Se spune că într-un oraș cum ar fi al tău, al meu, al oricăruia dintre noi, locuia un om bogat, așezat, familist recunoscut, tată și bunic îndrăgit, cetățean preocupat de binele orașului.
Într-o zi, soția lui a închis ochii pentru totdeauna. Omul a plâns-o câteva luni.
După un timp, l-au vizitat copiii.
Unul dintre ei i-a spus motivul pentru care au venit cu toții- el are o casă mult prea mare. Este păcat s-o lase să se ruineze, așa că ar trebui să se mute într-o căsuță. Să vândă tot ce are , să le împartă lor, că sunt tineri și grijulii. El poate să locuiască , mai întâi, la fiul cel mare, că nu-i va lipsi nimic.
Unul dintre ei i-a spus motivul pentru care au venit cu toții- el are o casă mult prea mare. Este păcat s-o lase să se ruineze, așa că ar trebui să se mute într-o căsuță. Să vândă tot ce are , să le împartă lor, că sunt tineri și grijulii. El poate să locuiască , mai întâi, la fiul cel mare, că nu-i va lipsi nimic.
Va fi tratat regește.
De bună credință, omul a vândut tot și le-a împărțit banii fiilor , ba chiar și nepoților.
Fiul cel mare i-a dat o cameră în casa lui.
La început, era chiar bine, îl vizitau și ceilalți copii, nepoțeii îi aduceau vești din oraș, primea hrană caldă.
Cu timpul, vizitele copiilor s-au rărit, la masă nu-l mai chema nimeni, el nu-și mai putea curăța hainele, nu mai ieșea cu prietenii, toată lumea părea să-l fi uitat .
Într-una din zile, omul și-a invitat toată familia lângă patul său, pe motiv că are ceva foarte important să comunice.
S-au înghesuit în jurul bătrânului bolnav.
Cu voce slabă, omul a spus că mai are multe să le dăruiască, dar nu atunci, ci după moarte. Toată agoniseala se află într-o lădiță, pe care ei o vor deschide doar în prezența primarului .
Cu voce slabă, omul a spus că mai are multe să le dăruiască, dar nu atunci, ci după moarte. Toată agoniseala se află într-o lădiță, pe care ei o vor deschide doar în prezența primarului .
Din ziua aceea, omul a trăit din nou regește- mese îmbelșugate, haine bune, vizite, vorbe de laudă.
S-a stins, așa, într-o dimineață, singur, în cămăruța lui.
L-au plâns copiii vreo câteva săptămâni, apoi l-au adus pe primar și, împreună, au deschis cutia.
Înăuntrul ei- altă cutie, în interiorul acesteia altă cutie, în total vreo nouă.
În ultima, un cap de măgar și un bilet, cu o singură propoziție.
p.s. în loc de morală- cum credeți că suna respectiva propoziție?
”Vă iubesc!”
RăspundețiȘtergereAsta era?
Vera,
RăspundețiȘtergerePoate doar dacă toată lumea ar fi bună ca tine!
Multumesc frumos pentru tot comentariul dvs.! MA bucur nespus ca v-a placut ceea ce am scris si va mai astept prin paginile blogului meu, cat mai curand.
RăspundețiȘtergereV-am trecut si eu in lista mea de bloguri!
Un weekend placut va doresc!
Vera mi-a luat-o înainte.
RăspundețiȘtergereTot asta voiam şi eu să spun! :)
@Ariel,
RăspundețiȘtergereEste o mare plăcere pentru mine să vă citesc!
O seară frumoasă vă doresc!
Tibi,
RăspundețiȘtergereTu și Vera sunteți doi copii mari!
Lumea are alte legi..deseori dure!
p.s. se admite încă o variantă!
Gina
RăspundețiȘtergereEu nu ştiu Vera cum e dar, eu sînt un copil poate prea mare. Aşa şi ? Cine mă place mă place aşa, că altu' mama nu mai face. :)
Apoi. Io' nu-s de acord cu "se admite o altă variantă".
