Johannes Brahms.
Cum altfel decât extraordinar ar fi putut să fie un concert în care Filarmonica Pitești,într-o formă demnă de toată stima, și-a îngemănat în program două compoziții superbe?
”Concertul pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor”, de J. Brahms și
”Simfonia a 9-a, Din lumea Nouă”, de Antonin Dvorak.
În zbor melodic,Theo Wolters, un dirijor olandez,
cunoscut și foarte drag publicului piteștean, o suavă vioară, mângâiată pasionant de coreeanul Edwin Kim și
carismaticul Mackim Fernandez Samadaiev, venit cu violoncelul lui tocmai din Cuba, ne-au dăruit o sută de minute unice.
cunoscut și foarte drag publicului piteștean, o suavă vioară, mângâiată pasionant de coreeanul Edwin Kim și
carismaticul Mackim Fernandez Samadaiev, venit cu violoncelul lui tocmai din Cuba, ne-au dăruit o sută de minute unice.
Și dacă n-aș fi știut subiectul „Dublului concert ” al lui J. Brahms, un fel de cadou pentru un prieten special, compozitorul Josef Joachim,care tocmai trecea printr-un divorț, tot m-aș fi bucurat cu tot sufletul de farmecul duetului„violoncel/ vioară„.
Splendid dialog în care două instrumente muzicale își spun povestea lor complicată, o poveste de viață, în care toate sentimentele sunt sunete care, acolo, pe scenă, parcă se umanizează.
Splendid dialog în care două instrumente muzicale își spun povestea lor complicată, o poveste de viață, în care toate sentimentele sunt sunete care, acolo, pe scenă, parcă se umanizează.
Dramatismul despărțirii de persoana iubită, durere și patimă, copleșitor lirism, panică și disperare, tristețe, dar și dorința de a învinge, calm și melancolie, într-un ritm copleșitor ,pentru ca în final, să triumfe armonia între sentimentele umane și seninătatea peisajului de pe malul lacului Thun .
Partea a doua a serii ne-a transpus în Lumea nouă a sfârșitului secolului al XIX-lea, atunci când, invitat în America, Antonin Dvorak a compus o splendidă simfonie, a noua.
Că în ea ar plânge o tânără indiancă silită să se despartă de Hiawatha sau că în realitate crește tumultuos romantismul popular ceh, asta doar compozitorul știe.
Noi ne-am simțit sufletele atinse de fiorul unei muzici superbe.
(și nu fiți triști, domnilor artiști instrumentiști, că, încă, nu aveți casă nouă.. .
Noi vă iubim !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.