Se afișează postările cu eticheta scoala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scoala. Afișați toate postările

miercuri, 25 iunie 2014

suntem cate un pic

 din  fiecare experienta traita; asta am simtit eu  la sfarsitul zilei, care, deja , inseamna ieri.
 Printr-o  fericita intamplare-  extraordinar este sa ai parte  de astfel de intamplari-cineva  mi-a  dat doua numere de telefon, pe care, de-a lungul anilor,  mi le dorisem de multe ori. Cum  nu speram ca  le voi mai  obtine vreodata,   faptul ca puteam suna undeva  urmand sa aflu  niste vesti mi-a creat niste emotii mari de tot.
Am inchis pentru o clipa ochii, si gandurile  au inceput sa alerge pe intortocheatele coridoare ale  memoriei. 
Nu am descoperit  prima ora de latina, nici intaia lectie de dirigentie, nici chiar  pe ultima nu am gasit-o stivuita undeva.
Am revazut  doar o silueta  imbracata adesea intr-un taior de stofa  neagra buclata, la care se asortau niste esarfe stravezii ( aveam sa aflam  mai apoi ca ca doamnei nostre diriginte ii murise mama) , un mers vioi si o privire buna, care ne invaluia  cald din spatele unor lentile  rotunde.
 Ochii aceia de culoarea castanei coapte  erau veseli chiar si atunci cand vreunul dintre noi- cati sa fi fost oare in  prima clasa de liceu, uite ca nu stiu, aflu sambata  daca va aduce  careva catalogul- incurca ablativul cu acuzativul, ca nici ele nu voiau sa fie totdeauna identice.
Diana Alexandrescu!
Pe toti ne-a fascinat numele!
 Apoi, am descoperit o diriginta preocupata de tot si de toate, un intelectual  adevarat,o  profesoara exigenta, la al carei obiect  nimeni nu avea mai putin de 7, pentru ca nu puteai sa nu inveti.
 Declinari si conjugari, traduceri din texte lungi, deloc obositoare- pe la facultate i-am auzit pe unii indaratnici  ca latina este o limba moarta-maxime~Amore, more, ore, re probantur amicitiae~, ~Verbum  dulce multiplicat amicos~.
 Nu m-am intrebat atunci cati ani are doamna noastra..calculul l-am facut aseara..//
La capatul celalalt  al firului  este chiar intaia mea diriginta. 
Am redevenit liceana emotionata, cautand cuvinte potrivite..
- Sunt Diana, stai sa-mi trag sufletul, sa nu cad, ca tocmai  m-am intors de la spital..
Am rugat-o sa se aseze- uite vezi, abia acum plang de-a binelea-da  am rugat-o sa se aseza, pentru ca vreau sa-i spun ceva, cuvintele au venit de la sine..
La 95 de ani, Doamna  pastreaza vioiciunea  vorbei, in tresariri de ~perioade~, cum ne invata in clasa.
-Ce bucurie imi aduci, draga mea, uite asta chiar ma face sa fiu mai puternica, mi-ar placea sa fiu printre voi, sa va imbratisez, copiii mei buni si frumosi!!../
Facea parte din ansamblul ~Perinita~.
 Aveam 15 ani , cand am aflat  la o lectie  de dirigentie cat de nemti sunt nemtii.
 Erau intr-un turneu. Au ajuns intr-o seara undeva, intr-o asezare rurala , pentru ai carei locuitori ansambulul urma sa prezinte un bogat spectacol. 
Satul nu avea  scena..Seara, terenul era un camp.
Toata noaptea au lucrat oamenii, masinile, uneltele; parca aud  scrasnetul fierastraielor..
 Dimineata, in mijlocul campiei, aparusera , ca din pamant, un chiosc in care se vindeau racoritoare, bere  si inghetata, si,  decorata cu ghirlande  multicolore, o scena trainica , care a cunoscut  iuresul si  frumusetea dansurilor noastre populare, indelung aplaudate de  seriosii mesteri nemti..
Nu i-am povestit Doamnei  noastre cat de mult  a contat pentru mine  povestea nemteasca, nici despre picnicul din paduricea de la Titu-Targ, cand a venit de la Bucuresti cu  vesela intr-un cos, ca sa ne invete cum se asaza o masa frumoasa, pe care , tepos ca un arici, un mar isi suporta , delicat scobitorile,   nu i-am povestit.
Mi le-am spus in gand, multe ore dupa aceea..
Doamnei i-am sarutat in gand obrazul scaldat in lacrimile bucuriei si mana blanda,  pe care am simtit-o pe crestet!
Mi-am luat o scurta pauza, se facea  noapte, mai aveam un numar de telefon.
 Dintr-o rezerva a  spitalului Floreasca  mi-a raspuns vocea  de fumatoare inraita a  unei dintre profesoarele mele dragi.
  Doamna Viorica Neacsu a fost mult prea  emotionata, cand i-am povestit despre prima olimpiada de literatura romana la care am participat , pregatita de dumneai, in clasa a X-a., despre meseria mea, despre colegii mei.
I-am daruit toate  bucuriile mele de  profesoara!
 Toate gandurile mele bune de liceana, pentru care, in  cateva minute, timpul  s-a asternut cuminte  intr-o sala de clasa, mereu cu fata spre soare!