Ce, suntem la bacaloriat să dăm răspunsuri pînă nimerim răspunsul corect ?
- - -
Fie, dar numai de data asta : le-a amintit de măgarul lui Buridan ?
Tibi,
RăspundețiȘtergereSă nu-mi spui că devii cârcotaș, eu mă tem de asemenea ființe.
S-o luăm tot metodic- nu! nu le-a amintit de măgarul din fabula lui Buridan, el, bătrânul, eroul meu, are o personalitate evidentă, n-a murit de foame, dimpotrivă, în ultima parte a vieții a fost răsfățat.
Zici că la bacaloriat s-ar face mereu derogări de la regulile de bază, da?
Atunci, nici nu știu ce punctaj să-ți acord pentru două răspunsuri inexacte, plus că la primul te-ai cam lăsat influențat de răspunsul Verei.
p.s. poate că era bine să-ți suni un prieten!
Banii aduc fericirea atunci când nu îi ai , sau , iubirea este inestimabilă ?
RăspundețiȘtergereSoriN,
RăspundețiȘtergeretrebuie să iei în calcul, neapărat un simbol- uite vezi cât sunt de indulgentă, pe tine te-am ajutat , atenționându-te!
Ce vor spune ceilalți ?
Gina
RăspundețiȘtergeresigur că sînt cîrcotaş; dar sînt un cîrcotaş paşnic şi complet inofensiv. Bine ?
Acum.
Dacă îi dai tu un punct de referinţă lui SoriiiiN, dau şi eu mai multe puncte de referinţă
"Magarul – este considerat o creatura cu simboluri contrastante, incluzand pericol, saracie, prostie, nebunie, incapatanare si lene, dar si virilitate, rabdare, curaj, blandete si tandrete.
In Egipt, magarul rosu semnifica pericol si era emblema lui Seth.
Cu toate ca magarul greco-roman era privit ca simbol al stupiditatii, lenii si incapatanarii, simboliza de asemenea virilitatea bruta si era sacru pentru Dionysus, pentru zeul fertilitatii Priapus, cat si pentru Saturn.
Crestinii il portretizeaza cateodata ca simbol al paganismului, dar pentru ca Maria a calarit un magar pana la Bethlehem, iar Christos in Ierusalim, animalul simbolizeaza tandrete si umilinta.
Magarul vorbitor al lui Balaam denota comunicarea cu Dumnezeu. Pentru ca era un animal de sacrificiu, magarul poate semnifica moartea; carand poveri grele, el poate reprezenta saracia.
In China, este un simbol cert al prostiei; in iudaism, al incapatanarii.
Din 1828 de cand 1-a folosit presedintele Andrew Jackson ca o aluzie comica la porecla sa „Jackass”, magarul a fost adoptat ca emblema a Partidului Democrat al Statelor Unite.
Astazi se foloseste ca epitet dat unui om obraznic, prost sau lipsit de bun simt, dar si celui care simuleaza prostia pentru a obtine o informatie utila."
Dacă e să copieeem, barem să copiem cu toţii, ca în vremurile bune, NU ?
In interesanta povestea! chiar nu stiu ce au gasit scris in bilet!
RăspundețiȘtergereScuze de off topic: Te afli in blogroll-ul meu ca "Incertitudinile Ginei" iar link-ul functioneaza!
comentariul lui vera este perfect! :))))
RăspundețiȘtergereîn asta este toată morala... iar povestea foarte frumoasă.
Tibi,
RăspundețiȘtergereȘtii cum este când scrii foarte mult, dar nu ești pe subiect? Asta ai făcut tu!
Între toate simbolurile atât de frumos prezentate, unul singur contează în propoziția despre care se face vorbire.
Îmi pare rău- tu știi foarte multe, dar nu pot să-ți dau decât o bilă incoloră.
Ai fost pe lângă subiect. Răspunsul tău nu se poate încadra în barem.
Ca și în cazul celorlalți musafiri, de altfel.
Ce pot să-ți spun este să gândești pozitiv, mai sunt și alte sesiuni, n-a băgat Dumnezeu zilele în sac!
