(sau cum se corecteaza natura)

La multi ani, Dan Puric!
 motto : In lumea pe care o trăim  regăsirea sensului vieții devine fundamentală. 
Dan Puric, Fii demn

 

De fapt, ce este  o comedie bună? este un imens tablou viu, în fața căruia  râzi  cu pleoapa dreaptă și  plângi cu ochiul dinspre partea inimii.

A fost subintitulată Comedie amară, asta am simtit  eu tot timpul,  am râs, am aplaudat, m-am înduioșat, am râs din nou, am zâmbit amar, am plâns.
  Am ales piesa, pentru că  vioara întâi a fost  actorul DAN PURIC.
Piesa o citisem  prin anul II de facultate, simpatică, mi-am zis atunci.
Suntem norocoși să fim contemporani  cu niște mari actori, ca  doamna Ileana Stana Ionescu- trupul este mai neascultător, mintea și   sufletul scânteiază!!

Câtă energie!
Câtă finețe spirituală! 
 Stăvăroaia ,  în Idolul și Ion Anapoda, piesa văzută aseară. 
Scrisă în 1934.
  Optzeci de ani.
 S-a schimbat în esență lumea? Aș!
Posesoara unui pension strâmtorat, ca să nu zic sărăcăcios,   Stăvăroaia, văduvă de  militar cu  galoane importante, duce la purtător o  experiență colorată-ea și domnul  colonel, căruia i-a  oferit post-mortem un colț dintr-un perete afumat, plin de igrasie, decorat cu  trofee și arme, au trăit, fiecare cum a vrut,  vecinii să nu afle nimic.
 Copii n-au avut, dar  decedatul  a fost foarte generos cu femeile,  dăruindu-le, după fiecare naștere, un mărțișor și o iconiță. Un asemenea blazon  poartă  și Frosa, Frosinel i s-a spus  o singură dată, după naștere, când a fost adusă în casa Stăvăroaiei. Irina Cojar!
În  pensiunea Stăvăroaiei  locuiesc doi burlaci, funcționari  la bancă-Ion, Anapoda, îi spun toți, 36 de ani și Valter, Silviu Biriș, mai tânăr, șmecher, hahaleră letargică, ambii îndrăgostiți, cam fără speranță,  de Mioara, nepoata  gazdei și ucenica  ei în reușita  mariajului, Ileana Olteanu .
  Prieteni, prieteni, dar   fiecare ar vrea s-o conducă la altar pe   dornica  fată de măritat.

 Valter are o teză  originală Învinsului îi rămâne  bucuria  că el  a  acceptat ca  femeia iubită să ajungă nevasta celui mai bun prieten, fiindcă suntem prieteni, așa-i, îl înghiontește el pe Ion(ică)..
Ion are o pasiune, imposibil de acceptat pentru ceilalți-  colecționează și ascultă la   patefonul lui rablagit  discuri, în care investește  mare parte din leafă nu e om pe lume care să nu aibă o patimă. Cel mai  mult îi plac valsurile lui  Strauss și mai ales Elegia.
Ambii chiriași o iubesc pe răsfățata Mioara care, ca orice imaculată, vrea să se mărite bine- o barcă cu motor, un otomobil, o vilă, miliarde . Nu contează dacă potențialul   mire  este cocoșat,bătrân, nesuferit.
 În realitate, Moartea obosită, cum îl numesc   pretendenții din pensiune pe adversarul lor,   este chiar  subdirectorul băncii  unde   lucrează   ei și  tânăra în chestiune.
Martora tuturor  problemelor din casă, mereu plină de funingine, înfășurată în fuste lălâi, care îi acoperă bocancii grei bărbătoși, Frosa,  bruștuluită  de  gazdă și de Valter,  folosită de domnișoara , ori de câte ori i se năzare ceva,   își varsă și ea focul pe Dânsul- sparge urechile tuturor cu   zgomotele scoase din  cutia de care nu se desparte,  vrea cafeluță cu caimac...
Ion le este tuturor Anapoda- Frosei, pentru că murdărește covorul cumpărat de Stăvăroaia  de la Stambul, Mioarei,  că  punându-și niște galoși uriași, a întors iarna, lui Valter, că  i-ar înțelege   jocul  nesincer, Stăvăroaiei, pentru că îi respinge scârbit  avansurile, când ea, uitând că  fizic  i-ar putea fi mamă, nu se sfiește să-l înghesuie pe canapea, of,  inima, bate-o vina!

