”Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă. ” Emil Botta
Spuma-i dulce o-nfăşoară
Într-o horbotă uşoară;
Umbra serii de vioară
Creşte-n liniştea adâncă. ” Emil Botta
Răpirea din Serai
Îi ascultăm muzica, ne învăluim în emoția ei pură, luminoasă, proaspătă.
Mai avem, oare, vreme să ne gândim la cel mai exploatat copil-minune, care, la cinci ani uitase de copilărie? Fiul lui Leopold Mozart, exigent violonist în orchestra curții primului
arhiepiscop de Salzburg, Amadeus ( Iubitorul lui Dumnezeu) își începea drumurile în marile metropole ale lumii, drumuri care nu se vor mai fi oprit toată viața. Lumea întreagă îl ovaționa, la 13 ani, compunea ca un adult.În timp ce scria o lucrare complexă, deja o alta i se ivea în minte.
”Opera cu prea multe note”, Iosef al II-lea, 16 iulie 1782, la premieră, Teatrul Național, Viena
"Nu știu să scriu frumos; nu sunt poet. Nu știu să aranjez frazele atât de artistic încât să producă umbră și lumină; nu sunt dansator. Pot s-o fac însă prin sunete; sunt doar un muzician...." ( W. A. Mozart)
Îi ascultăm muzica, ne învăluim în emoția ei pură, luminoasă, proaspătă.
Mai avem, oare, vreme să ne gândim la cel mai exploatat copil-minune, care, la cinci ani uitase de copilărie? Fiul lui Leopold Mozart, exigent violonist în orchestra curții primului
A intrat în concerte cu toți marii muzicieni ai vremii.
600 de piese în toate genurile muzicii simfonice!
„Nu sunt sigur că băiatul ăsta n-o să mă facă să înnebunesc, dacă îl ascult mai des„, scria baronul Friedrich M. vom Grimm.
La 25 de ani i se transmite prima comandă pentru a scrie o operă în limba germană.
”Răpirea din serai”.
Sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea, sufletul Filarmonicii Pitești,
concert- maestru Mădălin Sandu,
concert- maestru Mădălin Sandu,
Mihai Sârbu, solist- corn,am ascultat într-o impresionantă interpretare:
W. A. Mozart”Uvertura la opera ”Răpirea din serai„
”Concert nr. 3 pentru corn și orchestră în Mi bemol major
”De departe sună cornul.
Cornul serii, cornul mării„
„Rahmaninov” Simfonia a 2-a în mi minor, op 27.
Ce adjectiv i s-ar potrivi? cred că magistral cu majuscule!
Concertul de astă seară? Maiestuos!
O călătorie interioară într-un univers complex, amestec de trăiri , de la optimism la deplină armonie cosmică, într-un circuit sonor cu 68 de „voci„ într-una singură, , adunate de o vărguță fermecată, piscuri și văi, ape și drumuri, vis, simțire, emoție, candoare, tumult, spaime, forță, măreție, încrâncenare, zbucium, suferință, dar și biruința vieții, muguri în ferestre de suflet, desene fără culori, soare după furtună, poezie în salbe de note!
Mă gândeam așa, în drum către casă;cum este croită lumea asta,, cum se poartă ea cu geniile, câtă vreme viețuiesc...
Condus pe ultimul drum doar de către un preot, Mozart,cel mai mare compozitor al timpului său, îngerul trimis pentru doar câteva zeci de ani, printre oameni, pentru a le dărui talentul lui divin, a ajuns într-o groapă comună...
Cum s-ar cânta o plângere muzicală?
Mulțumiri și felicitări, oameni frumoși, artiști instrumentiști ai Filarmonicii Pitești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.