I-a plecat nevasta, cu altul, în Spania. Auzi, domne, mănânci cu ea un sac de sare, și tot n-o cunoști,
se adresează filozofic însoțitorului, ștergând apăsat
transpirația de pe față cu mâneca murdară a halatului spălăcit. Celălalt
face ochii mici, ca și cum n-ar fi înțeles rostul vorbelor. Îndepărtează
tacticos cu o cârpă moale petele imaginare de pe capota nouă a mașinii. Nu știe că-i aud jelania, mai mult un plânset surd, decât o poveste, cum vrea el să pară.
Ascultându-l, mă gândeam că , orice ar fi, rămânem indescifrabili în fața oricui.Toată viața. Chiar și pentru noi.
Visăm necontenit. Noaptea călătorim nestingheriți, tăiem lumea, de-a lungul, de-a latul, printre cunoscuți, pe cărări știute și neștiute, sfredelim stânci, trecem prin ziduri, evadăm din noi. Din casă, de la serviciu, din preajma cuiva nesuferit, din situații disperate, fugim de spaime și dureri, fugim de greu, de neiubire, de urât, cădem în capcane, cineva ne salvează, visul se termină, și brusc redevenim aceleași ființe, cu vechile probleme, gânduri, speranțe, iubiri, întrebări.
Dacă un intrus pătrunde în visele noastre, cu bocancii, suferim. Pentru că el strivește o parte de suflet, alungă puținele certitudini adunate cu greu, certitudini, care de fapt sunt incertitudini, dar îți aparțin.
Alții, cum ar fi de exemplu doamna din viața domnului din parcare, pățit cu sacul de sare, dacă nu mai pot suporta amestecul cuiva în visele proprii, fug.
Cât mai departe.
Să fie asta o rezolvare?
Cât poți fugi, că tot trebuie să te oprești undeva, nu?
Și acolo, alt sac de sare?
Bună seara doamna Gina.
RăspundețiȘtergereCe pot să spun? Probabil că doamna a avut un motiv bine întemeiat de-a plecat, altfel, dacă i-ar fi fost foarte bine cu soţul ei, nu s-ar fi dus în lumea largă, cu un necunoscut în necunoscut, mă gândesc eu. Fuga nu-i o rezolvare. Dar poate că sunt situaţii în care fuga este singura soluţie. Mai sunt şi oameni cărora le place să-şi complice viaţa şi atunci dau singuri cu piciorul în norocul lor, iar când se trezesc este prea târziu.
O noapte liniştită vă doresc, doamna Gina :)
Câte știi tu, fată dragă!!! Ai adunat atâta înțelepciune!
RăspundețiȘtergereSunt gândurile tale, sunt reflecții asupra întâmplărilor celor pe care îi cunoști, asta chiar nu contează,contează că tu răspândești multă bunătate!
Da. Copil fiind, auzeam adesea: nicio femeie nu pleacă din casă de trai bun. Cred că este adevărat.
Și mai cred că există suflete, femei sau bărbați, care pleacă de neiubire. Citeam undeva că o femeie foarte bogată, într-o bună zi , hotărăște să-și părăsească bărbatul: frumos, deștept, bogat, pentru că nu-i mai simțea prezența; lângă ea era un mare gol.
Poate părea cumva ciudat să privim lucrurile dintr-o asemenea perspectivă, ce-i lipsește? ar spune cineva, este o îngâmfată! ar spune altcineva.
Rămânem indiferențí la adevărurile lumii, ne pasă atât de puțin de ceea ce înseamnă, cu adevărat, omul.
Sigur că lumea este complexă, mulți suferă că nu au bucata de pâine, dar nu putem reduce totul la asta.
De ce să încerci să accepți totul, ca și cum ți s-ar potrivi? De ce să încerci să semeni cu altcineva, când ești unic?
Și apoi, viața este una singură...
Trist e cand cel de langa tine pleaca ,fara veste,pe o cale deschisa de Dumnezeu..lasand in urma o familie care isi pierde echilibrul.
RăspundețiȘtergerePoate atunci cerul plange cu lacrimi amare...
E ceea ce am simtit eu acum cateva zile ,cand colega de scoala a ramas fara "stalpul" familiei la doar 35 de ani...
Mai poti face comparatii cu cei care fug cu voie sau fara,desi se mai pot inroarce...de vor.
Cât de apăsătoare devin toate de îndată ce ne gândim la lucrurile tragice, conștienți că ele se petrec unor persoane apropiate...
RăspundețiȘtergereȘtim cât știm, simțim mult mai mult.
Triste lucruri ai povestit, Angi.