timpul care nu îmbătrânește niciodată

„Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei..„ 
 Nichita Stănescu

Sunt locuri  în care, din te miri ce motive, am ajuns cu greu. Chiar dacă  nu ar fi  trebuit să fie deloc așa.

Era duminică, ploua așternut, pe străzile goale se așezau, în strat, frunze mari, galbene. Covor de  gânduri: inscripții, firme, câte un trecător  grăbit, frânturi de  conversații, lumea  cu ale ei.

Am trecut de mai multe ori prin Ploiești, aveam o  vagă idee despre un Muzeu al ceasului, simțeam că vreau să-l văd. 

Și s-a întâmplat. 

 Când  va fi  hotărât  întâiul om să fie ceasornicar trebuie să fi fost mai mult decât o sărbătoare! 

Să prinzi timpul într-o căsuță!

Într-o  clădire, ea însăși cochetă ca un ceas, am văzut  în câteva zeci de minute secole de istorie, amintiri,experiențe.

 Am furat  eu niște imagini, că  era acolo o doamnă rea ca un gardian, aș fi adunat totul într-o fâșie colorată, ce bijuterii, câtă artă, câte secole  de  filigran săpat în timp,toate  sub un acoperiș!

Într-o  minunată poveste  de duminică!

Sper  să  găsesc  eu o zi, când să pot vedea lumea aceea de clipe, pe îndelete. Doar eu și cu mine.

 Fă-ți timp și mergi să vezi  o  bijuterie  de bijuterii!