duminică, 5 ianuarie 2014

grea meserie..


motto:dacă părinții tăi n-au avut niciun copil, există șansa ca nici tu  să nu ai..

nu conteaza  cine a zis,  cand a zis..

  Sedință cu părinții,clasa a VII-a .
Un tip tuciuriu, burtos, halat verde- fugise de la serviciu- se așază în ultima bancă.
 Ascultă spasit, fiul lui are note mici, el își rupe o unghie, n-o scapă nici pe a doua.
-Grea meseria de părinte, doamna dirigintă, nicio facultate nu te pregătește pentru ea..//
Era trecut de miezul nopții. Nu-l putem liniști- cum de sunt mai mult de șaizeci de copii din școală, cu medie mai mare decât a lui?
Să mai repetăm schița, ba nu, basmul, ce zici de pastel?
Astea-s vorbele mamei.
Absolventă a Universității de matematică, prosperă femeie de afaceri.
Se întâlnește cu cei doi copii, seara. Sau sâmbăta, când se poate.
O rudă apropiată zice că, de fapt, copilul voia să doarmă, a doua zi era primul mare examen din viața lui..cine să aleagă?
Examenul a mers bine,cu chiu, cu vai, noaptea a reușit să pună pleoapă peste pleoapă câteva ore.
S-a concentrat, hai că n-a fost chiar greu , basmul, știți că mi-ați dat și dumneavoastră lucrare, am făcut bine1
Vineri se afișează rezultatele!
Doamna- mamă trece prin toate stările- de la bucurie la deznădejde. El , de! viitor bărbat, le duce pe toate. //

O prietenă bună mi-a trimis, candva, un material.
L-am citit cu atenție. Poate, zic eu, n-ar fi rău să-l vedeți.
Fără grabă!
Maine se termina vacanta.Viata curge dupa regulile ei.//



