marți, 31 martie 2015

Nichita, ce faci tu, Nichita?

m-a întrebat îngerul.

 Cea mai de seamă idee, care este în același timp și o descoperire concretă a ultimelor milenii, aparține lui Copernic.
Ea ar putea fi regândită astfel:Nu soarele răsare și apune, ci pământul răsare și apune.”
Nichita
 




A țâșnit în lume când s-au revărsat zorile, căutând „Sensul iubirii. Avea în suflet„Viziunea sentimentelor„, a cucerit  necondiționat”Dreptul la timp, prin ”11Elegii, în drumul lui  printre aștri, ivind” Obiecte cosmice, el, neuitatul, pe „Un pământ numit România”.
A iubit culorile curcubeului, a cules”Roșu vertical și s-a întrebat  despre tot, despre toate, descoperind  legătura dinte” Ou și sferă„. A cules stele, apoi recunoscător, a înălțat ”Laus Ptolomei.

Din cremenea vorbelor strivite a cules „Necuvintele”,dar iubea deopotrivă rostirea „În dulcele stil clasic.
A trăit pentru dragoste și a văzut ”Belgrad 5 prieteni”.A simțit "Măreția frigului și l-a oprit, pentru o clipă, într-o"Epica Magna”. A simțit că sunt”Opere incomplete". De aceea, făceaNoduri și semne, într-o doar de el știută ”Ordine a cuvintelor”.
S-a purificat în apa limpede a izvoarelor, îndurând ”Spălarea cu pietre, ascultând”Oase plângând”, vrăjit pentru totdeauna de Leoaică tânără, iubirea”, ca un „Amphion constructor”  la ”Strigarea numelui „.Nichita Stănescu!
Nichita: 31 martie 1933/13
decembrie 1983//



Îi unește ziua în care au venit pe lume, ultima  din  mărțișor.

Ion Pillat,
31 martie 1891-17 aprilie 1945
Speriat de aleanul soarelui, mărțișorul își închidea ochii, luându-și fericit zborul,  lăsând primăvara să se așeze în pridvorul adumbrit de nuci,  din dealul  de la Florica. Venea pe lume  primul vlăstar contemplativ al Brătienilor,  viitor poet, Ion Pillat.

Expresie curată a pământului unei alte Arcadii!
Răsfățat  de pânza viilor , ce visează ”un dor din vremi străine”, conacul de pe costișă este locul din care poetul își va câștiga rolul binemeritat  în literatură, printr-o operă pe care a împlinit-o arhitectonic,fiecare volum  fiind o nouă vârstă poetică.
Avid de Natură, localizând impresii vechi, culese dintr-o vastă cultură și din plimbările prin cele mai frumoase locuri ale lumii, își va prelucra amintirile,
fără să inoveze: a păstrat ritualuri scumpe, a prins timpul, închizându-l în acea încăpere sacră unde ” nu s-a clintit nimic, iar patul simplu al bunicului este și„ azi nedesfăcut”.
Peisajul de la Florica trăiește sub semnul eternității, timpul se scurge ireversibil, iar  șoricelul roade trecutul"A scârțâit o ușă..un pas..și-ncet aștept năuc/Să intre –aici bunicul dus numai până-n vie”.
Pe furtuni și-a așezat destinul”,a devenit”o cumpănă în zile de durere”, mărturie fiindu-i

OPERA
„Casa amintirii„„Visări păgâne”Eternități de-o clip㔄Amăgiri”‚Grădina între ziduri”‚Pe Argeș in sus”‚Poeme într-un vers”Țărm pierdut”
„Sub scutul Minervei”„Balcic”„Oglinda magică””Bătrânii”„Biserica de altădat㔄Limpezimi”//

Ion Pillat- poeme într-un vers
Tipar
Nisipul poartă încă plăpândă urma ta.
Portret
Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.//

  http://www.poezie.ro/index.php/poetry/200564/Aci_sosi_pe_vremuri
 dar  de la Ștefania!

Dar  de la prietena mea de peste Ocean, L!