:))
RăspundețiȘtergereUite, aici nu mai sunt carcotas.
Literatura reflecta realitatea. Crunta.
:))
Tibi, nu nu este vorba de magarul lui Jean Buridan, ci este vorba de magarul lui Esop.
Nea Costache, nu se poate!
RăspundețiȘtergereCum să spuneți pur și simplu, „nu știu„.
Mai încercați!
Psi,
RăspundețiȘtergereMă bucur că-ți place povestea!
Ce trebuie să-ți spun este că Vera nu are dreptate, nu te supăra!
Domnilor- Tibi și Andrei,
RăspundețiȘtergereApreciez ca fiind foarte bun nivelul vostru de cunoștințe despre fabule, doar că, în cazul de față este vorba despre o singură valoare simbolică a sărmanului măgar..în vorbirea noastră populară și , de ce nu, în cea familiară, se aduce vorba deseori despre el..
ee, așa-i că acum veți ghici?
Gina
RăspundețiȘtergereAm ghicit de la început, daaaar, nu divulg.
Mai dau o pistă falsă : "duce măgarul, nu ştie ce duce, duce o hîrtie, pîn'la primărie".
- - -
Dincolo de faptul că m-am jucat ca un copil, ştiu că astfel de lucruri înfiorătoare se petrec din păcate, frecvent.
Scuze pentru divagaţii.
:))
RăspundețiȘtergereOare de ce trebuie sa talmacesc cimilitura asa cum doreste propetara?
Pentru mine morala acestei povesti este magarul lui Esop.
Ce va fi scris batranul pe biletel?
O injuratura!
:))
Tibi,
RăspundețiȘtergereAșa este- din păcate, viața este dură, îi pune pe unii oameni în situații extreme. Rezolvarea este la fel de dură, cum este și viața. Mulțumesc pentru complicitate!
Cred că n-a fost rău deloc, așa-i?
Andrei,
RăspundețiȘtergereDacă citești povestea cu atenție, ai să vezi că există un singur răspuns corect, care nu este înjurătură, este un adevăr dureros.
Eu pot accepta un alt răspuns, condiția fiind aceea ca toate elementele poveștii să fie luate în considerație!
Vezi Gina ?
RăspundețiȘtergereEu ştiu cît de dură este viaţa şi nici tocmai un îngeraş nu sînt...
Tocmai de aceea încerc să-mi închipui, că soluţia dată de Vera, este soluţia care ar putea să fie cea mai bună rezolvare a unor astfel de situaţii, în cheie creştină.
Parcă am discutat recent despre aşa ceva, nu ?
:))
RăspundețiȘtergereHabar nu am.
Abia astept sa aflu raspunsul.
Tibi,
RăspundețiȘtergereSoluția Verei este, categoric, frumoasă, morală, cum vrei să-i spui. Este în spiritul dragostei părintelui pentru copii- iubește necondiționat.
Chestia este că el a fost determinat să-și vândă tot, adică a fost șantajat, apoi părăsit.
Bătrânul nu șantajează- le dă o lecție, îi învinge, de fapt îi păcălește, făcându-i să creadă că mai are , undeva, bani.
El i-a dat o lecție și primarului; în tinerețe, omul era un bun cetățean.
Da, poate că soluția aleasă de către bătrân încalcă morala creștină. Eu nu zic că sunt de acord cu el. Nu sunt , însă, categoric, de acord, cu atitudinea copiilor lui.
Andrei, răspunsul este foarte simplu, doar că nu-l scriu acum. Mai așteptăm .
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereAsteptare placuta!
Si o noapte senina, tuturor.
Multumesc frumos pentru gazduire si pentru dialog.
Mi-a facut placere.
Un sfarsit de saptamana de poveste (pozitiva)
:)
Gina
RăspundețiȘtergereCred că a venit vremea să ne spui ce şi cum, nu ?
Peste puţină vreme, intrăm în febra duzinei de cuvinte.
Aşa că? Deci ? Aşadar ?
