George Enescu
( citește, dacă ai vreme)
Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simţământul că pierd timpul, fugeam de zgomot şi de vulgaritate, iar mai mult decât orice, simţeam un fel de spaimă înnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?
19 august 1881, Liveni, Botoșani-4 mai 1955, Paris
Dimpotrivă.Nu e deloc ciudat, ci e un copil sensibil și cu capul pe umeri...
RăspundețiȘtergereGînd la gînd cu bucurie sau altfel spus, dar din dar se face rai! :)
RăspundețiȘtergere- - -
Ciudat ? Nici vorbă!
Pur şi simplu, GENIU!
Vera,
RăspundețiȘtergereCând vine vorba despre un TITAN, poate că spaima în fața vieții este greu de înțeles .
Tibi,
RăspundețiȘtergerePoate că nu doar astăzi ar trebui să-l amintim pe marele GEORGE ENESCU.
La voi vor urma niște săptămâni speciale!
p.s. mă lămurești cu este cu postările mai vechi?
Sâmbăta??
Eu nu pot decat sa-ti multumesc pentru acest post, in numele tuturor celor care-l pretuiesc chiar si acum...
RăspundețiȘtergereSa ai o zi minunata!
Gina
RăspundețiȘtergereCu postările mai vechi, în principiu am citit la psi că a rămas pentru duminică; dar eu, am de gînd să tooot repostez din arhive cam tot ce cred eu că merită. Chiar mai pe seară am să postez ceva despre Cortazar, şi am să fac nişte trimiteri la postări mai vechi, despre cărţile sale.
- - -
Pe tot parcursul festivalului Enescu, voi face referiri, zilnic.
Da. Dezertarea de la un ideal este momentul în care nu numai că îmbătrâneşti prematur, dar eşti aproape rupt (sau chiar rupt) de tine însuţi/însăţi. Ceea ce a transmis Enescu, în aceste câteva cuvinte, este formidabil...
RăspundețiȘtergereGânduri bune la final de săptămână, Gina!
@teonegură,
RăspundețiȘtergereNu știu ce să zic despre festivaluri- chiar se vor fi organizând din respect? M-aș bucura să fie așa!!
o zi frumoasă ți ție!!
Tibi,
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru informație- am promis, așa că probabil, voi anticipa!
o zi bună vă doresc!
Cris,
RăspundețiȘtergereAm citit multe cugetări aparținând TITANULUI- sunt excepționale!!
Păcat că ne aducem aminte de el și de ele, doar când îl omagiem special..
O zi frumoasă vă doresc!
Si ce lupta a dus cu viata...
RăspundețiȘtergereCred ca cei cu sensibilitate mai mare pot face fata la fel de bine vietii ca ceilalti,atita ca ei pot selecta,pot nuanta,pot trai la intensitate maxima momentele speciale si sa se "ecraneze" la cele care ii lezeaza,desi le percep si pe acestea la fel de usor.
@fosile,
RăspundețiȘtergereȘtii cum spune o vorbă- Dumnezeu îți dă cât poți duce..
Dacă ne gândim la genii, cred că suferința lor este infinit mai mare decât a noastră, a oamenilor obișnuiți- ei nu cunosc fericirea și nu -i pot face fericiți pe cei jur..zic și eu, ce au spus alții.
Am ocazia, pentru a nu stiu cata oara, sa recomand o postare de-a mea in care apare si Enescu. Altcum, altfel, ce-as putea spune eu despre un geniu ?
RăspundețiȘtergereAsadar: http: martisoare-pentru-cinderella
@Daurel,
RăspundețiȘtergereModest, ca-n totdeauna!
Vin la sala de lectură!
frumoasa postare
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut, Sophie!
RăspundețiȘtergereTe aștept la povești!
:))
RăspundețiȘtergereVoi fi iar carcotas. Trebuie sa fie unul si pe aici, nu?!
Da, nu devii batran fiindca ai un numar de ani, ci pentru ca societatea iti da cu piciorul (dupa ce te va fi stors bine), organismul incepe sa-ti scartaie a neputinta iar tinerii te complimenteaza "te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi cu tramvaiul"!
:))
Imi place poezia, imi place literatura, imi plac filozofia si spiritualitatea... insa am invatat sa privesc o data-n carti si de doua ori in viata.
:))
Stia oare copilul ce-nseamna "vulgaritate"?
Sau mintea adultului incearca sa recupereze amintirile copilariei, insa fara a reusi sa puna amprenta maturitatii tartacutei?!
Gata... am carcotit destul!
