duminică, 16 februarie 2014

copilul este ca o oglinda

 care te ameteste putin. Sau ca o fereastra.
Totdeauna, copilul te intimideaza, ca si cand el stie ce stie.
Nu te inseli, pentru ca spiritul lui este puternic, inainte ca tu sa-l pipernicesti.
Antoine de Saint-Exup
ery

Intr-o zi, un preot aude o voce în biserică.
Cuvinte neclare.

Rostite parca, intr-o limba necunoscuta.
Apropiindu-se de locul din care unde venea vocea, el găseşte un copil.
Copilul vorbea..
Incearcand sa-i  inteleaga spusele, îşi dă seama că, de fapt, micutul repeta alfabetul.
- De ce tot repeţi literele, fiule?
-  Imi fac  rugăciunea, parinte...
- Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Am uitat cuvintele rugăciunii, de aceea îi dau lui Dumnezeu literele că  ştie El să le pună în ordinea care trebuie…

4 comentarii:

  1. Foarte inspirat acest tandem intre ce a spus marele scriitor francez si aceasta scurta povestioara cu talc!Superba chiar!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma intorc, mereu, cu drag, la Saint-Exupery!


    Toti am fost copii!
    Unii mai suntem inca!! si este minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. aici,la tine,
    eu îmi pierd adesea literele....

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.