Imi vin in minte tot felul de intamplari, unele foarte simpatice, altele ceva mai altfel..toate invaluite in poezie, fie ea chiar presarata cu mici revolte adolescentine.
Cum sa uit razvratita, dar mocnita ~cura de filozofie~, trasul de cozi, spaima in fata tablei, la chimie, zumzaitul asurzitor de dupa teza la fizica, avioanele in zbor fara tinta , la ora de rusa, logaritmii doamnei Tica, vulcanii si fluviile lumii, de a caror localizare pe harta nu scapai nici in visele ocupate de eroul ~~atat de diferit de ceilalti~, fie ca era chiar ocupantul penultimei banci din clasa ta sau dintr-o alta .... Sa nu ne fi invatat profesorii nostri pe toti la fel ca vom trai intr-o lume complicata, in care trebuie sa-ti croiesti drum, chiar prin hatisuri, sa te aperi, calindu-te, cand esti incoltit, dar sa te bucuri cu tot sufletul , ori de cate ori ai prilejul? Ca de fapt, toata viata, ramai elev de liceu, mai ales atunci cand te confrunti cu cele mai neasteptate provocari? ca frumusetea se ascunde in cele mai marunte si negraitoare lucruri?
vezi? tot mereu, alte incertitudini..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.