:))
Andrei,
RăspundețiȘtergereca de obicei, trebuie să recunosc- tu aduci omul cu picioarele pe pământ, ba îi și deschizi ochii.
Să-ți spun ceva- m-am întâlnit cu colegii de liceu, în urmă cu 5 ani- frumos, voie bună, râsete, amintiri, dans, da ce dans!!
Erau de față mulți dintre profesorii noștri. Cel mai frumos vals l-am făcut cu profesorul de sport.
Acum vreo lună, ne-am întâlnit din nou, fără profesori- foarte urât din partea organizatorilor.
Fără catalog, fără sala de clasă.
Ne-am adunat la restaurant. Nu ne lega nimic.
Toți mi s-au părut bătrâni, preocupați doar să termine friptura și vinul.
Am fost total dezamăgită și mi-am propus să nu mai merg la vreo altă întâlnire.
Eu m-am dus să mă întâlnesc cu sufletele noastre tinere, cu acel ceva , care ne lega în anii de școală.
N-am mai găsit nimic.
Vezi?
S-au săpat riduri adânci în suflete, care au anticipat o îmbătrânire totală.
Mă poți contrazice..
:)
RăspundețiȘtergereTe pot contrazice!
Tu la acea intalnire te-ai dus cu proiectia imaginatiei tale... si ai fost dezamagita. Imaginatia ta nu concorda cu realitatea.
In fapt... erati niste straini, nu poti sa Zbantui de bucurie si "tinerete" hodoronc-tronc la o varsta inaintata.
"Preludiul" devine mult mai important decat actul in sine (metaforic vorbind).
Poate lipsea liantul, poate lipsea "leaderul" sau "animatorul" de nu s-au legat "itzele" la fel de frumos ca in urma cu cinci ani.
Sunt convins, ca in particular, toti cu cei care te-ai intalnit dau semne de vitalitate... nu atat de dese ca acum cinci ani, pentru ca starea sociala se degradeaza pe zi ce trece... si odata cu ea si omul.
Ne grabim sa facem presupuneri (mai cu seama cand realitatea nu coincide cu imaginatia) si apoi cautam argumente pentru a transforma presupunerea in convingere. Si ne mai si ambalam sa le-o demonstram celorlalti.
:))
Si una/doua interogatii:
de ce ti-ai propus sa nu mai mergi la nicio intalnire?
Ce anume te-a afectat atat de tare incat sa nu-ti mai doresti sa-ti revezi colegii (fie ei si umbre)?
Eu stiu ca in intimitatea fiecarui batran/batrane exista un copil dornic de nebunii (pana si de amor ca la 20 de ani), insa in public, masca de om serios, om venerabil... pentru ca asa spune eticheta.
E adevarat, mai sunt si exceptii... oameni care imbatranesc urat, motivatii fiind destule.
Devin ursuzi, posaci, rai, dar le dau circumstante atenuante. Nimeni nu stie ce poveri duc in spate, pe langa anii care le sugruma vitalitatea.
Andrei,
RăspundețiȘtergereNu vreau să demonstrez nimănui nimic și nici să conving pe cineva să gândească așa cum gândesc eu.
Colegii mei erau bătrâni sufletește. Nu toți, poate că asta mi-a scăpat să spun.
De ce nu mă mai duc? Tocmai ai spus- pentru că suntem străini.
Știi ce mai cred? când au fost invitați profesorii noștri, aveam un „eșantion ” de vârstnici.
Când n-au mai fost, ei, colegii, erau, sufletește vorbind, cei îmbătrâniți.
De ce „om venerabil”, de ce ”mască„?
Nu cu mască vii la întâlnirea cu colegii, vii cu sufletul.
Care este tânăr. Sau care , brusc, a îmbătrânit.
:)
RăspundețiȘtergereNimeni nu imbatraneste brusc... decat Doamne feri, a trecut printr-o drama, soc.
Nu te mai duci la intalnirea cu colegii doar pentru ca au imbatranit sufleteste?
Adica colegii sunt faini cat sunt distractivi, plini de vitalitate?
Cand sunt posaci, obositi, epuizati, imbatraniti precoce (cum zici tu) nu mai sunt colegi? Nu ne mai leaga nimic de ei?
Hm... acesta voiai a fi un exemlpu cum societatea ii marginalizeaza taman pentru ca sunt imbatraniti?!
Ca nu mai au acel tonus benefic pentru reverberatia viului?
Andrei,
RăspundețiȘtergereTocmai ai spus mai devreme că într-un alt context, fiecare se manifestă altfel, poate chiar este vesel, are dispoziție.
