despre tragedia sufletului de a ramane vesnic tanar

Din cand in cand, trag cu ochiul  la titlurile pe care prietenii/cunoscutii/trecatorii grabiti le citesc sau le recitesc pe blogul meu.

Exista o postare, (intamplarea este absolut reala)  pe care o vad, daca nu zilnic, cel putin saptamanal, reluata.

 Imi place si mie.

Stiu momentul, de parca l-as trai acum.

Minunati sunt fluturii!

p.s.
 daca ai vreme, citeste si comentariile! sigur nu vei regreta!
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/08/cata-vreme-fluturii-traiesc.html

ce scriu poate sa aiba  sau nu legatura cu numarul postarii-700!
(intre timp,  am ajuns la  numarul 2279)//
Când i-am rostit  numele, invitând-o să- și citească lucrarea, a ezitat.
M-a privit speriată pe sub ochelarii ei simpatici, a scos caietul din bancă și cu pași șovăielnici a rămas la vreo câțiva pași de catedră..
Obișnuiam să fac două treburi deodată- să ascult conținutul compoziției și să urmăresc ortografia. Cu pixul roșu.
N-am insistat.
Era o compoziție specială, deloc ușoară.
Se intâmplă ca manulul de limba română pentru clasa a VIII-a, editura Humanitas, să inceapă cu studiul unor poezii de dragoste.
Poeme absolut minunate! atâta doar că elevii au 13/14 ani.
Exercițiul , pagina 19, cerea să se realizeze o paralelă intre cele trei poezii-Lacul, de Mihai Eminescu, Izvorul nopții, de Lucian Blaga și Emoție de toamnă, de Nichita Stănescu-cum este văzută apropierea celor doi indrăgostiți, relația lor cu natura, starea sufletească generată de iubire, mijloace poetice, elemente de prozodie.

Și-a apropiat prea mult caietul de ochi. Citea foarte repede. Despre niște fluturi. Care zburau in stomac..
Copiii urmăreau scena cu mare atenție. Se uitau când la ea , când la mine.
 Cum fluturii continuau să zburde, ca la comandă, toți au inceput să râdă.

Larisa nu-și făcuse tema.
Compoziția improvizată  era propriul poem  de dragoste..
Tragedia omului nu este a imbătrâni, ci de a rămâne tânăr. Oscar Wilde