într-o zi ca asta

 Ca un fel de motto: a-ți  ucide visul este ca și cum ți-ai strivi  sufletul.

În noaptea de dinaintea zilei de târg- Ziua Crucii-lumea  era în fierbere mare. Cred  că în toate satele  de pe valea Argeșului se întâmpla cam la fel.Puțini  dormeau.

Când  luna  încă nu plecase la culcare, căruțe gătite de sărbătoare, trase de cai ageri și puternici, cu funde roșii împletite în coamă,  zburând, nu alta,  făcând să tresalte  clopoțeii în salbă,  părăseau curțile, încadrându-se din mers într-un drum  al bucuriei  nespuse.

  Cuverturi frumoase  acopereau  cele  două rânduri de leagăne bine fixate de cu seară  în  căruța  înțesată: fiecare aduna din gospodărie tot ce se putea vinde  la un preț bun: legume și fructe, nuci, mături, cojoace și ștergare, pastramă și must, pânză țesută  la război.

Era tristețe mare să nu ajungi la târg: fetele nemăritate  aveau rochii noi, flăcăii își lustruiau pantofii  cumpărați  din economii  serioase, strălucea în soare părul  uns din belșug cu ulei de nucă.

 Spectacol mare, ca-ntr-o poveste! circ cu  dresură de șerpi, cai și căței, bărci zburând  în marele cerc de iureș sălbatic, norocul în  biletul păsării verzi, „ciocu  cu norocu„  rățuște  cu  pene  roșii și puf  din belșug, agrafe, oglinzi, păpuși  cu rochițe  încrețite, muzicuțe și pești fără solzi, curelușe de plastic, batiste cu flori într-un colț. 

Atenție mare la iuțile fuste  prea largi, cu  bani  adunați  în cozi nespălate, mereu pricepute să-ți ghicească norocul.
Turtă dulce în căsuțe și flori,  poșete  de iască, străchini de lut, acadele și flori de hârtie, grătare, fum,  praf, muzică,  voci, bucurii, amiază  cu soare, rude, prieteni, vârstele toate, luciri în priviri, bucuria  zilei, mers țesut  fără  spaime.

Departe,  mereu tot  aproape!