Steaua știe ce gândești....”
Lângă fotografia pe care o văd din orice colț al camerei , i-am pus o crenguță de brad.
Și toate gândurile mele.
Și lacrimile.
Și dorul.
Astăzi ar fi fost ziua mamei mele.
N-a știut niciodată cât de mult o iubesc..n-am găsit momentul potrivit să-i spun, atât de grăbită este tinerețea, atât de ocupată este, mereu, mama.
Nu știu cine a fost Jacinto Benavente.
În vorbele lui am găsit tot ce n-am apucat să-i spun mamei .
”Poate că pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mamă; poate că pentru ca nicio dragoste nu sacrificăm mai puțin; atât de siguri suntem că ne-a fost dată pentru totdeauna și că totdeauna ne iartă”.
La mulți ani tuturor care își serbează astăzi onomastica!
În vorbele lui am găsit tot ce n-am apucat să-i spun mamei .
”Poate că pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mamă; poate că pentru ca nicio dragoste nu sacrificăm mai puțin; atât de siguri suntem că ne-a fost dată pentru totdeauna și că totdeauna ne iartă”.
La mulți ani tuturor care își serbează astăzi onomastica!
Chiar dacă nu i-ai spus, mama ta a ştiut şi ştie cât de mult o iubeşti şi cât a însemnat pentru tine. Ştiu că tânjim cu toţii după cuvinte de dragoste - care, din punctul meu de vedere, sunt bucăţi de suflet dăruite - şi că, într-adevăr, nu ar trebui să fie atât de greu să le oferim celor dragi, dar, parcă, acest lucru nu face parte, sau nu făcea parte din cultura noastră. Părinţii mei au învăţat să-mi spună că mă iubesc abia acum, de când îl am eu pe Victor. La rândul meu, nu am ştiut cum să le spun că-i iubesc. În familia mea, acum, "te iubesc" este laitmotivul fiecărei zile.
RăspundețiȘtergereDraga mea, te îmbrăţişez şi-ţi ofer toată afecţiunea mea!
Imi pare rau Gina ca nu ai gasit momentul sa ii spui mamei tale cat de mult ai iubit-o, dar tu stii ca mamele simt si stiu, fara cuvinte. Uneori gesturile, faptele, conteaza mai mult decat 1000 de cuvinte. Iti intorc strangerea de mana, cu caldura. O zi buna sa ai.
RăspundețiȘtergereAdele,
RăspundețiȘtergereÎn vremea aceea, auzeam , fără să-mi fi propus să ascult, că pe copil , doar în somn trebuie să-l alinți.
Iubirea se manifesta, oarecum, prudent.
Nu știu să fi auzit vreodată, atunci„te iubesc”.
Zile bune îți doresc!
Salmi,
RăspundețiȘtergereAm fost, ca toate fetele, mai apropiată de tata, pentru că-mi povestea fel și fel de întâmplări.Era eroul meu.
Pe mama am început s-o iubesc, fără să-i fi spus, cam prin liceu, când voiam să stăm de vorbă. Ea se sfia, este greu de explicat, dar văzându-mă toată ziua cu cărțile după mine, credea că n-aș mai avea nevoie de vorbele ei.
Când n-a mai fost,mama a devenit icoana mea.
Gina, ştiu. Aceeaşi prostie - scuze, nu o pot numi altfel - o auzeam şi eu de la ai mei.
RăspundețiȘtergereAdele,
RăspundețiȘtergereCa de obicei, cred că adevărul este pe la mijloc.
Într-un fel, îmi înțeleg părinții.
Copilul trebuie crescut în iubire, vorbele doar completează.
Ele ar trebui să fie cântecul.Ne trebuie multă artă să fim părinți adevărați.
Ce cred că lipsea atunci era acea comunicare, îngreunată de teamă- anumite subiecte erau ”tabu”.
De exemplu, dacă o fată ”greșea”, rușinea era atât de mare, că părinții o puteau alunga de acasă.Asta nu se întâmpla doar în basme. .
Greșelile neiertate ale băieților erau de alt fel, dar se sancționau aspru.
În relația cu părinții, respectul se asimila cu frica de nu-i face de rușinea comunității.
Cu timpul, lucrurile s-au schimbat, chiar foarte mult.
Acum, dacă nu nu-i arăți copilului dragoste, riști să-l pierzi, pentru că o găsește, cu etichete colorate, altundeva.
Ajung la vorbele unui ins, despre care am vorbit odată- un individ , prezent la o ședință cu părinții. Mi-a spus, așa, privindu-mă din ultima bancă, unde se așezase, cumva, strategic, că nu există nicio școală în care să înveți să fii părinte.
