tocmai

voiam sa scriu ceva. Sa povestesc cum nu-mi da pace o intamplare , care are legatura cu primavara . Cu fitele ei de rasfatata. M-am razgandit brusc, dupa ce i-am facut o vizita prietenei mele, stirista Gabi. Care este o supravietuitoare. Ea ne anunta, imediat dupa Dragobete, ca marea, adevarata fericire , conform spuselor specialistilor, care , Doamne, cat de multe afla, abia, scuze, doar , la 74 de ani se traieste. Ii spuneam lui Gabi ca eu cunosc niste persoane, putine la numar, ajunse, doar ele si bunul Dumnezeu stiu cum, la onorabila, venerabila, respectabila varsta amintita mai sus. Isi vorbesc in diminutive. Merg tinandu-se de mana. Sau de caruciorul pentru cumparaturi .Se asaza la coada in fata farmaciei, de indata ce primesc retetele compensate( cand se poate). Iarna nu pot prinde nici macar primii fulgi de nea in palma. De frica ghetusului. Asteapta sa se faca primavara in ianuarie, vorba cantecului, pe care l-au fredonat in tinerete, cand asezau sticlele de lapte la cozile din fata usilor inchise ale alimentarei . Cand ieseau din schimbul doi. Cum ziceam , dumnealor - doamne si domni- asteapta , optimisti, primavara. Pentru ciupercute, frunzulite de papadie, urzicute. Sa le ia direct de la sursa. Din parculet. Ca sa nu mai ciunteasca bugetelul incert. Aflat in scadere libera. Neanuntata. Daca asta inseamna fericire, adevarata fericire, parca tot mai bine ar fi sa renuntam la informarea stiintifica . Asa ca , eu ma intorc la vorbele regretatului Domn Octavian Paler- Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.