Scrisoare către părinți
Părinți din lumea întreagă , nu uitati sa fiti parinti!
  Intrupati in fiecare clipa definitia si insemnatatea omeneasca a cuvantului "parinte" - inglobati dragostea, grija, iubirea, atentia si bucuria in cresterea copilului vostru. Din aceste valori infloreste copilul tau, din ele se hraneste si isi extrage seva necesara pentru a deveni un matur responsabil si capabil.
W. Livingston Larned, autor american, a conceput, intr-un moment de sinceritate, o scrisoare numita "Tata uita", care evoca cele mai pure si sincere sentimente ale unui tata fata de propriul fiu.  Este un moment de reflectie si de "martusire a greselilor spre iertarea pacatelor... de parinte!" Reprezinta o constientizare a greselilor de abordare in cresterea copilului, un indreptar util si practic pentru toti parintii care inca nu isi dau seama ca nu copilul este cauza tuturor problemelor lor. Traim vremuri in care copilul este o copie miniaturala a unui adult: nu are voie sa greseasca, trebuie sa studieze pe rupte, sa fie responsabil, sa munceasca pentru a obtine si sa-si dezvolte cat mai multe abilitati pentru a reusi in viata. In plus, este criticat, judecat si condamnat pentru comportamentele sale nepotrivite de multe ori in stil barbar sau care lasa de dorit. Nu ajuta cu nimic sa ii spui "ai aruncat cu jucaria in mine, acum iei bataie". Fii un indrumar pentru copilul tau, lasandu-l sa se caleasca atat fizic, cat si emotional, indreata-i pasii cand sta sa pice in gol si nu in ultimul rand, iubeste-l orice ar face. Nu uita sa ii spui si sa ii demonstrezi mereu asta si sa il lasi sa se bucure de copilarie.  Incearca sa iti intelegi pruncul in loc sa il acuzi, pedepsesti sau certi, poate e timpul sa il incurajezi si lauzi mai mult in loc sa il critici si sa il inveti in loc sa il judeci ca nu stie - fii mana lui dreapta in incercarea de a-si "scrie" copilaria. Fii pentru el, asa cum spune autorul nostru, un prieten de nadejde atunci cand are nevoie de tine, sufera alaturi de el si fii un parinte adevarat. Nu il trata ca pe un adult si nu iti varsa nervii pe el, atunci cand seful ti-a anuntat reducerea de salariu. Nu are nicio vina. Vorba lui Larned "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult". Musca-ti limba inainte de a tipa, cum indruma autorul, si inceteaza sa il mai tratezi pe ca pe un obiect creat si manipulat de tine. Nu merge niciodata pe premisa "eu te-am facut, eu te omor" si nu incerca sa iti impui punctele de vedere in alegerile lui. Lasa-l sa greseasca, cine nu o face? Lasa-l sa fure mai mult timp pe terenul de joaca, chiar daca pe tine te asteapta un maldar de vase si masina de spalat rufe plina. Lasa copilaria sa se desfasoare in toate formele ei! Nu cele 5 cursuri la care il inscrii, 3 meditatori, o bona si multiplele palme verbale sau fizice cu scop disciplinar iti transforma in timp copilul intr-un adult puternic, sanatos, fericit si de succes. Nu daca il trimiti in Elvetia sau SUA sa invete il vei forma. Ofera-i dragoste si dedica-i timp si oportunitati si vei "coace" cel mai frumos, capabil si reusit produs al vietii tale! Cearta-l parinteste atunci cand merita, iar cand o faci, marturiseste-i dragostea. Educa-l pastrand mereu in manecuta cartea dragostei, a intelegerii si a cuvintelor potrivite! "Tata uita" - W. Livingston Larned "Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta pe obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura,infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!". Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?", m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat tropaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu, hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam, dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desarvarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te naspusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenuncheat acolo, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate acestea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult" Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat.  Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.  Ti-am cerut prea mult, mult prea mult."
p.s. ai ajuns aici? ce spui? 

luni, 7 iunie 2010

...cu trenul din Franta!

- Ia spune-mi, Gigele, îţi place să mergi la şcoală ?
- Da, bunicule, îmi place să merg la şcoală, îmi place să vin de la şcoală acasă, dar nu-mi place, deloc, ce trebuie să fac între timp.

Glumita m i-a venit in minte, gandindu-ma ca se apropie vacanta. Vacanta mare, adevarata, ca daca ar fi sa ne gandim la cat de serios s-a invatat in 2009/2010, am descoperi, usor , ca este anul cu cele mai putine zile de scoala. Din 173 s-au bifat 130. Cu mare indulgenta. Motive? O multime- proteste , din cauza salariilor mici, gripa , mai ales , porcina, concediu fara plata pentru profesori, sarbatori, calamitati..
Cu niste ani in urma, circula o cimilitura- pauzele lungi si dese , cheia marilor succese. S-au schimbat vremurile. Si oamenii. Strigatura s-a demodat.
Apa trece, urmele raman.
La ce bun atata scoala, daca mintile luminate iau drumul strainatatii, iar celelalte fac cu totul altceva decat au invatat, in cel mai fericit caz?
Tezele si examenele se pot inghesui printre greve. Examinatori se gasesc, pentru un banut, oricat ar fi de ruginit.
Ziua invatatorului a disparut. La ce bun? Cine sa multumeasca ? pentru ce? cui?
Au aparut alte prilejuri de veselie- zilele scolii. Intre 3 si 5 zile. In functie de culoarea sefului.
Nici verile nu mai sunt ce-au fost.
Pana in septembrie e cale lunga.
Nu aduce anul ce aduce guvernu’.

