Nichita, ce faci tu, Nichita?

m-a întrebat îngerul.

 Cea mai de seamă idee, care este în același timp și o descoperire concretă a ultimelor milenii, aparține lui Copernic.
Ea ar putea fi regândită astfel:Nu soarele răsare și apune, ci pământul răsare și apune.”
Nichita 

A țâșnit în lume când s-au revărsat zorile, căutând „Sensul iubirii. Avea în suflet„Viziunea sentimentelor„, a cucerit  necondiționat”Dreptul la timp, prin ”11Elegii, în drumul lui  printre aștri, ivind” Obiecte cosmice, el, neuitatul, pe „Un pământ numit România”.
A iubit culorile curcubeului, a cules”Roșu vertical și s-a întrebat  despre tot, despre toate, descoperind  legătura dinte” Ou și sferă„. A cules stele, apoi recunoscător, a înălțat ”Laus Ptolomei.

Din cremenea vorbelor strivite a cules „Necuvintele”,dar iubea deopotrivă rostirea „În dulcele stil clasic”.
A trăit pentru dragoste și a văzut ”Belgrad 5 prieteni”.A simțit "Măreția frigului” și l-a oprit, pentru o clipă, într-o"Epica Magna”. A simțit că sunt”Opere incomplete". De aceea, făcea”Noduri și semne, într-o doar de el știută ”Ordine a cuvintelor”.
S-a purificat în apa limpede a izvoarelor, îndurând ”Spălarea cu pietre, ascultând”Oase plângând”, vrăjit pentru totdeauna de „Leoaică tânără, iubirea”, ca un „Amphion constructor”  la ”Strigarea numelui „.Nichita Stănescu!
Nichita: 31 martie 1933/13
decembrie 1983//

Îi unește ziua în care au venit pe lume, ultima  din  mărțișor.

Ion Pillat, 31 martie 1891-17 aprilie 1945
Speriat de aleanul soarelui, mărțișorul își închidea ochii, luându-și fericit zborul,  lăsând primăvara să se așeze în pridvorul adumbrit de nuci,  din dealul  de la Florica. Venea pe lume  primul vlăstar contemplativ al Brătienilor,  viitor poet, Ion Pillat.
Expresie curată a pământului unei alte Arcadii!
Răsfățat  de pânza viilor , ce visează ”un dor din vremi străine”, conacul de pe costișă este locul din care poetul își va câștiga rolul binemeritat  în literatură, printr-o operă pe care a împlinit-o arhitectonic,fiecare volum  fiind o nouă vârstă poetică.
Avid de Natură, localizând impresii vechi, culese dintr-o vastă cultură și din plimbările prin cele mai frumoase locuri ale lumii, își va prelucra amintirile,
fără să inoveze: a păstrat ritualuri scumpe, a prins timpul, închizându-l în acea încăpere sacră unde ” nu s-a clintit nimic, iar patul simplu al bunicului este și„ azi nedesfăcut”.
Peisajul de la Florica trăiește sub semnul eternității, timpul se scurge ireversibil, iar  șoricelul roade trecutul"A scârțâit o ușă..un pas..și-ncet aștept năuc/Să intre –aici bunicul dus numai până-n vie”.
Pe furtuni și-a așezat destinul”,a devenit”o cumpănă în zile de durere”, mărturie fiindu-i
OPERA
„Casa amintirii„„Visări păgâne”Eternități de-o clip㔄Amăgiri”‚Grădina între ziduri”‚Pe Argeș in sus”‚Poeme într-un vers”Țărm pierdut”
„Sub scutul Minervei”„Balcic”„Oglinda magică””Bătrânii”„Biserica de altădat㔄Limpezimi”//

Ion Pillat- poeme într-un vers

Tipar
Nisipul poartă încă plăpândă urma ta.
Portret
Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.//
  http://www.poezie.ro/index.php/poetry/200564/Aci_sosi_pe_vremuri
 dar  de la Ștefania!

Dar  de la prietena mea de peste Ocean, L!