cartea de invatatura

Cautam ceva

Inghesuita din toate partile,isi arata fata ridata si marginile roase .
A prins vremea intre pagini presarate cu insemnari, unele in creion, altele cu stiloul.
In nume .
semne.
emotii.
Am simtit, venind alene, dorul.
In glasuri.
Imagini.
In zbor de sperante.

Intorc pagina cu pagina, atenta sa nu alung amintirile , sa nu tulbur adolescenta cuibarita printre randuri-texte din capodoperele literaturii universale , alternand cu elemente de gramatica, exercitii buchisite, altele completate in graba, inainte de venirea profesoarei.

Fara sa vreau, ma duce gandul la cata zarva a fost dupa 89, in legatura cu manualele.
Cele vechi ,devenite dintr-odata niste cenusarese, depasite, insuficiente, au ajuns , fara drept de apel, la cosul de gunoi.
Motivul?
Nu sunt interactive. .
Sunt rupte de realitate.
.
Asa au aparut teribilele” alternative”- bani multi, certuri, nepotisme, aranjamente.
O vreme.
Apoi – liniste deplina.
Alte subiecte au intrat in top.