Greșea?
Da, Gina, ai dreptate, o ştim toţi: meseria de părinte este cea mai grea meserie, indiferent de epocă. Când am spus că era o prostie, nu am avut intenţia de a emite judecăţi la adresa cuiva. Era doar un calificativ adus situaţiei în sine. Părinţii fiecăruia dintre noi s-au comportat aşa cum a ştiut fiecare, desigur, în funcţie de reperele avute. Şi eu i-am înţeles pe ai mei, mai târziu, dar asta nu înseamnă că la vremea aceea nu am suferit. Mă rog, ca fiecare dintre noi, am şi eu povestea mea. Tot ce ai spus era valabil şi pe vremea copilăriei şi adolescenţei mele.
RăspundețiȘtergereCe păcat că rămân întotdeauna cuvinte nespuse. Vrem să le spunem şi, totuşi, atunci când cei dragi de lângă noi nu mai sunt, realizăm că mai aveam multe de transmis. Prin astfel de stări trec şi eu atunci când îmi aduc aminte de tata...
RăspundețiȘtergereGânduri bune, Gina, şi linişte în suflet...
Eu sunt norocoasa, Gina.
RăspundețiȘtergereMama mea traieste si cu vreo doua saptamani in urma a fost ziua ei.
La multi ani celor care isi serbeaza azzi onomastica!
Si celor nascuti in 7 ianuarie!
Daca stelele ar fi mai aproape, gandurile noastre poate, le-am putea impartasi lor, n-ar mai fi complicat. Mama e o stea...
RăspundețiȘtergereCa de obicei- raman pozele.
Ma regasesc in cuvintele Dv. Chiar n-am pronuntat cuvintele alea, doar in scris si in gesturi. Am observat in toata calatoria mea ca mi-a fost foarte greu sa-i spun mamei ce simt cu adevarat, sa-mi dau drumul la voce. I-am spus doar ca nu vreau sa plec la Sb. din cauza ei, ca vreau sa raman langa ea. Spaniolul, dramaturg are niste citate maxime. L-ati ales pe cel potrivit. Eu cred totusi, ca mamele stiu.
"Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri."(Herman Hesse) Suna bine si pe germana.
>:D<
L.
Adele,
RăspundețiȘtergereNici prin gând nu mi-a trecut că ai infirma opinia și atitudinea cuiva despre cum este să fii părinte.
Din nicio familie nu trebuie să lipsească iubirea.
Diferențele sunt de atitudine, de felul în care se manifestă.
p.s.
Cred că ne-a prins bine exigența părinților1
Seară frumoasă!
Gabi,
RăspundețiȘtergereChiar ești o fericită!
Cris,
RăspundețiȘtergereȘtii cum cred că este? Amânăm să le spunem celor pe care îi iubim adevărul din nu știu câte motive.
Se întâmplă să fie târziu.Și vin regretele, pe care nu le putem înlocui cu absolut nimic.
Ba da, cu multă suferință.
Ne-ar fi mult mai bine tuturor, dacă am spune chiar ceea ce simțim, nu ce trebuie să spunem , pentru a salva cine știe ce aparențe.
Nici pentru a aștepta să înceapă altcineva.
O seară frumoasă vă doresc!
Lav,
RăspundețiȘtergereAr mai fi ceva de spus- între noi, oamenii, acționează niște ”chimii”. Ne intersectăm, ne apropiem, nu reușim să stăm unii aproape de alții prea mult timp, poate din chiar simplul motiv că reacțiile de care zic durează prea puțin. Ori ”ard„ prea intens, ori se înăbușă..
Cred că trebuia să-i spui mamei tale ceea ce simțeai. Din cauza asta n-ai plecat, pentru că ai simțit că ea are nevoie de tine..este, oarecum, paradoxal- copiii au nevoie de părinți. Uite că se întâmplă și invers.
Despre autorul maximei- sigur că mă puteam documenta, dar nu altceva a contat pentru mine, ci vorbele lui..în ele am găsit tocmai ce căutam!
A stiut ea ca la un moment dat, veti aprecia toate eforturile si dragostea ei. Si a stiut ca ati iubit-o si ca o veti iubi intotdeauna. De acolo de sus, simte iubirea dumneavoastra.
RăspundețiȘtergereLa Multi Ani!
La relaţii de „ înţelegere “ fără cuvinte eu am o ordine: 1) mamă – fiică ; 2) mamă – fiu ; 3) tată – copil.