vineri, 14 mai 2010

'Alegerea unui sistem educativ

este mai importanta pentru un popor decat alegerea sistemului sau de guvernamant- Gustave Le Bon-este mottoul sub care ultimul nr. al Dilemei vechi (15-19 mai 2010) se ocupa de Legea Educatiei . Se pot citi texte si opinii de:
Daniel Funeriu( ministrul educatiei)”Parintii pot sa judece foarte bine
Adriana Saftoiu( deputata PNL, membra in Comisia pentru invatamant)” Nu stiu daca suntem pregatiti”
Marian Stas(presedinte al Fundatiei CODECS pentru Leadership)”Copacii, cum-necum. Si padurea?!”
Sever Voinescu( deputat PDL)” Inchiderea mintii Romaniei”
Andreea Ofiteru( jurnalista Adevarul):”Patru teme, trei ministri, o scoala”.
………………………………………………………………………………..
Legea Invatamantului, aflata in dezbatere, a provocat incitante discutii, pentru ca ea propune multe si radicale schimbari. Prima schimbare este includerea clasei pregătitoare în învăţământul obligatoriu, adica şcoala va începe la 6 ani, urmand ca la finalul clasei pregătitoare, preşcolarii sa fie evaluaţi de către profesorii lor.
Evaluarea elevilor se va face din doi in doi ani, prin testari de tip international, la sfârşitul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a şi a IX-a.
Una dintre cele mai contestate măsuri din lege, atât de către profesori, cât şi de către părinţi, este modificarea structurii ciclurilor şcolare: clasa a
IX-a va fi inclusă la gimnaziu, iar liceul va dura trei ani, de la a X-a până la a XII-a.
O noutate este ‘portofoliul de studii si note’ al elevului, care va cuprinde si o caracterizare din partea profesorilor. Acesta va avea o pondere de 70% din media de admitere in liceu. Pornind de la convingerea ca nota nu reprezinta clar valoarea reala a unui elev, ministerul propune realizarea unor portofolii pentru fiecare elev in parte, la toate disciplinele, aducandu-se urmatoarele argumente
:
"Nota 8 obtinuta intr-un liceu foarte bun nu inseamna acelasi lucru cu nota 8 obtinuta intr-o scoala unde profesorii sunt obisnuiti sa dea note mai lejer. Nota 8 obtinuta de un copil utilizandu-si la maximum potentialul nu este nicidecum acelasi lucru cu nota 8 obtinuta de un elev care are inca foarte mult potential neutilizat".

‘De exemplu, la disciplina istorie, portofoliul educational va cuprine nota elevului la aceasta materie, o remarca scrisa a profesorului despre acest elev, dar va cuprinde si o serie de elemente de evaluare standardizata: cum se pozitioneaza elevul din punct de vedere cronologic, cantitatea de informatie pe care copilul o detine (sunt unii copii care stiu foarte multe lucruri, altii care stiu mai putine), folosirea metodelor (faptul de a sti foarte multe lucruri nu inseamna automat ca stapanesti foarte bine metodele particulare istoriei), calitatea exprimarii’.
Liceele care vor voi vor organiza examene de admitere, iar bacalaureatul se va sustine la doua probe scrise din mai multe discipline.
Acestea sunt doar cateva dintre noutatile pe care le propune legea. //

De ceva timp, citesc un blog foarte interesant al unei doamne , care a studiat in Romania si locuieste in Suedia, pe o insula. Salmi este mama a doua fetite, care invata acolo. I-am cerut si am primit permisiunea de a include in acest material,penultima dumneai postare , pentru ca mi se pare foarte interesanta.
Ma gandesc ca oricare dintre noi: invatator, profesor, parinte, bunic, student, ruda, prieten al unui elev - poate avea ceva bun de spus in legatura cu scoala. Si cu legea despre care tocmai discutam.

