Toată viața este ca un salon de așteptare

„Gară pentru doi„

 (sau când imposibilul  pare posibil...)

http://pefilme.com/vokzal-dlya-dvoikh-gara-pentru-doi-1983/

  Am văzut  filmul  cândva, sunt mulți ani de atunci, chiar nu mai știu câți. Filmele  adevărate și cărțile foarte  bune  nu se uită  niciodată, de tot: o gară, un peron,  un pianist și o chelneriță, câte încurcături, un pian,o vină, care nu este a lui, închisoarea, o iarnă, ce iarnă!  drumul, un acordeon 

Și o iubire.//

   Sfârșit de februarie cu ploaie și nori, o zi între altele ca ea.

Sau diferită.//

„Nu mai trăim, rătăcim,  nu mai suntem la fel, ne-am pierdut flacăra, dar, nu e prea târziu să alegi alt drum.

”Am avut noroc, mâna aceea  mi-ai întins-o dumneata.

 Sunt tot timpul  cu oameni, printre oameni, dar sunt singur.”

”În viață nu depindem de șefi, ci cine  este   de serviciu.”

„Așa ești tu- firească  și   mă faci  și pe mine să fiu firesc, să mă simt ca tine.. Sunt așa cum  sunt. Nici nu știi ce însemni.

 Ești minunată!„

O chelneriță și un pianist..

„De ce  vorbim prin peretele ăsta?...da, eu sunt un om cu principii.

Platon Sergheevici. Vera.

”Nu te teme, joacă  totul pe o singură carte.

Dacă nu ai un as  în mânecă,

 miza e chiar viața ta

Să nu te temi  de o nouă încercare!„

Deci?

”Curând, viața mea  va fi la clasa a  treia....”

”Rătăcim,  nu e prea târziu să încerci  ca la început, să alegi alt drum, să crezi în magie

Să nu te lași,

Grăbește-te!„