gaguri printre petale de roze

Poate ca Divinitatea , gandindu-se la om, la cata suferinta isi provoaca , fara sa-si dea seama, din cand in cand ,il face sa rada.
Sa rada din tot sufletul, nu doar , asa, ca noi, romanii, cand alegem hazul, ocolind necazul .
Sa rada , ca sa fie fericit.
Tocmai de asta ne-o fi trimis pe pamant , in ultima zi de cuptor , doi artisti .
Unul international ,regele comediei ,celalalt aici, de-al nostru.

Astazi domnul Nicu Constantin isi serbeaza a saptezecea zi de nastere.
In spital.
Sa-i spunem la multi ani!
Si sa-i multumim pentru ca ne-a alungat ,in multe randuri ,tristetea.
Cu jocul, vocea, privirea, talentul.

La 31 iulie 1914, a vazut lumea , fara sa banuiasca macar , ca o va inveseli atat de tare , incat ea va hohoti, zeci de ani, in fata filmelor sale, cel mai popular artist francez- Louis de Funes.
In copilarie si dupa aceea, i-am vazut filmele , ori de cate ori am avut ocazia. Am ras, laolalta cu toata familia, cu prietenii, cunecunoscutii din sala de cinematograf.
Pentru ca pe toti- copii, tineri, varstnici - ne-a cucerit marele, inepuizabilul magician al ecranului.
Daca este sa ma iau dupa ce am citit, numarul filmelor in care a jucat se ridica la 106, multe fiind comedii de 5 stele.
N-a fost de la inceput actor- a inceput ca pianist, a jucat si teatru, a cantat prin restaurante.
A devenit vedeta cu” Ah! Les belles bacchantes „ si” Le mouton a cinq pattes”- 1954.
Culmea celebritatii a fost atinsa la 49 de ani cu „ Jandarmul din Saint- Tropez".
Se spune ca , pana la aparitia”Titanicului”,1983, „Marea hoinareala” , cu Louis de Funes, a fost filmul cu cel mai mare succes.
In 1982, a jucat ultima comedie” Jandarmul si jandarmeritele”.

In timp ce gagurile sale faceau lumea mai copilaroasa, inima i- a obosit.. a batut din ce in ce mai incet, lasand cortina sa cada, acoperind rasul.
Era 27 ianuarie 1983.
Si-a aflat linistea in gradina palatului sotiei sale.
O specie de trandafiri sfideaza timpul.
Ii poarta numele.