Dânsul  este  un om onest, sincer, grijuliu- dacă Mioara îl trimite în miez de noapte la farmacie pentru aspirină sau alte cele, nu zice nu,  generos-  niciodată Valter nu-i restituie împrumuturile, nici țigările fine, muncește peste program  pentru un salariu modest.Ar fi în stare să curețe covorul, în locul Frosei,  doar să nu supere pe nimeni.//

Nu cred că s-ar fi potrivit mai bine un alt actor,  nu m-am uitat cine l-ar fi interpretat din 34 până astăzi. Știi cum merg  -omul și rolul?mănușă! fizic,  mișcări, temperament,  am avut senzația pe toată durata piesei că DAN PURIC a creat personajul.
Ceva din sufletul lui nu se potrivește cu meschinăria lumii

Toți din casă, mai puțin , de la o vreme, Frosa, îl cred naiv , speculându-i devotamentul și acea inocență  din priviri și din  atitudine . 
Sunt trist. Nu credeam că pe lumea asta  nu este om să nu aibă o fărâmă de suflet, i se confesează slujnicei, pe care o tratează demn. Îi oferă propria lui cafeluță cu caimac. 
Prima cafea!//
Brusc, dânsul  realizează că  trebuie să facă o schimbare chiar cu el. 
Să devină crud, machiavelic. Omul este un animal curios.
 Din  acea clipă, disimulează- îl înlătură pe  ghebosul pretendent din viața Mioarei,  ajutându-l  pe hahalera de Valter să câștige  mâna  falsului idol.
Fără durere, fără chin.
În paralel, se dedică  schimbării Frosei. O învață să citească, să se  prețuiască, să se coafeze, să se placă.
La petrecerea  de logodnă, plătită din prețul vânzării   propriilor haine, tocmai pentru el nu se găsește loc în mașină.
Prăăbușit pe un scaun, cu fruntea  plecată între palme, nu aude, nu vede, Frosa  își  face de lucru. 
Cum se corectează natura? 
Rămași singuri, Ion, în care se adună  o mulțime de  însușiri contradictorii-  tandrețe, rafinament,   ridicol, naivitate, năucire, surpriză, revoltă,  mascată inteligență,  studiată coerență în gesturi și în atitudine  și Frosinel, gătită  și frumoasă, că ar fi eclipsat-o sigur  pe  Mioara,  descoperă că  sunt ceea ce au fost totdeauna, suflete-pereche, el, bărbatul care  o va ocroti toată viața  nimeni n-o să te atingă, pentru că nu te mai las, nu mai rămânem în casa asta a  robiei și  a metehnelor, a pompoanelor de paradă..o să găsim noi , undeva, un cuib..
Ea, femeia - acolo- singuri și stăpâni..să pleci cu  hainele scuturate la bancă, să te aștept la prânz  cu masa pusă și seara cu o vorbă bună, cum nu ți-a spus-o nimeni  până astăzi.

 A fost un spectacol  profund! 
Nimic anapoda!
Spectatorii au aplaudat frenetic!

Am rămas cu niște dileme:
-  să  fie  împlinirea  sufletească chiar atât de aproape?
-  să-ți  poți găsi  fericirea în  lucruri mărunte, simple, ignorând fastul, bogăția,   zgomotul  social? 
- garanția succesului este cinismul//


citeste http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/11/in-lumea-pe-care-o-traim.html
  si aici http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/11/viata-intre-minus-si-plus.html?spref=bl