Sincer să fiu, îmi place ideea asta: dacă nu ați citit cartea, măcar vedeți filmul. Oricum, fiind artist plastic, povestea lui Stefan Luchian este foarte vizuală, prin definiție.
Dupa ce aseara tarziu, am descoperit filmul, l-am recomandat, pentru ca mi-a placut foarte mult...chiar daca fiind vechi, pe alocuri se mai pierd detalii. M-au impresionat farmecul simplu al peisajelor campenesti, figurile atator oameni fara insemnatate pentru unii, dar foarte aproape de sufletul artistului, el imortalizandu-le in tablouri, devenite celebre abia dupa moarte.~Lautul~, ~Mos Niculae Cobzarul`~Lorica~~, Portret de copil`~. Fiindca veni vorba despre soarta artistului, mi-a placut acea dureroasa legenda,rostita la catafalc- o privighetoare este aruncata de catre un neiubitor de pasari in ghearele pisicii. Dupa ce vietatea este devorata, insul impaiaza starvul, pentru a se mandri cu el. dupa ce , singur, abandonat de toti, bolvav si trist, artistul moare, lumea se aduna sa-l elogieze..Si sa-i cumpere tablourile. Am citit ca tabloul lui Luchian~`Doua fete`~ a fost vandut vara trecuta cu suma de 300000 de euro, devenind o tranzactie record.. Am mai recomandat filmul, pentru ca in personajul interpretat de Caramitru , am gasit acea autenticitate a artistului, in care se imbina talentul, energia, afectivitatea, revolta impotriva nedreptatilor sociale, dar si impotriva `~àfirmarii`~mediocritatii, melancolia..toate turnate in inconfundabilul suflet romanesc!
Si sa nu uit florile! ~Ce vezi tu in spatele florilor~? Anemoma este floarea care intruchpeaza , simbolic, chiar destinul tragic al autorului, ~anemoma`, insemnand~~vant`~` De fapt, daca nu as fi vazut filmul, poate ca nu as fi inteles ca suferinta nu creeaza arta, dar ea poate face dintr-un om talentat un oarecare sau o celebritate .
Imi place foarte mult Stefan Luchian...a avut o capacitate de intelegere si redare plastica remarcabila in fata acestor ingeri de culoare,forma si lumina ,florile! Stia sa vada esentialul, sa simplifice monumental prin cateva acorduri cromatice si trasaturi de penel.Si inca ceva..se simte si primeaza sufletul,emotia, in mod sincer,direct,fara artificii tehnice,artizanale de suprafata ca la multi altii. Si e foarte romanesc prin faptul de a fi el insusi !!!!
Mie imi place Stefan Luchian, pentru ca il pot intelege. Imi place, pentru ca simt simplitatea de basm autentic din peisaje,imi place acel misterios èchilibru~~ din portrete. Cel mai mult imi plac florile lui! In film, a fost o scena despre care si tu vorbeai deunazi- un splendid buchet floral, cazut, este strivit de bocancii trecatorilor.. ( care, altfel, participasera la mondena bataie cu flori) Pe patul suferintei, Artistul da viata florilor, in care isi pune intreaga-i compasiune pentru fragilitatea lor, dar isi zugraveste simbolic propria-i traire. Anemona!! Floarea lui Adonis, care vorbeste despre viata si despre moarte, despre dualitatea sentimentelor- regasire, dar si rupere. Anemonele or fi inflorit din lacrimile Afroditeti, care il plangea pe iubitul ei, Adonis!!
Anemona- niciun ~~R~~ in acest minunat cuvant.. Cum, de altfel, nici in numele pictorului nu exista acest sunet, care ar tulbura, cumva, echilibrul legendar..
Minunăția florilor lui Luchian este legată și de seninătatea, simplitatea și puritatea vremii lui ...a oamenilor și a locurilor! Dar altundeva s-a hotărât că un Luchian e doar ...300.000 Euro! Valorile...
La treizeci si trei de ani, din cauza bolii care il tintuieste la pat, nemaiputand sa se bucure de frumusetea peisajelor, Artistul se dedica florilor. Exista in film o secventa , cand el, cu degetele legate, pentru ca nu le mai putea coordona, picteaza anemonele.. Este ceva dumnezeiesc! Despre florile lui, iata ce spune Octavian Paler : ~`A vedea florile lui Luchian fara a sti ce se afla in spatele frumusetii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlauntrul corolei anemonelor grauntele de frig, de noapte, care face ca petalele sa arda si mai intens. ~~
Valorile? Da. Fiecare are propria-i scara de a le evalua..
Un lucru ca sa-ti placa nu trebuie neaparat sa-l si intelegi! Ba exista un" R " in temperamentul sau ... si melancolic dar si mai navalnic,patimas la nedreptate.Era si calm,senin,introvertit dar uneori energic,revoltat, patimas chiar,,,fapt ce reiese si din film.
Filmul,o reusita a cintematografiei noastre,pacat insa de pelicula de proasta calitate! Ti l-am recomandat cu drag candva...ai uitat.
Da. Te inteleg! eu vorbeam despre un anume mod de a intelege, cumva, despre faptul ca vazandu-le,ele imi ating acea parte nevazuta , care se emotioneaza profund! Sa ma scuzi ca am uitat recomandarea, dar vezi, nimic nu este intamplator..
Sincer să fiu, îmi place ideea asta: dacă nu ați citit cartea, măcar vedeți filmul. Oricum, fiind artist plastic, povestea lui Stefan Luchian este foarte vizuală, prin definiție.
RăspundețiȘtergereDupa ce aseara tarziu, am descoperit filmul, l-am recomandat, pentru ca mi-a placut foarte mult...chiar daca fiind vechi, pe alocuri se mai pierd detalii.