20 de comentarii:

  1. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/200564/Aci_sosi_pe_vremuri

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezia este o tensiune semantica spre un cuvant care nu exista, pe care nu l-a gasit. Poetul creeaza semantica unui cuvant care nu exista. Semantica precede cuvantul. Poezia nu rezida din propriile sale cuvinte. Poezia foloseste cuvintele din disperare."
    (din "Cuvintele si necuvintele in poezie")

    "In exercitarea poeziei e ceva care se poate invata si ceva ce nu se poate invata. Aripa o ai sau nu o ai. Poti sa zbori sau sa nu zbori cu ea. Depinde de aer, de inaltime, de alizeu sau de crivat. Rare pasarile zburand pe ploaie si inca si mai rare cele care zboara noaptea. Aripa este forma naturala a rotii. Aripa nu poate fi invatata, insa roata poate fi invatata. Ingereasca o stii sau n-o stii, lumeasca se invata" Nichita Stănescu
    (din "Aripa si roata")

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place să-mi amintesc:
    În afară de faptul că iubesc poezia lor, a celor doi ultimi MĂRȚIȘORI, viața mea profesională s-a întâlnit fericit cu ei, în momente diferite: ”Ion Pillat, simbolist și clasicist” a fost titlul lucrării mele de licență, pe care apoi, altfel, l-am dezvoltat, la gradul I, reușind, cu ajutorul scriitorului și profesorului, academicianul Ion Dodu- Bălan, să atrag atenția asupra unui poet care nu era nicidecum cuprins în manualele școlare.
    Am reușit!
    Poezia lui Ion Pillat a intrat în sufletele copiilor înainte de 1989!
    Cam după un an, am scăpat de navetă, după ce la concursul de intrare în oraș, ca profesoară, am comentat o poezie de Nichita Stănescu.(unul dintre subiecte)
    Ambii mi-au purtat noroc!
    Drept care, îi iubesc și mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina , esti irepetabila ! Cultura romaneasca este sufocata de impostura si ineptie , iar tu , pana maiastra , esti cunoscuta de cativa impatimiti cititori ai "Incertitudinilor" tale !

    RăspundețiȘtergere
  5. Dan,
    O să-ți mulțumesc în grai pillatian:
    ”Lumină pretutindeni! Primăvară
    Și verde proaspăt ca un suflet nou
    Și mieii albi ca merii albi din țară
    Și pace-n gânduri vechi și-n graiul nou. „

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iți sarut mâinile , frumoasă Doamnă a scrisului !

      Ștergere
    2. Nichita Stanescu - Poveste sentimentala

      Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
      Eu stateam la o margine-a orei,
      tu - la cealalta,
      ca doua toarte de amfora.
      Numai cuvintele zburau intre noi,
      inainte si inapoi.
      Virtejul lor putea fi aproape zarit,
      si deodata,
      imi lasam un genunchi,
      iar cotul mi-infigeam in pamant,
      numai ca sa privesc iarba-nclinata
      de caderea vreunui cuvint,
      ca pe sub laba unui leu alergind.
      Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
      inainte si inapoi,
      si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
      repetau, intr-un virtej aproape vazut,
      structura materiei, de la-nceput.

      Ștergere
  6. Nichita Stănescu Inima

    Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
    Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
    De fiecare dată, ca-ntâia dată.
    De fiecare dată, ca ultima dată.
    N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
    ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
    Nimeni n-a văzut-o niciodată.
    Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
    Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
    O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
    Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
    un singur bloc de piatră nedespicată.
    <3

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim, ce spui?

    Nichita Stănescu Leoaica tânără, iubirea

    Leoaica tânără, iubirea
    mi-ai sărit în faţă.
    Mă pândise-n încordare
    mai demult.
    Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
    m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

    Şi deodata-n jurul meu, natura
    se făcu un cerc, de-a-dura,
    când mai larg, când mai aproape,
    ca o strângere de ape.
    Şi privirea-n sus ţişni,
    curcubeu tăiat în două,
    şi auzul o-ntâlni
    tocmai lângă ciocârlii.

    Mi-am dus mâna la sprânceană,
    la tâmplă şi la bărbie,
    dar mâna nu le mai ştie.
    Şi alunecă-n neştire
    pe-un deşert în strălucire,
    peste care trece-alene
    o leoaică arămie
    cu mişcările viclene,
    încă-o vreme,
    şi-ncă-o vreme...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prefer această <3 ,doamnă Gina!
      „ A venit îngerul şi mi-a spus:
      - Nu vrei să cumperi un câine?
      Eu nu am fost în stare să-i răspund.
      Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
      lătrătoare.
      - Nu vrei să cumperi un câine?
      m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
      inima mea
      lătrătoare,
      dând din stânga ca dintr-o coadă.
      - Nu vrei să cumperi un câine?
      m-a întrebat îngerul
      în timp ce inima mea
      dădea din sânge ca dïntr-o coadă.”