//“Periodic primim pe email sau pe hartii printate programele fetelor la scoala. Silvia are mai multe activitati extra, pentru ca sunt copii mici, dar si Diana are diferite activitati specifice varstei lor.
Ieri a primit ultima scrisoare de la Silvia cu ce vor face pana in 15 iunie. Cam asa:
-luni 17 mai scoala si fritids sunt inchise, e cerc pedagogic
-marti 18 mai au intalnire cu personalul de la NTF(Asociatia Nationala pentru promovarea sigurantei rutiere) care vor vorbi de trafic cu copiii.(recent am citit un articol ca in Suedia la fiecare doua saptamani moare un copil intr-un accident produs in trafic)
-luni 24 mai vizita la Protectia civila
-miercuri 26 mai sunt invitati sa asiste la muzicalul sustinut de clasele mici(1-3)
-joi 27 mai e ziua “schimbului” intre clase(nu stiu cum sa traduc altfel, in ro nu este asa ceva), adica ziua in care toti copiii merg la clasa urmatoare si au acolo o ora impreuna cu viitorii profesori si colegi. Fac o paranteza: la scoala Silviei sunt anul acesta in premiera doua clase zero(in general este una) si copiii vor fi amestecati si refacute clasele. Pe parcursul anului au avut foarte multe activitati comune sau amestecate intre cele doua clase, tocmai sa se cunoasca copiii intre ei si sa le fie mai usor din toamna. Atunci vom afla si noi structura claselor si viitoarele profesoare(sunt doua la fiecare clasa).
-luni 31 mai copiii sunt invitati la muzicalul sustinut de clasele medii(4-6)
-marti si miercuri 1-2 iunie avem antrenament la inot. Vom reveni cu o hartie ca sa va anuntam in ce zi va avea copilul vostru ca sa pegatiti costumul de baie.
-vineri 4 iunie vom merge in oras si ne vom plimba in jurul Zidului(Ringmuren) care inconjoara orasul vechi. Copiii au nevoie de pantofi de plimbare si “haine dupa vreme” plus ceva usor de mancare(fruct si ceva de baut). Vom lua mancarea de pranz de la cantina si o vom servi undeva afara.
-marti 8 iunie copiii vor merge pe stadion si vor incerca cateva din sporturile de atletism. Vor avea nevoie de haine de sport de afara, un sandwich si de baut. Ann, profesoara de sport ii va insoti.
-luni 14 iunie intre 16-18.30 sunteti invitati la ramas bun a clasei. Vom fi afara si fiecare e invitat sa aduca ce doreste sa serveasca int-un cos de picnic(exprimarea mea e cam plastica, dar se intelege).
-marti 15 iunie ora 9.00 e inchiderea anului scolar pentru toata scoala.
Frumos, incarcat, plin de activitati acum ca a venit primavara!
De la Diana am primit un email dar numai pentru luna mai, inca nu stim ce va fi in iunie si cum vor incheia ei anul scolar.
Cam asa suna emailul:
Salut in aceasta primavara indoielnica!
Luna mai include ca de obicei cateva activitati extra. Cea mai apropiata activitate(a fost deja saptamana asta, marti) este ca toate clasele 7-9 vor merge la o prezentare a Miei Törnblom in aula scolii Säve. Ea va vorbi despre sansele pe care le-a avut si despre cum a scris cateva carti printre care “Tu esti stapan!” care descrie adolescenta ei.(ulterior mi-a povestit Diana ca tipa a fost dependenta de droguri si in carte vorbeste despre asta si despre cum a reusit sa treaca peste, dupa ce a stat internata la dezintoxicare…foarte bune exemple pentru tineri spun eu, aici e mare pericolul ca tinerii sa cada in patima drogurilor si alcoolului).
Joi, vineri si luni (13, 14 si 17 mai) zunt zile libere. O mica vacanta, nu-i asa?
Marti 18 mai e timpul pentru “orientare” in padurea Rävhagen. Ne intalnim la ora 9.00 langa patinoar(padurea e in apropiere) si fiecare elev e liber sa aleaga cu ce ajunge acolo. Exista pista de biciclete pe tot drumul de la scoala pana acolo pentru cei doritori sa vina cu bicicleta. Sa aveti haine potrivite si ceva de mancare-nu vom lua lunch in ziua aceea.
Miercuri 19 mai tatal Linneei, Tomas, ne-a invitat pe elevi si pe profesori la un “pranz de lux” la liceul Elfrida Andre la clasa de bucatarie. Vom merge impreuna de la scoala, vom manca si apoi ne vom intoarce la scoala pentru lectii. Minunat!
Joi 28 mai este zi in aer liber cand vom avea activitati diferite.
