Ca un fel de motto: a-ți ucide visul este ca și cum ți-ai strivi sufletul.
În noaptea de dinaintea zilei de târg- Ziua Crucii-lumea era în fierbere mare. Cred că în toate satele de pe
valea Argeșului se întâmpla cam la fel.Puțini dormeau.
Când luna încă nu plecase la culcare, căruțe gătite de sărbătoare, trase de cai ageri și
puternici, cu funde roșii împletite în coamă, zburând, nu alta,
făcând să tresalte clopoțeii în salbă, părăseau curțile, încadrându-se
din mers într-un drum al bucuriei nespuse.Turtă dulce în căsuțe și flori, poșete de iască, străchini de lut, acadele și flori de hârtie, grătare, fum, praf, muzică, voci, bucurii, amiază cu soare, rude, prieteni, vârstele toate, luciri în priviri, bucuria zilei, mers țesut fără spaime.
Baniciu, un mare artist..
RăspundețiȘtergere14 septembrie revine în amintirile mele de copil, ziua în care toţi vecinii care aveau..., băteau nucii. Era adevărată sărbătoare pentru noi, copiii.
RăspundețiȘtergereDa, răsuna satul!
RăspundețiȘtergereÎn asfințitul verii, ascultam poezia aspră a meliței, toamna suspinau,în cor, nucii...