RăspundețiȘtergereAşa numita relaţie rece este normală; adică evitarea dulcegăriilor , a teatrului ieftin ( de doi bani) te lasă trist mai târziu , dar senin.
De ce să fie trâmbiţată o astfel de iubire – privirea face totul.
Rău ar fi pentru un copil să nu-şi iubească părinţii --- s-ar nega pe sine!
Aceste nelinişti vin peste noi din cauză că nu suntem nemuritori.
Aceasta-i teoria ….însă trăiesc aceleaşi regrete pe care le-aţi exprimat.
Să fie numai bine !
NU cred in cuvintele de iubire rostite.
RăspundețiȘtergereO privire,
Un gest,
O clipa
in care ambii au vazut simtit acel moment spune cât toate cuvintele de iubire la un loc. Cuvintele nu vor tine loc niciodata de gestica sufletului... si nici nu o vor amplifica.
Deci, cred ca dincolo de acest regret, a fost tot ce trebuia sa fie, si ea a stiut / simtit acest lucru.
Zic si eu ceva; sper sa nu rup vraja...
RăspundețiȘtergereDin motive de distanta si sanatate mama n-a vazut niciodata unde si cum locuiesc, unde lucrez; ziceam ca suntem bine; ea zicea ca vrea sa-mi vada binele, ca nu-i convinsa...
Nu mi-a spus, insa stia ca sunt proletar; nu putea sa inteleaga cum o familie de licentiati nu-si poate permite ajutor la menaj cum isi permitea orice functionar din sat...
Tata, desi m-a vizitat si a vazut cum era cu cozile, batutul covoarelor, munca in ture,..., era convins ca invartim Bucurestiul pe degete...
Iar am cazut in materialism vulgar...
Ancuța,
RăspundețiȘtergereȘtiu eu că tu ești un copil extraordinar!
@GRIGORE ROTARU,
RăspundețiȘtergereDa, timpul ne face melancolici, chiar triști, conștientizăm că ne lipsesc momente importante,din nerepetabila noastră cursă, că am sărit peste ele, din cine știe ce motive.
Ordinea este relevantă.
Manon,
RăspundețiȘtergereSuntem diferiți, eu cred în cuvinte! Îmi creează siguranță.
Și dacă spun ceva, chiar asta simt.
O seară frumoasă!
@ Daurel,
RăspundețiȘtergereNu nu rupeți vraja, este ca și cum aș reciti ”Mama ” lui Nicolae Labiș..
p.s. tare greu trebuie să-i fi fost mamei dumneavoastră să nu vadă casa în care trăiți..
mama e numai una !
RăspundețiȘtergereşi familia e numai una ... în cel mai ferict caz !
RăspundețiȘtergereBună dimineața, @Laurențiu!
RăspundețiȘtergereDa, poate tocmai de aceea se spune că mamele nu au vârstă, nu există mame tinere, nu există mame bătrâne, mame frumoase, nici mame urâte.Există doar mame.
@Laurențiu,
RăspundețiȘtergereVorba cronicarului-Toată albina își apără căscioara cu acele și veninul său..așa a fost!
Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat.
Mi-ati mai spus despre chimii.
RăspundețiȘtergereEu si ea- stim(asa vreau eu sa cred, sa fiu sigura)!
Nu am spus niciodata: "e timp..."
Eu am observat ca tocmai la persoanele la care tin cu adevarat nu pot rosti cuvintle cu usurinta...
Gandul mi-a fost martor tuturor simtirilor. Apoi, cuvintele au si ele efectele lor- pozitive, dar si negative. Nu e mama aceea, care fara sa vrea, le stie pe toate?
Trebuie sa va impartasesc ceva. Am vrut sa scriu aici, dar nu vreau sa umplu pagina.
>:D<
Scrie un mail, Lav, acolo vorbim pe îndelete.
RăspundețiȘtergereSă-mi ierţi întârzierea. Am citit de mai multe ori cuvintele scrise în această postare.
RăspundețiȘtergereSunt toate cuvintele în gândurile mele acum . Nu spun decât atât: totdeauna am spus ceea ce am gândit şi am simţit, mi-am asumat responsabilitatea declaraţiilor mele şi nu regret absolut nimic din trecutul meu.
Putere şi linişte, draga mea dragă!
Mama ne iubeşte indiferent de situaţii, orgolii, declaraţii.
Geanina,
RăspundețiȘtergereȘtiu! Este motivul admirației mele!
Suntem, deopotrivă, fiice și mame!
O seară frumoasă vă doresc!