vineri, 19 februarie 2010
ar parea distractiv
daca n-ar fi vorba de scoala. Cum a fost. Cum este, mai ales. ...I-am revazut casa. De curand. Are o inscriptie. Nu m-am documentat. Cred ca are legatura cu arborele genealogic al Doamnei. Sotia . Mai mare cu douazeci de ani. De dom’Balcescu vorbesc. Profesorul nostru de fizica din liceu. O celebritate la acea vreme. Pacat ca in ultimii ani ai carierei- asta s-a intamplat demult-nu mai era ce-a fost. Noi ne distram. Asa fac toti elevii. Sau aproape toti, cand sesizeaza ceva mai socant in atitudinea celui de la catedra. Uite, scriind , ma gandesc ce distractie va fi la scoala , cand profesorii, barbati si femei, vor avea 65 de ani.Si sa presupunem ca toti ar 'preda' la aceeasi clasa. Am inchis paranteza. Odata, Romita, un coleg stabilit in nu stiu ce parte a Americii de Sud, l-a suparat rau de tot pe dom’ profesor. Nu invata nimic. Maine sa vii cu tata-tau. Adica, nu , cu muma-ta. Eram intr-a zecea. Am inteles ce-am vrut din ce auzisem. Radeam atat de tare, ca a fost nevoie sa vina directorul . Noi am reactionat cu mintea varstei. Dom' Balcescu si-a amintit , imediat , ca Romita nu mai avea tata, facuse cu el armata .. Intamplarea mi-a revenit in minte, ieri. Intalnindu-ma cu o colega . Venea de la o lectie deschisa. Dirigentie- clasa a VII-a. Cine este modelul meu in viata? Copiii au citit in fata audientei, in majoritate doamne profesoare‚ compunerile, aprobate cu cateva zile inainte. Cum era si firesc, la o lectie demonstrativa, mai scapa si lucruri intamplatoare. O fetita a spus- modelul meu este mama. Mie imi place mult de mama mea. Si mie imi place de mama ta, a completat , facand cu ochiul, profesorul- diriginte, renumit pentru poantele lui rasuflate. Pentru stilul bascalios. Nu doar in cancelarie. Copiii si-au atintit privirile spre colega lor. Care si-a plecat, rusinata, capul. Asistenta s-a distrat zgomotos. "Gandurile oamenilor urmeaza in mare masura inclinatiile lor; spusele urmeaza invatatura si parerile primite din afara; faptele lor sunt, insa, cum s-au deprins sa actioneze”-Francis Bacon "Eseuri. Despre deprinderi si educatie”.p.s. este cartea la care ma intorc, ori de cate ori am nedumeriri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cam nastusnic domn' profesor! :)
RăspundețiȘtergeremda, de toata jena replica lu dom profesor. sa fiu tatal vreunui elev din clasa aia si sa aud treaba asta l-as opri pe strada si i-as trage un dos de palma. da, cu siguranta asta as face
RăspundețiȘtergereMult prea elegant epitetul!
RăspundețiȘtergereTrex,
RăspundețiȘtergereEste foarte bine si aici!( desi nu sunt o agresiva; nici nu incurajez violenta)
Ti-ar fi recunoscatiri multi copii.
Si parintii lor.
@TreXel. Corect...Dar si cei care s-au hlizit...
RăspundețiȘtergere@Daurel, nu stiu ce va raspunde Trex.
RăspundețiȘtergereSunt total de acord cu opinia dumneavoastra. De multe ori, comportamentul si atitudinea incorecta, chiar imorala a cuiva, platit sa educe , nu se sanctioneaza. Mai mult, se gasesc, totdeauna, in jur, persoane ,cu acelasi statut ' sensibile' la un asemenea tip de atitudine.
Am urmarit , la televizor, prezentarea unor cazuri iesite din comun, care au legatura cu scoala. Cu educatia. Am retinut spusele unui profesor- ne temem sa spunem adevarul.
De cine? De ce? N-am inteles.
se tem de ei...
RăspundețiȘtergereEla, adica de ei insisi.
RăspundețiȘtergereDosul ala de palma ar fi trebuit sa vina de la mamica fetitei. Sunt profund scarbita ca astfel de specimene ne educa copiii. Si nimeni nu ia masuri. In cele mai fericite cazuri, ridica din umeri. In rest, ranjesc..:(
RăspundețiȘtergereDaca iesi din tipar, iti sar in cap parintii.Ceilalti. Care nu stiu daca si de cine se tem. Dar tolereaza astfel de profesori. ..Stultocratia..
Mitocania a cuprins toata tara. Devine din ce in ce mai greu de trasat o limita imaginara a bunului simt. Adica, bunul simt a devenit ceva imaginar. Nu?
RăspundețiȘtergereIsa, da, asa se intampla. Indiferent ce loc ocupi- profesor , coleg cu asemenea indivizi , ajunsi intamplator profesori, ramasi acolo, la catedra, pentru ca , daca , vreodata, cineva a incercat sa schimbe ceva, n-a fost luat in seama.
RăspundețiȘtergereDaca esti parinte, ai retineri- copilul va fi sicanat de respectivul sau de unii asemenea lui, ori de alti parinti interesati.
Privita din afara, problema pare banala. In esenta este foarte grava. Este un microb, care netratat , s-a cronicizat.
Tu stii foarte bine.
@Mihai, da, mitocania este deja flagel.
