marți, 25 februarie 2014

o zi ca oricare alta..

Daca nu cer prea mult,
  1. de Marin Sorescu

    - Ce-ai lua cu tine,
    Daca s-ar pune problema
    Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
    Ca sa tii niste cursuri?
    - O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne,
    Daca nu-ti cer prea mult.
    - Ceri prea mult, îti taiem femeia,
    Te-ar tine de vorba,
    T;i-ar împuia capul cu fleacuri
    Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
    - Te implor, taie-mi cartea,
    O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine
    O sticla de vin si-o femeie.
    Asta as dori, daca nu cer prea mult.
    - Ceri prea mult.
    Ce-ai dori sa iei cu tine,
    Daca s-ar pune problema
    Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
    Ca sa tii niste cursuri?
    - O sticla de vin si-o femeie,
    Daca nu cer prea mult.
    - Ai mai cerut asta o data, de ce te încapatânezi,
    E prea mult, ti-am spus, îti taiem femeia.
    - Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana?
    Mai bine taiati-mi vinul,
    Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
    Inspirându-ma din ochii iubitei.
    Tacere, minute lungi,
    Poate chiar vesnicii,
    Lasându-mi-se timp pentru uitare.
    - Ce-ai dori sa iei cu tine,
    Daca s-ar pune problema
    Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
    Ca sa tii niste cursuri?
    - O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.
    - Ceri prea mult, îti taiem femeia.
    - Atunci taie-mi mai bine cursurile,
    Taie-mi iadul si raiul,
    Ori totul, ori nimic.
    As face drumul dintre rai si iad degeaba.
    Cum sa-i sperii si sa-i înfricosez pe pacatosii din iad,
    Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
    Cum sa-i înalt pe dreptii din rai,
    Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
    Cum sa suport eu drumul si diferentele
    De temperatura, luminozitate si presiune
    Dintre rai si iad,
    Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?

4 comentarii:

  1. De ce s-o fi incapatanat Dumnezeu sa ii ia poetului femeia, partenera de drum dintre rai si iad, sursa lui de inspiratie si de metafore? Cum sa tina cursuri daca nu are material didactic?
    Mi-a placut poezia aceasta a lui Marin Sorescu. Parca e o poveste a vietii: o sticla de vin, o femeie si o carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe cat de ironic, pe atat de ghidus, desi tema este foarte serioasa; poemul ar putea parea simplu, dar deloc facil, pentru ca, in cazul lui Marin Sorescu, ca si in cazul altor poeti ~ironici~, simplitatea , ca semn al lucrului frumos zis si bine facut este cel mai greu de atins.

      Eu citesc aproape zilnic poemele lui! Imi plac!
      Imi dau o stare de a intelege altfel decat stiam actul poetic!

      Ștergere
  2. - Cu siguranta ca, Dumnezeu i-a dat ceva mult mai pretios, decat ceea ce cerea.
    Cred ca i-a dat - linistea si multumirea de a se bucura de ceea ce are - in clipa in care are.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca si lucrurile grave, in cazul lui Marin Sorescu, se pot spune pe un ton usor copilaresc!

    Daca timpul ar fi avut cu el rabdare, l-am fi aflat mai indeaproape.
    Stii ce spunea adesea?
    Ñu am timp de raspunsuri, abia daca am timp sa pun intrebari..

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.