”Spui că nimeni n-a reușit să te cunoască până acum, fiindcă orice manifestare a ta e înșelătoare. În acest mod, zici tu, reușești să respiri și să-i ții pe oameni la distanță de tine. Spui că ocupația ta principală e să-ți păstrezi ascunzătoarea și chiar reușești, pentru că masca ta e cea mai enigmatică dintre toate. Că deși nu ești nimica, te afli mereu în relații cu cei care cred a fi ceva. Când ești plictisit, îți faci de lucru pe lângă păstorița cu inimă caldă, dar ai grijă să ascunzi sentimentele pe care le-ar avea, în locul tău, păstorul. Înșeli un venerabil părinte al bisericii dându-i un sărut de fraternitate. Etc., etc. nu ești decât un personaj enigmatic, pe fruntea căruia scrie:”sausau„. :Și spui: ”Aceasta e deviza mea. Cele două vorbe nu sunt conjuncții disjunctive, cum spun grămăticii. Ele își aparțin una alteia în mod inseparabil și de aceea trebuie să fie scrise într-un singur cuvânt. Așa devin ele o interjecție pe care o lansez lumii”.
Plouă mocănește, în casă este cald, sunt tot eu, dar nu studenta care l-a citit, mai mult pe fugă, pentru examenul de ”Istoria filozofiei„pe S. Kierkegaard, alături de nu -știu -câți- alți -filozofi, înghesuiți în lista profesorului aceluia cârcotaș, de teama căruia nopțile mele numărau câteva ore.
Cu creionul la îndemână, citesc pe îndelete, ah, ce-mi place starea asta !
Nu pot să nu mă întreb: oare, alta ar fi fost viața mea, dacă atunci aș fi fost mai aproape de mesajul cărții ăsteia?
Filozoful se situează mereu pe terenul contemplării, împăcând contrariile într-un fel de sinteză mai puțin accesibilă pragmaticului.
RăspundețiȘtergereSuferea de o boala...nu se putea decide ce sa aleaga.."e bine ,sau nu e bine" ..si uite asa a renuntat la un post la universitate si nu s-a insurat,,traia din bani lasati mostenire de tatal sau intr-un cont bancar.In ziua in care a scos ultima suma lunara, a cazut pe strada si a murit!
RăspundețiȘtergerePana si la o intersectie statea si se gandea mult incotro sa o ia...radeau si copiii de el,l-au supranumit domnul"ori,ori"!
Insa aceasta boala(nu stiu cum s-ar numi ea psihologic vorbind)...l-a ajutat cumva in profunzimea dizertatiilor filozofice,,,se indoia atat de mult de toate incat sapa tot mai adanc cu spiritul ptr a ajunge la miezul lucrurilor.
Il inteleg perfect,,, si eu sufar de aceasta incapacitate decizionala in extrema...vreau sa ma apuc de ceva si mereu gasesc ca altceva ar fi mai important,,si tot asa toata ziua...
M-am condamnat cumva dintotdeauna ptr asa ceva..cand am citit despre Kierkegard ce spuneam,,mi-am dat seama ca e vb de o boala la urma urmei,si uite asa am invatat treptat sa ma accept in aceasta privinta!
Cand creez ceva ,niciodata nu sunt prea multumit,altii spun ca e frumos,mie mi se pare mereu ca mai trebuie ceva schimbat,adaugat,insistat..si tot asa continui pana distrug ce am inceput!Iti dai seama ce cumplit este?E vb si de un soi de perfectionism ,dar in spatele lui eu cred ca e vb exact de aceasta ingrozitoare incapacitate de a te decide asupra unei alegeri,finalitati.Ceva pe creier nu se intampla cum ar trebui,anumite sinapse,,nu stiu ce ....
Toti oamenii au cate ceva pe creier care nu functioneaza la parametrii cuveniti...suntem imperfecti..teologii spun pacatosi...ei asta e un subiect de discutat,nu gluma.
De cunoscut,nici noi insine nu ne putem cunoaste foarte bine,deseori ne condamnam inutil,nestiind ca e vorba de o lipsa undeva in organism ,sau de la carma lui!
Dumnezeu insa te stie perfect!!!Iata de ce judecata suprema trebuie sa-i apartina!
Cred că lumile voastre( cea a filozofilor și a artiștilor) ar putea fi doar o lume. Sau o singură lume.Vă apropie un fel de seriozitate specială cu care priviți lumea obișnuită.( pe care o vedeți cum simțiți voi că este)
RăspundețiȘtergereȘi, pentru că nici în privința vieții voastre nu prea puteți lua decizii clare, nici pe alții nu-i puteți determina/ ajuta/ înțelege așa cum sunt etc. De aici vin altele: indecizii în privința căsătoriei, a implicării în probleme cotidiene, aparent banale.
După ce prietenul meu, pictorul, și-a încheiat în felul lui socotelile cu viața, m-am gândit că el nu putea avea două căsătorii în același timp, una mai egoistă decât cealaltă.; acasă, cu o femeie teribil de pragmatică, în minte/ suflet/ zi/noapte, cu acaparatoarea artă.
Mediere relativă?
Nu cred ca asta sa fi fost un motiv real...nu vei sti niciodata de ce!Sunt n factori pentru asa gest!
ȘtergereDoar daca ti s-ar fi destainuit.Poate atunci il puteai ajuta cumva...trist!
Taine...
Ștergere