”Un verde deschis, undeva , între D și E bemol”

este răspunsul la întrebarea „care este culoarea preferată„, pe care unul  dintre asistenții personali, i-a adresat-o   compozitorului Jean Sibelius.

„Muzica soțului meu este asemenea cuvântului  lui Dumnezeu„, spunea Ainola Sibelius, soția lui, al cărei nume muzicianul îl va da   superbei case, pe care a construit-o  undeva, într-un loc aproape sălbatic, departe de zgomote și  de  agitația vieții urbane, pentru a se  bucura de florile primăverii, de parfumul toamnei, dar și de  zborul gâștelor  pe care le urmărea prin binoclu, zburând  deasupra  lacului înghețat.

 Ainola, pentru că iubita lui l-a inspirat toată viața!

Astă seară, am primit în dar un concert, ca un zbor, de la  scandinavul verde proaspăt,ce întâlnește  iureșul unguresc, turnat mai apoi în năvalnice rotunziri slave, topite  în accente magice de ritual spaniol!

Culori, grație, mișcare, rochii de bal, fuste crețe dezgolind amăgitoare glezne!

 Orchestra Filarmonicii Pitești, sub bagheta vrăjită a  unui dirijor de excepție,timișoreanul Mircea  Holiartoc, concert- maestru: Mădălin  Sandu.

 Iubirea pentru  farmecul inegalabil al naturii  am deslușit-o astă seară, în ”Concert pentru vioară, solistă, Delia Diaconescu,aplaudată  cu multă căldură de  publicul argeșean,   într-o armonioasă  îngemănare  de lirism, acorduri fine, densitate,un  dialog al viorii cu orchestra, cumva, ca un plânset, într-un moment, apoi într-o regăsire a optimismului moderat, care se topește  în realitate.

Realitatea fiecăruia.

 Și a noastră, a tuturor.

Am ascultat apoi celebra  „Rapsodie Ungară nr. 2, do minor„, de  Franz. Listz, cel mai mare pianist al tuturor timpurilor, autor a  20 de de rapsodii,19 ungare și una spaniolă, compozitorul care a folosit pentru prima oară,în muzică, termenul de rapsodie.

Tradiție, virtuozitate, eleganță,pitoresc !

A  urmat

Antonin Dvorak.
 Până la el, focosul  temperament  slav fusese relativ  puțin luat în seamă, doar câțiva  compozitori  transpunându-l în  operele lor:Rimsky- Korsakov, Balakirev, Ceaikovski.

”Dans slav, în mi minor op.72„!
Însuflețitoare forță, ritmicitate, forță și galop, dor, voluptate, accente de vals. Vedeam cu ochii sufletului imensele săli de bal, pe care pluteau rochii foșnitoare, într-o

neobosită sprinteneală! 
Spontaneitate, energie, ca o puternică dorință de libertate!

Cum altfel decât extraordinar putea să fie un final cu flacăra  din„ Dansul focului ”și „Dans spaniol „ de Manuel  de Falla?

Pasiune,  patimă, văpaie!

La vida  breve!

O seară bogată, romantică,frumoasă cum doar serile de joi pot fi, o seară învăluită  în  farmecul muzicii pe care  Orchestra noastră ni-l dăruiește cu  generozitate.

Cadou de sărbători- două superbe bisuri „La vida  breve„, și Dansul slav”,îngemănare a celor mai pure simțăminte.

Să ne trăiești întru mulți ani,Filarmonica Pitești!

Cum să nu-ți placă Brahms?!

 Imediat, ideile vin asupra mea, direct de la Dumnezeu și nu numai  că văd teme  distincte cu ochii minții, dar ele  sunt și îmbrăcate în formele, armoniile și orchestrațiile potrivite„. 
Johannes Brahms.

Cum altfel decât extraordinar ar fi putut să fie un concert în care Filarmonica Pitești,într-o formă  demnă de toată stima, și-a îngemănat în program   două compoziții superbe?

  ”Concertul pentru vioară, violoncel și orchestră în la  minor”,  de J. Brahms  și  

”Simfonia a 9-a, Din lumea  Nouă”, de Antonin Dvorak.

 În zbor melodic,Theo Wolters, un dirijor olandez,

cunoscut și foarte drag publicului  piteștean, o suavă vioară, mângâiată pasionant  de coreeanul Edwin Kim și

 carismaticul Mackim Fernandez Samadaiev, venit   cu violoncelul lui  tocmai din Cuba,  ne-au dăruit  o sută de minute unice.

