demnitati

Nu este politica treaba mea. Asta nu inseamna ca inchid ochii. Sau imi astup urechile. Ce se intampla acum pare , deja, un spectacol suprarealist. Nemaintelegand desfasurarea actiunii, cum fac de obicei, cand nu am suficiente informatii despre si in legatura cu ceva, ma intorc la carte. Cartea mea preferata, in acest sens, este Eseuri. De Francis Bacon. Omul despre care s-a scris ca, de la nastere, s-a hranit cu politica.Toata viata lui a fost om politic. Iar nazuinta fundamentala a intregii sale existente a fost sa stabileasca, in filozofie si in stiinta, calea care sa –l faca pe om stapanul universului. Sa-l elibereze de ignoranta. Sa-l descatuseze de nevoi. Bacon a obtinut greu demnitatile la care a ravnit. A fost filozof- cancelar, membru al Camerei Comunelor, un umanist renascentist, om de stat, ganditor politic. Mare patriot. Am ales un fragment din capitolul’ Despre vaza si reputatie’. Vaza se castiga punandu-ti in lumina meritul si valoarea, in asa fel ca sa nu-ti daunezi cu ceva. Pentru ca unii, in actiunile lor, umbla dupa vaza si reputatie; si acestia sunt un soi de oameni despre care, de obicei, se vorbeste mult, dar pe care prea putin ii admira cineva in sinea sa. Iar altii, dimpotriva, isi intuneca propriul lor merit cand il arata, asa ca ei nu se bucura de pretuirea ce li se cuvine’. Se mai potriveste ceva? Sau adevaratele valori morale universale sa fie altele?