Si acum sa va explic asta cu pranzul de lux. Linnea e prima fata care a abordat-o pe Diana cand ne-am mutat in Suedia. Ii lasa in cutia postala scrisorele in engleza si tot felul de cadouri micute lucrate de ea. Apoi au ramas prietene, nu cele mai bune, dar se viziteaza uneori. Tatal si mama ei sunt amandoi profesori de “bucatarie”. Ea la scoala unde merge Diana si el la liceul cu program de “bucatarie” unde pregatesc bucatari si chelneri, profesori de bucatarie pentru scoli. Dianei ii place tare mult sa mearga la Linnea acasa pentru ca tatal ei gateste excelent! El e cel care ne-a gazduit(acolo la scoala unde preda) timp de doi ani cat am muncit alaturi de copii la tot felul de preparate pe perioada cat strangeam bani pentru excursia lor de sf. de cl. 6-a. El a fost cu initiativa cand acum un an jumate de Craciun ne-a intrebat ce mancare traditionala de Craciun avem in Romania si am propus cozonacul cu nuca pe care l-am facut acolo la scoala unde e el profesor. Ingredientele au fost desigur cumparate de noi, dar aparatura(am folosit malaxoare, aragaz, cuptor, ustensile) a fost de acolo…fara acest spatiu nu am fi avut cum face asa ceva. E pasionat de munca lui si pasionat sa munceasca cu copii, cu elevi. Astfel ca acum e al treilea an cand invita clasa unde e fata lui impreuna cu profesorii la acest lunch(al treilea an de cand stiu eu…). Totul e pregatit de una din clasele la care preda, cred ca e cea terminala si e ca un fel de “lucrare de diploma”, inclusiv servirea. Copiii se imbraca elegant si sunt ca niste “domni” serviti de alti elevi. Primesc mancare deosebita, tin minte ca Diana a venit acasa de fiacare data foarte incantata de ceea ce au primit.
Cam asta ar fi…sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi. Dupa cum vedeti aici nu sunt teze, teme foarte putine si copiii nu au nici un stres cu incheierea mediilor scolare. Pana in clasa a 8-a nu se dau calificative, doar puncte la teste(nu exista ascultat oral la tabla) si evaluarea copiilor se face dupa criterii la care fiecare profesor evalueaza elevul pe tot parcursul semestrului. Nu e evaluarea numai dupa “note”, punctaje ci dupa cum s-a comportat in diferite situatii si ce stie el la sfarsit de semestru. Toate astea ni se aduc parintilor la cunostinta la sedinta particulara cu “dirigintele”, parintele si elevul, se traseaza “tinte” pentru fiecare materie daca e cazul(ce nu a indeplinit elevul in semestru si unde e nevoie sa se lucreze suplimentar…elevii sunt ajutati si de personal special la scoala daca au nevoie de ajutor, la diferite materii) si profesorii vor urmari elevul in continuare ca sa ajunga la “tinta”. Eu stiu teoretic pentru ca Diana nu a avut nevoie inca de nimic suplimentar, toti profesorii au fost multumiti de ea, de nivelul la care e. La inceput am avut de muncit putin la suedeza, a primit carti suplimentare sa citeasca pentru imbogatirea vocabularului, dara sta in primul an aici.
Silvia a fost la fel…la camin mereu am primit laude. Acum la scoala la fel. Profesoara ei ne-a prezentat lista cu aptitudinile bifate de ea si ne-am dat seama ca a fost foarte constiincioasa in a o urmari. Pentru ca a completat la fix ce stie Silvia sa faca, in afara de faptul ca stie sa citeasca la tv. Asta pentru ca nu au tv la scoala. Dar a completat casuta unde scria asta in dreptul Silviei si ne-a spus ca mai e un copil in clasa care stie citi la tv(nu are voie sa divulge nume) dar ca asta e cerinta de peste clasa a 3-a aici. Oricum Silvia bifase toate cerintele si in plus. Si la partea psihica ne-a descris-o foarte bine pe Silvia, am fost tare multumita de profesoara chit ca la inceputul clasei pregatitoare aveam indoieli. Nu a avut ce obiective sa ne traseze pe viitor, ne-a urat succes(nu va mai fi profesoara copiilor, e numai la clasa zero). Ne-a intrebat ce crede Silvia despre scoala si despre clasa, daca e multumita, daca ii place…apoi cu ce copii ar dori si cu ce copii nu ar dori sa fie de la toamna. Se tine foarte mult cont de parerea copiilor(in clasa zero indirect pentru ca copiii nu participa la sedinta dar din clasa intai participa si ei si se pot exprima direct, sunt incurajati sa faca asta, sa isi spuna mereu punctul de vedere).”
Multumesc, Salmi!/http://vorbele.wordpress.com/

Intrebari pe aceasta tema mi-am mai pus:"Cum este?- 28 .04. 2010/cum se mai caleste otelul- 15.04 2010; 4 galbeni- 13.05. 2009/ suta la suta Olimpici- 03. 08.2008;cum se mai invata romaneste?-11.11.2008' ;urme de ren- 26.02.2009.
p.s. am inceput cu o maxima, inchei in acelasi registru optimist, pentru ca” Scoala trebuie sa fie un vaccin, la ‘ socul viitorului’. Alvin Toffler