Și  dacă  n-aș fi știut  subiectul „Dublului concert ” al lui J. Brahms, un fel  de cadou pentru un prieten special, compozitorul Josef Joachim,care tocmai  trecea printr-un divorț, tot m-aș fi bucurat cu tot sufletul de  farmecul duetului„violoncel/ vioară„. 
Splendid dialog în care două  instrumente muzicale își spun povestea lor complicată, o poveste de viață, în care toate sentimentele sunt  sunete care, acolo, pe scenă, parcă se umanizează.

 Dramatismul despărțirii de persoana  iubită, durere și patimă, copleșitor lirism,  panică și  disperare, tristețe, dar și dorința de a învinge, calm și  melancolie, într-un ritm copleșitor ,pentru ca în final, să  triumfe armonia între sentimentele umane și seninătatea peisajului de pe malul lacului Thun .

 Partea a doua a serii ne-a transpus  în Lumea nouă a sfârșitului secolului al XIX-lea, atunci când, invitat în America, Antonin Dvorak a compus  o splendidă simfonie,  a noua.

 Că în ea ar plânge  o  tânără indiancă silită să  se despartă de Hiawatha sau că în realitate crește tumultuos romantismul popular ceh, asta doar compozitorul știe.

 Noi  ne-am simțit sufletele atinse de fiorul unei muzici superbe.

 Felicitări și mulțumiri, Filarmonica Pitești!

 (și nu fiți triști, domnilor  artiști instrumentiști, că, încă, nu aveți casă nouă.. .

 Noi vă iubim !

„Dacă cereți

    unui profan să vă citeze pe cel mai mare muzician al lumii, el va răspunde în mod sigur:Mozart, Mozart este legenda” .
George Enescu
În 1974, cel mai strălucit dintre discipolii lui George Enescu, Yehudi Menuhin, susținut de către președintele Consiliului Internațional al Muzicii, Boris Yarutsowki, urmare a unei scrisori deschise,obținea declararea primei zile  de octombrie- Ziua Internațională a Muzicii!
Filarmonica Pitești, avându-l la  pupitrul  dirijoral pe Maestrul Alexandru Ganea, muzician de elită, pe care publicul piteștean îl primește totdeauna  cu mare  bucurie, a omagiat evenimentul,oferindu-ne un  concert  înălțător:
În prima parte, am ascultat:W.A. Mozart-Uvertura la opera„Il Re Pastore”, KV 208
                    -Concertul pentru pian și orchestră, nr.21 în Do major,KV 467.

La pian, un muzician cu un repertoriu vast,

cunoscut  atât în țară, cât și în afara granițelor ei,  Răzvan Dragnea, care, în urmă cu 24 de ani își începea  cariera

pianistică  interpretând chiar Concertul  în Do majorKV467, de W.A. Mozart.
Din multitudinea  concertelor sale, amintim  doar pe acela în care, alături de  soprana Mariana Nicolesco, a inaugurat pianul de concert „Steinway`„, pe care  artista l-a donat Ateneului Român.
Lumină, strălucire,  armonie somptuoasă, lirism delicat, grație, virtuozitate, emoție fără sfârșit!
”Ca să scrii despre Mozart, ar trebui să-țí moi pana în curcubeu!”
 D. Diderot
În partea a doua a concertului, Orchestra Filarmonicii noastre a interpretat ”Simfonia nr.7 în re minor, op.70”, de Antonin Dvorak.
 ”Cine cântă, acela se roagă de două ori”!
 Am trăit  senzațía trecerii dintr-o realitate în alta- un flux energetic al unui fluviu de la izvor până la topirea în mare.
O seară ca o mângâiere!
Un episod fluid  al talentului și al dăruirii  cu care Filarmonica Pitești își primește, săptămână de săptămână, prietenii!