RăspundețiȘtergereTi se rade in nas, daca te porti normal. Pentru ca ' normal' este folosit in fel si chip.
Dar, cand cel care creeaza situatii penibile este 'educatorul', situatia este si mai grava.
Copiii imita. Cautand modele. Ei stiu ca traiesc intr-o societate dura, pe care trebuie s-o invinga.
Si din tot ce vad , cumsecadenia este , deja, ireala. Sau slabiciune.
E...banal ceea ce se intampla, cand democratia le da atat parintilor, in aceeasi masura in care le ia profesorilor, drepturi pe care inainte nu le aveau.Ceea ce dauneaza grav sanatatii educatiei.Profesorii isi pierd prestigiul iar parintii sunt incurajati sa dicteze orice in invatamant iar profesorii, ca sa nu se spuna ca nu inteleg, trebuie sa taca si sa accepte.
RăspundețiȘtergereMaria, privita asa, din aceasta perspectiva, problema este complexa. Factorii educationali- familia si scoala trebuie sa aiba aceeasi tinta- copilul . Personalitatea lui. Sanatatea lui fizica, psihica, morala. Poate ca vei zice ca pot sa pun problema in acest fel. Ca nu-mi pasa.
RăspundețiȘtergereChiar imi pasa. Si daca ar fi s-o iau de la capat, tot profesoara m-as face.
Cred ca daca esti profesor adevarat nu ai motive sa te vezi vulnerabil in fata comunitatii.
De ce ar fi parintii rai, daca profesorii- TOTI - si-ar face datoria?
Sunt oameni si oameni, in invatamant. Ca peste tot.
off topic: am venit sa-ti multumesc pentru comentariile tale pe blogul celalalt si sa te felicit ca mai crezi in prietenie! asa am vazut la daurel pe pagina. conditia e comunicarea. deci... am venit sa comunic cateva ganduri..
RăspundețiȘtergereweekend placut, draga Gina
Shanti, iti multumesc pentru ganduri!
RăspundețiȘtergereDa, este esentiala si buna comunicarea!
Zile frumoase iti doresc!
Pare distractiva intamplarea relatata si nu e deloc... In relatia cu scoala - eu, acum sunt parinte. Si recunosc ca o vina avem si noi - parintii. Prin lipsa de atitudine sau nepotrivita.
RăspundețiȘtergereElisa, ma gandeam, in urma cu putin timp, la o scoala a parintilor. O scoala adevarata. Apoi, mi-am revenit- daca nu avem o scoala adevarata pentru copii, cum si cine sa faca una pentru parinti?
RăspundețiȘtergereSunt incurcate toate itele astea care tin de educatie. S-apoi, padure fara uscaturi nu exista- profesorii sunt oameni, parintii, de asemenea, copiii sunt la mijloc. Ei vor deveni oameni..
Un cerc..
O zi buna!
Genul de profesor caruia in gimnaziu ii place de mama fetitei, iar la liceu, dupa ce a mai crescut putin, de fata... Si care nu se sfieste sa o spuna pe sleau! :-(
RăspundețiȘtergereAm avut un astfel de profesor, in liceu. De matematica. Foarte bun matematician, execrabil ca om! Si mereu m-am intrebat cine naiba si de ce il mai tine in invatamant, avand in vedere ca tot la 2 ani era mutat disciplinar, la un alt liceu. Mereu, din acelasi motiv...
Restul colegilor - profesorii nostri - ii cunosteau si aprobau tacit (prin lipsa oricarei atitudini) comportamentul. Parintii, la sedinte, desi cunosteau povestea de la noi, au tacut malc de fiecare data...
Am ramas cu un gust amar. Practic, eram pe cont propriu si, in functie de cat de curajosi eram fiecare, trebuia sa adoptam propria atitudine. Si e greu, copil fiind, sa fii dezamagit atat de dascalii tai, ca mai ales de cei pe care te bazezi cel mai mult - parintii! Unii au pactizat cu agresorul. A inceput sa li se para amuzant profu'. Altii l-au infruntat deschis, chiar daca au fost si consecinte.
Cred ca treaba asta cu frica, rusinea, comoditatea, pazitul propriei piei este ceva destul de generalizat in societatea noastra. Si ceva educat de multa vreme incoace. Numai astfel imi explic complicitatea celorlalti implicati in poveste, la umilirea in public a acelei copile...
Ruxi, toate problemele astea sunt complicate. Lumea crede ca este suficient sa ' predea' bine. Nu conteza restul.
RăspundețiȘtergereDe multe ori, tocmai'restul' este foarte important. Sunt copii care ies din intamplari nefaste marcati pentru tot restul vietii. Nu au probe. Iar martorii fug. Cei mari , pentru ca se tem de tot felul de alte situatii. Cei mici se tem de note. Si tot asa..
Am citit, m-am minunat si ma bucur. Ca ccc copiii mei nu au parte de asa profesori...:(. Eu imi amintesc de profesorii din perioada cat am fost eleva si studenta...adunaturi de toate felurile. Pacat...
RăspundețiȘtergereDa, tot felul de oameni.
RăspundețiȘtergereCred ca ar trebui , ca inainte de a deveni profesori, doritorii sa treaca prin niste verificari speciale- de psihologie, comportament, atitudine. Desi, la cate erori se tot fac in invatamantul nostru, sunt slabe sperante ca se va ajunge vreodata sa fie prioritate. Asa cum se tot promite.