Eu nu ştiu ce scria pe hârtie, dar speram să aflu din comentarii... ;))
RăspundețiȘtergerePlină de tâlc povestea!
"Dupa fapta, si rasplata, copiii mei!" si asta pentru ca intr-adevar, primim fiecare dupa cum meritam!
RăspundețiȘtergere;)
Andrei,
RăspundețiȘtergereBună dimineața, imediat vine și răspunsul!
Tibi,
RăspundețiȘtergereTocmai îl pregătesc!
Am două zile „libere”, și nici timp să scriu pe tema dată n-am avut, sper să-mi fie trecută cu vederea neparticiparea.
Vin cu o ”amintire„, se pune?
Zile frumoase îți doresc!
Dara,
RăspundețiȘtergereNe-am cam luat cu vorba și n-am dat răspunsul ..vine!
Ancuța,
RăspundețiȘtergereTu ai sosit ultima. Răspunsul tău este cel mai aproape de gândul bătrânului înțelept.
Ești câștigătoare!!!!
Felicitări!!
:))
RăspundețiȘtergere'neatza, tuturor!
Acela e raspunsul?
"dupa fapta si rasplata"?
S-ar putea ca răspunsul bătrânului să-i dezamăgească pe Vera și pe Andrei, poate chiar și pe Dara. Tibi îl știa, așa că , pentru el , nu va fi o mare surpriză.
RăspundețiȘtergereDeși înțelept, omul nostru era un tată iubitor și un bunic extraordinar. Și bun cetățean, doar am spus. El a avut încredere în toți. L-au dezamăgit pe rând, astfel cî, dintr-un cetățean onorabil , a ajuns la bătrânețe, fără un acoperiș deasupra capului, fără hrană, fără haine, fără prieteni.
Ca să se „salveze„, dar și ca să-i sancționeze pe cei care l-au dezamăgit , s-a folosit chiar de ceea ce-și doreau ei- bogăția.
Promisiunea că , după moarte, ei vor primi și restul de agoniseală, a „ținut”. L-au tratat, până la sfârșitul vieții, regește.
Ce s-o mai lungim..răspunsul a fost„ Doar un prost ca un măgar își dă toată agoniseala, încă din timpul vieții”.
Morala- Dă copiilor cât se poate, dar păstrează , ca să nu ai nevoie de ei!!
Mulțumiți???
:))
RăspundețiȘtergerePai... ca in fabula lui Esop, insa se folosesc alte cuvinte.
Pe mine ma furnica intrebarea: "copii sunt vinovati pentru ce i s-a intamplat lui, sau educatia lui a contribuit la ceea ce au ajuns copii lui?"
In occident tot mai des se uziteaza aceasta forma de eduatie: ajuta-i pe copii sa devina independenti, apoi sa-si vada de drumul lor.
Pana si romanii care traiesc acolo procedeaza astfel.
Raspunsul unor parinti, la intrebarea "de ce asa" a fost: "la batranete nu stiu de va mai avea grija de noi, asa ca ne vor trebui bani sa angajam oameni mai saraci sa aiba grija de noi, sa ne spele la..."
Ne dezumanizam incet si bine.
Cum? Simplu... prin lipsa educatiei.
:))
Sunt multumit, Multumesc.
Mai vreau!
:))
Andrei,
RăspundețiȘtergereAș tot vorbi despre tema asta !!!
M-aș transforma în diriginta care s-a întâlnit de-a lungul anilor cu sute de cazuri- chiar nu exagerez- când părinții cereau ajutor , că nu se mai pot înțelege cu copiii lor, de la nu știu ce vârstă..Am în minte, chiar în clipa asta, multe, multe exemple.
Asta este problema- educația!!
Primul care greșește este chiar părintele. De ce? pentru că el a moștenit ceva greu de a fi depășit- să-i dai copilului totul pe tavă. Greșit!
Poate că discutăm și despre asta...
O să repostez ceva. Are legătură cu ceea ce tot încercăm să rezolvăm.
Zile frumoase!!