Ce simt eu este că nu mai avem în comun decât faptul că, în urmă cu mai mulți ani eram înscriși în același catalog. Apoi , am evoluat diferit , firește. O vreme ne-am întâlnit, ne-a fost bine, apoi, brusc, a intervenit schimbarea. Poate că nu tocmai brusc- 5 ani înseamnă ceva..
Nu-i ocolesc, nicidecum , doar că nu vreau să văd nefericire.
Fiecare își are drumul lui, care nu se mai intersectează cu al celuilalt..
Sunt egoistă, vrei să spui?
:)
RăspundețiȘtergereGina, nu este vorba de egoism ci truism...
Toti oamenii se distanteaza de "nefericire", batranetea nu este atragatoare... mai cu seama cand este bine inradacinata in constiinta colectiva.
Daca un om de varsta lor ia distanta de ei, ce sa mai zicem de tineri.
...a fi batran in Romania inseamna "cimitirul elefantilor"!
Ori te retragi de buna voie, ori esti canalizat catre prin masuri/actiuni nu tocmai placute.
Batran urat, frumos, senin, morocanos, acru sau dulceag pentru mine inseamna OM.
Un om care duce in spate sumedenie de povesti de viata.
UN OM!
Poate ca si batranii Romaniei ar fi altfel daca in loc sa luam distanta... i-am privi cu intelegere si am reusi sa le "smulgem" un zambet.
Cum e sa vezi un chip acru de om brazdat de viata inseninandu-se din "cauza" unui zambet?
In fine... e un subiect "delicat".
batranete = fauvism
Andrei,
RăspundețiȘtergereCa vârstă, colegii mei nu sunt bătrâni. Atitudinea este una obosită. Nu a tututror, a unora.
Distanțarea de care vorbești nu este totală.
Întâlnirile între colegi, rămân, în concepția mea, în sufletul meu, reuniuni, în care participăm afectiv, frumos, nu ca pe vremuri, dar, raportându-ne la ceea ce ne unea pe vremuri.
Nu ne întâlnim să bem vin și să mâncăm friptură. NU!!! Eu nu vreau asta!
Dacă este un truism..mea culpa!
P.s. Bătrânii României? - altă temă, total diferită de ceea ce am spus eu.
Mulțumesc!
p.s. Nimic din ce mi-ai spus nu m-a supărat.
Zile frumoase îți doresc!
:)
RăspundețiȘtergereSarut'mana ca nu te-ai suparat.
Eu am plecat de la particular si am ajuns la general.
Pentru ca "batranii" si "batranetea" este un subiect destul de dureros, aici, pe plaiurile mioritice.
Am inteles ceea ce ai spus, si inclin in mica proportie sa-ti dau dreptate.
De ce in mica proportie?
Pentru ca in tarisoara noastra draga e dificil sa imbatranesti drumos.
Un om din occident (ue) care a muncit o viata-ntreaga, isi permite la batranete sa traiasca decent, sa poata sa-si cumpere si o carte, sa faca si o excursie, si un "concendiu", sa aiba grija si de organismul lui etc.
La noi, un om ajuns la o etate mai inaintata este deja o epava...
In directia celor spuse de tine, da, sunt si tineri deja batrani si ponositi (psihic, fizic).
Dar... daca ne uitam in "spatele" lor, vom vedea ca au justificari solide.
Trecand printr-o viata dificila, iti trebuie un caracter de fier sa poti sa-ti mentii tonusul, tineretea.
Privind in istoria acestei tarisoare... majoritatea romanilor a fost "o generatie de sacrificiu".
Ne judecam pe noi prea aspru si ne privim chioras, desi toti am trait in aceiasi barca.
E-adevarat, nu toti au tras la vasle... unii au fost carmaci si inca sunt.
Insa viata nu da "noroc" tuturor.
:))
Pup cu drag.
Ma bucur ca am gasit un loc unde pot sa spun ceea ce gandesc fara sa nasc suparari, angoase sau revolte chiar.
Andrei,
RăspundețiȘtergereMă supără doar răutățile , jignirile și loviturile .
Da, printre altele, ca să poți răzbate, ai nevoie și de noroc. Nu știu cine și după ce reguli îl împarte, dar o vorbă zice că ”norocul este orb„.
Aici poți spune totdeauna tot ce gândești. Chiar mă bucur!!
Îmi place să te ascult!
Zile frumoase!
Asa este nu devii batra pentru ca trece timpul, conteaza mult idealul pe care il ai in viata. Se pare ca tu ai avut un ideal frumos!
RăspundețiȘtergereMarycix,
RăspundețiȘtergereUn milion de scuze! Acum ”te-am văzut„1
Îmbrățișări!