decât să concep PA-ul.

    Felicitări şi sper să nu fie ultimul.

    Te îmbrăţişez, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  16. PA-ul tău poezie nu e despre tristete, e despre sansă.

    Despre numărătoarea cuvintelor. Acolo de unde vine PA-ul, ca gen literar, definitia principală e „maximum 500 de semne”. Primul PA pe care l-am scris pe blog a fost măsurat de masinăria wordpress. Au iesit 82 de cuvinte.
    Dar nu asta e important. Pot fi si 90 de cuvinte, daca altfel nu se poate. Importantă e ideea unui text foarte scurt, arhiscurt, care să spună multe în putine cuvinte. Ceea ce, iată, ai reusit.

    Despre genul literar, pahiliteratura. Eu sper să nu rămână ceva doar la nivel de blogereală (desi n-ar fi de colo nici asa!). Eu sper să public în curând o carte de PA-uri. Deci, îmi place să cred, se poate.

    RăspundețiȘtergere
  17. Multumesc frumos, Calin!
    Asa am gandit textul- ca sansa pentru doi.
    Depinde de abordare.
    Imi place sa concentrez in putzine cuvinte o poveste.
    Acum ca , am spart gheata , voi continua.
    Succes in publicarea cartii!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.