ȘtergereM-au impresionat farmecul simplu al peisajelor campenesti, figurile atator oameni fara insemnatate pentru unii, dar foarte aproape de sufletul artistului, el imortalizandu-le in tablouri, devenite celebre abia dupa moarte.~Lautul~, ~Mos Niculae Cobzarul`~Lorica~~, Portret de copil`~.
Fiindca veni vorba despre soarta artistului, mi-a placut acea dureroasa legenda,rostita la catafalc- o privighetoare este aruncata de catre un neiubitor de pasari in ghearele pisicii. Dupa ce vietatea este devorata, insul impaiaza starvul, pentru a se mandri cu el.
dupa ce , singur, abandonat de toti, bolvav si trist, artistul moare, lumea se aduna sa-l elogieze..Si sa-i cumpere tablourile.
Am citit ca tabloul lui Luchian~`Doua fete`~ a fost vandut vara trecuta cu suma de 300000 de euro, devenind o tranzactie record..
Am mai recomandat filmul, pentru ca in personajul interpretat de Caramitru , am gasit acea autenticitate a artistului, in care se imbina talentul, energia, afectivitatea, revolta impotriva nedreptatilor sociale, dar si impotriva `~àfirmarii`~mediocritatii, melancolia..toate turnate in inconfundabilul suflet romanesc!
Si sa nu uit florile!
~Ce vezi tu in spatele florilor~?
Anemoma este floarea care intruchpeaza , simbolic, chiar destinul tragic al autorului, ~anemoma`, insemnand~~vant`~`
De fapt, daca nu as fi vazut filmul, poate ca nu as fi inteles ca suferinta nu creeaza arta, dar ea poate face dintr-un om talentat un oarecare sau o celebritate .
Referirea era la cartea lui Petre Comarnescu?
Imi place foarte mult Stefan Luchian...a avut o capacitate de intelegere si redare plastica remarcabila in fata acestor ingeri de culoare,forma si lumina ,florile!
RăspundețiȘtergereStia sa vada esentialul, sa simplifice monumental prin cateva acorduri cromatice si trasaturi de penel.Si inca ceva..se simte si primeaza sufletul,emotia, in mod sincer,direct,fara artificii tehnice,artizanale de suprafata ca la multi altii.
Si e foarte romanesc prin faptul de a fi el insusi !!!!
Mie imi place Stefan Luchian, pentru ca il pot intelege.
RăspundețiȘtergereImi place, pentru ca simt simplitatea de basm autentic din peisaje,imi place acel misterios èchilibru~~ din portrete.
Cel mai mult imi plac florile lui!
In film, a fost o scena despre care si tu vorbeai deunazi- un splendid buchet floral, cazut, este strivit de bocancii trecatorilor.. ( care, altfel, participasera la mondena bataie cu flori)
Pe patul suferintei, Artistul da viata florilor, in care isi pune intreaga-i compasiune pentru fragilitatea lor, dar isi zugraveste simbolic propria-i traire.
Anemona!!
Floarea lui Adonis, care vorbeste despre viata si despre moarte, despre dualitatea sentimentelor- regasire, dar si rupere.
Anemonele or fi inflorit din lacrimile Afroditeti, care il plangea pe iubitul ei, Adonis!!
Anemona- niciun ~~R~~ in acest minunat cuvant..
Cum, de altfel, nici in numele pictorului nu exista acest sunet, care ar tulbura, cumva, echilibrul legendar..
Minunăția florilor lui Luchian este legată și de seninătatea, simplitatea și puritatea vremii lui ...a oamenilor și a locurilor! Dar altundeva s-a hotărât că un Luchian e doar ...300.000 Euro! Valorile...
RăspundețiȘtergereLa treizeci si trei de ani, din cauza bolii care il tintuieste la pat, nemaiputand sa se bucure de frumusetea peisajelor, Artistul se dedica florilor.
ȘtergereExista in film o secventa , cand el, cu degetele legate, pentru ca nu le mai putea coordona, picteaza anemonele..
Este ceva dumnezeiesc!
Despre florile lui, iata ce spune Octavian Paler :
~`A vedea florile lui Luchian fara a sti ce se afla in spatele frumusetii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlauntrul corolei anemonelor grauntele de frig, de noapte, care face ca petalele sa arda si mai intens. ~~
Valorile?
Da.
Fiecare are propria-i scara de a le evalua..
Un lucru ca sa-ti placa nu trebuie neaparat sa-l si intelegi!
RăspundețiȘtergereBa exista un" R " in temperamentul sau ... si melancolic dar si mai navalnic,patimas la nedreptate.Era si calm,senin,introvertit dar uneori energic,revoltat, patimas chiar,,,fapt ce reiese si din film.
Filmul,o reusita a cintematografiei noastre,pacat insa de pelicula de proasta calitate!
Ti l-am recomandat cu drag candva...ai uitat.
Da. Te inteleg! eu vorbeam despre un anume mod de a intelege, cumva, despre faptul ca vazandu-le,ele imi ating acea parte nevazuta , care se emotioneaza profund!
ȘtergereSa ma scuzi ca am uitat recomandarea, dar vezi, nimic nu este intamplator..
Cred ca am vazut filmul dar ma voi uita din nou cat de curand. Imi plac florile lui Luchian chiar daca uneori imi par triste...O zi buna Gina!
RăspundețiȘtergereElite, bine ai revenit!!
RăspundețiȘtergereEu cred ca florile , prin mister, dar si prin efemeritate , ne dau marea lectie a trecerii.
Sa fii iubita!