      Ștergere
    2. Mă feresc să am dreptate, așa că aleg

      ”Fereste-te sa ai dreptate
      Când esti îndragostit!
      Mai bine sa ai umbra,
      mai bine sa ai raza,
      mai bine sa ai lacrima,
      mai bine sa ai orice altceva!
      Un om îndragostit când are dreptate
      E un om singur,
      Numai tristetea are dreptate.
      Tu, mai bine sa ai bolovani,
      mai bine sa ai vulturi,
      mai bine sa ai albul zapezii! ”

      Ștergere
  8. Bună seara, doamna Gina.
    Superb tribut aţi adus marilor noştrii poeţi Nichita Stănescu şi Ion Pilat.
    Am adus şi eu un mic dar muzical. Tare frumos a pus pe note Nicu Alifantis, versurile lui Nichita Stănescu.

    https://www.youtube.com/watch?v=_jm0EvlejkY

    O seară minunată vă doresc, doamna Gina. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mulțumesc mult, dragă Ștefy!!
    Și mă bucur că ziua de astăzi este atât de generoasă!
    Cu drag, G

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru ultimele ore din ultima zi din luna lui Martisor,uite ce-mi place mie sa citesc...Martisor (I. Pillat)
    Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi,
    Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi.

    Vezi trenul care intra incet de tot in gara
    Si omul care sapa plugul care ara.

    A nins cu nea de floare pe prunii din livezi
    Si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi

    Auzi pe sub podgorii un caine care latra
    Te simti legat de toate - nu poti urni o piatra.

    Aceste lucruri simple ce vesnice iti sunt!
    Ce sfanta bucurie descoperi pe pamant.

    Ce limpede te cheama un cuc : o data, doua -
    De fiecare data ti-e inima mai noua.

    De fiecare data mai trainic te unesti
    Cu farmecul acestor privelisti campenesti

    In gara, iata trenul a inceput sa se miste.
    Toti pomii ninsi, pe dealuri ii flutura batiste.

    Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezit
    In tine si prin ramuri e cerul limpezit.

    Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei -
    Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.

    O noua viata astazi de viata veche legi,
    Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.

    Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.
    Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,

    Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus,
    Pe-adancul rost al vietii la care te-aï supus

    Versuri de la: http://www.versuri.ro/
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ~Draga mea Angi, când o să vii cândva să mă vizitezi, o să te duc pe dealul de la Ștefănești, într-un asfințit de soare! Atunci o să vezi că imaginile din ”Mărțișor„ chiar există, iar Poetul le-a dăruit stropul de eternitate!
      „Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei,-
      Pe unde -au mers părinții și duci și tu copiii!”

      Cu mare drag!

      Ștergere
    2. Dealurile acestea exista si pe la Remetea,mai putin imaginea trenului,dar in rest simteam ca vorbeste despre dealurile mele natale.:)
      Pupici!
      Cand o sa vin candva...multumesc de invitatie!:)

      Ștergere
    3. Invitația rămâne valabilă, Angi! cât despre locuri, îți vor plăcea cu siguranță!!
      p.s. pentru teza de licență, am întreprins un fel de cercetare la fața locului, era cu mult înainte de 89, iar conacul devenise un fel de magazie a gospodăriei de partid. Nu știam asta, așa că m-am dus acolo. La intrare, era un milițian tânăr. M-am prezentat și i-am spus că M_AR INTERSA ION PILLAT.
      Omul m-a privit cam ciudat și a dispărut. A apărut după vreo zece minute” NU L-AM GĂSIT, NU-L ȘTIE NIMENI PE AICI.
      Nu puteam să-l jignesc spunându-i că doar mormântul este în micuța biserică a familiei, unde l-am și ”găsit„, de altfel...

      Ștergere
    4. :))M-ai facut sa rad,desi e cam tarziu,baietii dorm.
      Pupici!

      Acum stie multa lume de Ion Pillat si bine ca l-ai gasit,chiar daca doar in micuta biserica a familiei.
      Imi place si N.Stanescu si parca si acum ii aud vocea domoala ce razbatea dincolo de ecranul alb-negru al televizorului...

      Ștergere
  11. Gina,

    Ce bine ca esti!...si il iubesti pe Nichita...cu bune si cu rele!

    https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=SaIuBanBLbA

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga mea Luli,
    Cum să-l uiți pe cel înecat în dulcea-i lumină, cu toate ale sale?
    Mi-e dragă vocea lui cu simpatice poticneli, îmi place să-l ascult, așa că darul tău a fost pus la iveală!
    Ți-am adus și eu ceva, cu mare drag

    https://www.youtube.com/watch?v=hJ7kMqNbcUw

    RăspundețiȘtergere