lumină,

în muzică, numele tău este Mozart. Arthur Rubinstein

În așteptarea  deschiderii Anului Nou de vrajă sonoră,  am răsfoit un  interesant ghid  de muzicoterapie.
 Așa am aflat  că savantul roman, George Constantinescu, creatorul sonisticii, întrevedea, cu multă vreme în urmă, proprietățile terapeutice ale sunetelor și acțiunea lor asupra structurilor organismelor vii- muzica acționează asupra psihicului, producând efecte relaxante, tonifiante, stimulante. 
Într-un fel, asta îmi explică   de ce astă seară, ca și în multe altele, sala de concert s-a dovedit neîncăpătoare, nelăsându-l singur pe  Gerarul, care  ca  domn respectabil ce este s-a gătit la patru ace, în palton elegant și  fular pufos cu sclipiri  de  partituri albastre.
 Lumea, de toate vârstele, a fugit de stridențele politice, de stresul social, de prelungitele dispute pe teme deja obositoare, căutându-și  bucuria în terapie muzicală. 
 Sub bagheta sufletului Filarmonicii noastre, dirijor Tiberiu Oprea, seara  de An Nou muzical , care omagiază două secole  de iubire pentru doi titani,WAGNER și VERDI,  a început cu acorduri legendare Concertul pentru pian și orchestră, în Fa major, de W.A. Mozart.
 La pian, Horia Maxim- dăruire, eleganță, rafinament.
Ovaționat îndelung, ne-a răsplătit  cu  energicul  Joc dobrogean de Paul Constantinescu, de la a cărui  plecare printre îngeri  se face în acest an  o jumătate de secol.
  În partea a doua a concertului , registrul tematic ne-a purtat în ritmul Dansurilor slave, Ale lui Antonin Dvorak. Mi le imaginam pe suplele  blonde, în rochii lungi de borangic, plutind în ritm de Dumka, Odzemek sau în năucitorul Kolo.
Dintr-un concert de An Nou nu puteau lipsi vrăjitul Second Waltz de Shostakovich   și o  tulburătoarea polka de Johann Strauss!
 O seară frumoasă ca o promițătoare poveste de iarnă!

ce gen de muzică te binedispune?

Irinei, cu tot dragul o minunată Rusalkă matinală, de la Carmen

flautul de aur

Dacă prin purificarea metalelor, alchimiștii transformă plumbul în aur, prin catharsisul  muzicii, sufletul omenesc  devine mai curat, mai luminos, mai pur.

Flautul este magic!

Este aducător de dragoste, de sublim, de mister!

Atinge și curăță sufletul!

 Îi dă vibrație, îl luminează, încălzindu-l.
Construit din argint, aur sau platină, flautul este o bijuterie pe care artistul o însuflețește, lăsând să curgă  sonoritățile  sublime ale naturii. 
Cuvântul însuși este un zbor!

Creatorul lui, Hiroshi Aoki, flautist profesionist, recunoscut în toată lumea, transmite faima unei companii, în care toți salariații  cântă la flaut.

 Maestrul Ion Bogdan Ștefănescu este singurul artist român,care cântă cu un flaut de 18 karate, paralelă  strălucită  a viorilor Stradivarius!//

Două ore și mai bine de muzică lină, blândă, curată, în  care nici nu mai știu cine pe cine a condus-  maestrul Ion Bogdan Ștefănescu

și-a lipit flautul de suflet sau flatul  i-a turnat în fire  omului aleasă simțire ?

O seară de catifea  moale, pufoasă, albastră și verde,  magică și  bună!
În unduiri  calme  de primăvară îmblânzită! 

 Doi artiști – o pereche de talente,  dăruind publicului frumusețe și încântare,  într- o vreme când  viața umblă pe cărări strâmbe. 
 Sunetul flautului, stăruitor ca un duh bun, ca o aripă de înger, prietenos, ocrotitor, suav, melancolic!
 Pianul- sunet curat, strălucitor, subtil, maiestuos!

 O călătorie  sonoră  , un flaut fermecat-Ion Bogdan Ștefănescu , un pian și degetele  vrăjite ale lui Horia Mihail!

J.S. Bach, W.A Mozart, A. Dvorak, F. Poulenc, O. Taktakishvili, M. Mower.

 Și câteva daruri  de autentică muzică populară!

Nimic nu relaxează  și nu ne împacă mai lesne  și mai curat decât sunetul prietenos și cald al flautului. Terapia  prin sunet este un fapt cunoscut de către asiatici și recunoscut de psihologii europeni și americani în zilele noastre, motiv pentru care  sunetul de flaut  a devenit astăzi omniprezent.. 

În  călătoria egală cu o superbă seară, la începutul unei reale simfonii, cei doi artiști ne-au purtat într-un timp  în care  omul  poate fi deopotrivă  cu zeii, nimfele și alte făpturi mitice,topindu-și rugile, speranțele  și resemnările în sunet de flaut. Ion Bogdan Ștefănescu- Vârstele flautului.