pe scara sufletului

 Și-au ridicat o căsuță. Pe  frunte rotundă de tăpșan. Două camere, o bucătărioară cu antreu, alături, cămara. Îi spuneau timnic.

De la un capăt la altul, cât toată casa, un  pridvor lat, cu ghirlande  tăiate în lemn lustruit.

Au înconjurat-o cu iarbă și pruni.

Laolaltă  s-au adunat ulmi, vișini, salcâmi, un stejar, cine știe cum o fi venit tocmai acolo,  tufe de rozmarin și levănțică.

 S-a întâmplat să nu aibă copii, se aveau unul pe celălalt.

Când sora cea mică abia învăța să meargă în picioare, și-au pierdut părinții. Au înfiat-o. Și au crescut-o cum s-au priceput, niciunul nu trecuse de douăzeci de ani. S-au gândit s-o mărite repede, să plece la casa ei.
La nouăsprezece ani, mezina  avea, deja,  al treilea copil.//

I-am cunoscut pe cei doi bătrânei,  care  s-au ocrotit unul pe altul, toată viața Oameni cu frica lui Dumnezeu.   Până și tacâmurile se schimbau la intrarea în post. Au depășit  câte nouăzeci de ani//

Căsuța lor nu mai este de mulți ani, nu știu de ce. Trei trepte, sparte pe alocuri de ploile multe și aspre, de zăpezile spulberate printre ulmi  bogați și vișini fragili, amintesc de cerdacul însorit vara , în care se răsfățau mușcate roșii în buchet. Pe alocuri, tufe mari de liliac, de iasomie și de mâna Maicii- Domnului întineresc în fiecare primăvară. De parcă cineva  le-ar arăta drumul. Cine le-o fi rostuind pe toate?

 În amintirea  celor doi bătrânei, cărora le purtăm numele,  am ridicat o căsuță.

Alte vremuri. Pe un perete de lemn, îngălbenită de neuitare, poza lor de nuntă. Alături, pe o măsuță, biblia, din care zilnic, taica mare citea , subliniind  apăsat cu un plaivas chimic, ceea ce găsea el că trebuie revăzut,  mai știi  gustul creionului , care lăsa urme violet pe buze?

Alte flori, pomi și copaci, iarbă și fân, verde și fluturi, cărări și taine,   ieri și astăzi,  laolaltă.

Vremea își toarce , cuminte,  mersul ei șerpuit...// 

asemuind-o-n mintea mea

duminicii preasfinte..

La optsprezece/nouăsprezece visezi  să ai o nuntă ca în povești. 

Învețí  din mers lecția cuplului. 

Să  fii cea mai  formidabilă mamă devine teza ta cu exerciții dificile, clipă de clipă, cu lucrări  neanunțate, cu teze fără  semestre.

  Unele femei  reușesc, nu înseamnă că toate  se străduiesc,  să fie  nurori atrăgătoare. 

 Brusc, fără să fi avut timp să înțelegi  cum  și pe unde au fugit anii,  te trezești bunică.Bunica, de asta se numește ea buni, trebuie să fie  bună, caldă,  să aibă mereu un dar în poșetă..

Mama mare  sună prea bătrânește..este prea demodată, nu-i așa?

 Bunica! 
Doar Șt. O Iosif o simțea  în toată splendoarea duioșiei  sale! 

 Doamne, ce frumusețe ! 
Căta la noi așa de  blând, senină și tăcută..
   Ai avut vreme să te pregătești cum scrie la carte? 

Care să  fie secretul  bunicii contemporane?  Tot blândă și înțélegătoare? 
Poate-mi dai un sfat-
cum să le împaci pe toate, dacă    meseria ta   are mare legătură cu primul examen  adevărat al  celui mai mare dintre nepoți?

Fericirea de a fi femeie

În sufletul ei,  fiecare fetiță se vrea, măcar o  singură dată în viață, prințesă, adorată, răsfățată de toți, și mai ales , de unul singur, îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie , dacă se poate, răpită sau purtată în văzul lumii, bine ar fi  chiar într-o caleașcă de cleștar.

Se întâmplă ca visul să devină realitate pentru foarte puține femei.

Cine le alege?

De ce tocmai ele?

Celelalte- femei obișnuite- rămân cu visele, vise neîmplinite. 
Clipe învăluite toată viața în speranțe.

Două nunți princiare au tăiat răsuflarea tuturor femeilor din lumea întreagă în această vară.
Două mirese au fost cele mai frumoase.

În ștrasuri, paiete, pălării ultraelegante sau ciudate, flori, pandantive cu multe carate, cea mai scumpă  șampanie , mașini de ultimă oră, fast și multe fețe cu sânge albastru, cele două nunți au făcut înconjurul lumii, grație presei, internetului, televiziunii.

Prințul William al Marii Britanii a condus-o la altar,  înnobilând-o ca prințesă ,  pe frumoasa Kate Middleton, licențiată în istoria artei, fiica unei stewardese și a unui pilot, devenit prosper om de afaceri britanic.

Mult râvnitul prinț burlac  al Caselor Regale europene, Albert de Monaco,  a  reușit să o ducă la  cea mai costisitoare ceremonie nupțială pe înotătoarea  de performanță,  cu origine africană,  Charlene Wittstoch, pasionată de biografii , istorie, muzică natală, pictură, ceai englezesc.

Ai văzut ținuta   prințesei Catherine- naturală, spontană, demnă- noblesse oblige, cea mai frumoasă, cea mai distinsă mireasă, de la Diana   încoace,  invidiată de nu știu câte femei, care s-au grăbit să-i găsească cusururi, auzi  că n-ar ști să se macheze regește.
  Crezi că prima domnișoară de onoare ,  sora ei,  nu și-ar fi dorit să fie chiar  ea aleasa, în atâta risipă de frumos?

Știi ce scriau ziarele acum câteva zile? că în spitalul unde a fost dusă, după ce a pierdut sarcina, așteptată de britanici , ca gest de respect față de Coroană, prințesa a fost singură. 

Prințul consort ar fi lipsit de la căpătâiul ei..

 Camilla, cred că  știi vorba ascuțită despre limba soacrei,  a răspândit un zvon răutăcios despre fragilitatea stării de potențială mamă a prințesei.

Vezi? 

O printesă singură..câte zvonuri..

Nici mireasa din Monaco n-a  scăpat de înțepături .

Se zice că ar fi vrut să fugă de la propria-i nuntă, pentru că a aflat prea multe detalii picante despre trecutul tumultuos al tomnaticului mire, care, potrivit presei, ar avea trei copii din flori, nu doi,  cum știa ea. //

Orice femeie se vrea o prințesă, ziceam.

Unele , chiar sunt!

Multe rămân cenușărese.

Unde este fericirea? 

Am scris aceste rânduri, într-o dimineață devreme, cu gândul la o zi din viața mea,  care tocmai a trecut.

Am desfăcut rochia albă.
 
În lumina albăstrie a dimineții, mărgelele din eșarfă sclipesc amăgitor..

Chiar există fericire , ca stare permanentă?//

 p.s. Doamnă, /domnule, îți  amintești ce i-ai promis?

Fotografia este a reginei noastre.                                                citește articolul, n-o să-ți pară rău.