e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii".
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a a clarului de luna? Omar Khayyam
Reputatia lui O.K. de mare poet s-a impus cu timpul; astronomul dupa ce calcula crugul planetelor, isi lua, din cand in cand, ragazul de a cizela rubaiatele, ce aveau sa-i aduca- laurii nemuririi. Omar lauda vinul interzis de preceptele islamice, proslavea hoinareala libera si lipsita de griji a dervisilor si infiera ipocrizia clerului islamic. Din aceasta cauza, ele au circulat mai multe secole, pe sub mana, ferite de privirile celor care impuneau drastice canoane religioase. Abia in secolul al XIX-lea prin traducerea facuta de E. Fitzgerald in engleza, rubaiatele au cunoscut- consacrarea universala. Iata, iti trimit si eu cateva:
Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,
fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,
duh și trup, ulcea și haină-n drojdie de vin s-adapă —
slobod sunt, scăpat de-acestea: Aer, Foc, Pământ și Apă!
*
Amfora-asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale,
rob gemând în lanțuri negre: cârlionții dragei sale.
Toarta asta de pe gâtul amforei a fost odată.
braț încovoiat pe după gingașul grumaz de fată.
*
Adu-mi ăst rubin în cupa de cleștar, cu dulce șopot,
adu-mi ăst prieten-sfetnic al oricărui om ce-i slobod!
Întrucât durata lumii pământene-i precum valul,
precum vântul care trece — adu-mi, plin de vin pocalul!
Rubaiatele lui Omar Khayyam
RăspundețiȘtergereReputatia lui O.K. de mare poet s-a impus cu timpul; astronomul dupa ce calcula crugul planetelor, isi lua, din cand in cand, ragazul de a cizela rubaiatele, ce aveau sa-i aduca- laurii nemuririi.
Omar lauda vinul interzis de preceptele islamice, proslavea hoinareala libera si lipsita de griji a dervisilor si infiera ipocrizia clerului islamic.
Din aceasta cauza, ele au circulat mai multe secole, pe sub mana, ferite de privirile celor care impuneau drastice canoane religioase.
Abia in secolul al XIX-lea prin traducerea facuta de E. Fitzgerald in engleza, rubaiatele au cunoscut- consacrarea universala.
Iata, iti trimit si eu cateva:
Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,
fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,
duh și trup, ulcea și haină-n drojdie de vin s-adapă —
slobod sunt, scăpat de-acestea: Aer, Foc, Pământ și Apă!
*
Amfora-asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale,
rob gemând în lanțuri negre: cârlionții dragei sale.
Toarta asta de pe gâtul amforei a fost odată.
braț încovoiat pe după gingașul grumaz de fată.
*
Adu-mi ăst rubin în cupa de cleștar, cu dulce șopot,
adu-mi ăst prieten-sfetnic al oricărui om ce-i slobod!
Întrucât durata lumii pământene-i precum valul,
precum vântul care trece — adu-mi, plin de vin pocalul!