Eram studentă, asta conta, eram atât de fericită, că mă și vedeam profesoară!
Deschid, la întâmplare, cartea lui Arthur Schopenhauer: „Viața, amorul, moartea„, pagina 29 ”Ori de câte ori veselia ne bate la ușă, trebuie să-i deschidem și ferestrele, fără a mai cumpăni dacă suntem îndreptățiți s-o primim sau să fim mulțumiți, sau dacă ne scoate din meditațiile profunde,din ocupațiile serioase.
Veselia vine întotdeauna la timp. Ea este moneda sunătoare a fericirii, câștigul nostru imediat.Nimic nu contribuie mai puțin la veselie decât averea. Oamenii mari sau bogați sunt veșnic îngrijorați. Oamenii modești, meseriași sau țărani, au mai adesea fețe mulțumite și plăcute.
Ar trebui, prin urmare, să păstrăm cu grijă această floare a sănătății și a echilibrului numită veselie„
Tu ce spui?
Eu nu prea am intalnit oameni veseli care sa dovedeasca simtire si ganduri profunde despre viata,umanitate!
RăspundețiȘtergereDesigur ar fi unele exceptii precum Richard Wurbarandt...ei, dar la el e deja ceva ce tine de patologic in opinia mea.Cum altii cad in extrema intristarii,depresiei,altii cad in cea a autoexaltarii exacerbate,a veseliei!O psihoza religioasa.
Nu cunosc vreun filozif partizan al veseliei!
Eu sunt adeptul modelului tarkovskian.. am mai discutat despre opinia lui vis a vis de veselia asta zgomotoasa.
Nu elimin bucuria din viata,,dar nici sa fac un scop fundamental din ea cum multi vor!Cu orice pret!
De ce muzica lirica emana atata duiosie si tristete?Nicidecum veselie!
Care ti se pare mai profunda,matura,dumnezeiasca?
Nu înțeleg extremele, totdeauna cred că există calea de mijloc, sigur situații pot fi de tot felul. Aristotel a făcut observația că toți oamenii iluștri au fost melancolici, iar Shakespeare vorbea despre faptul că spiritul cel mai limitat este cel mai fericit. Și dacă tot suntem la capitolul „opinii ale înțelepților„ să nu-l uităm pe Sofocle” știința este măsura completă a fericirii”.
ȘtergereEste așa?
Cred că este așa pentru cei care au ales să se dedice total științei, cercetării.
Eu cred că poți găsi clipe de bucurie, cum poți căuta momente de înălțare nu neapărat tot timpul, dar poți găsi
. Poate că ar trebui să-i privim pe cei din jur cu mai mare îngăduință. Mă sperie fie doar gândul că mare parte din lume ar fi ticăloșită. Citeam undeva, uite chiar nu-mi amintesc cine spunea, oricum era un învățat că nu trebuie să-i atragi atenția celui care-și păstrează gunoiul sub preș , de ce face asta, pentru că doar el știe de ce procedează astfel.
Poți fi de acord cu ideea asta?
Nu spuneau grecii că” omul este măsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt, pentru că sunt, a celor ce nu sunt, pentru că nu sunt`?„
Nu ne-a lăsat Dumnezeu după chipul și asemănarea lui?
Nu cred în bucuria și în fericirea, pur materiale, cum nu cred în plictiseală, eu nu mă plictisesc.
Dumnezeu ne-a creat dupa......nu ne-a lasat asa,,asa am devenit,e alta poveste!S-a produs o ruptura si tot ce poti face este sa te reabilitezi in ochii Lui pe anumite cai.
ȘtergereDaca e presul lui,faca ce vrea...dar nu sub al meu!
Eu ma plictisesc uneori,grozav de tare!
Nu e o alegere personala,este o stare de fapt cu multiple cauze.
Calea de mijloc e ceva extrem de dificil de realizat!
Imposibil atat timp cat nu face fiecare parte un efort!
Clipe de bucurie..bineinteles ca poti gasi,fereasca sa nu,dar veselie,fericire in sensul adevarat,e altceva!
De atat ingaduinta cu altii certati cu omenia,ajungi sa o iei si razna cu mintile..ba e posibil sa cazi tu rau si sa te sfasie!
Lupul si oile..stii prea bine fabula.Ori aceea cu Ionica si sarpele!
Nu ai ce umaniza la unii oameni...sunt indiavoliti declarati!
Nu te pune la masa cu ei,la vorba lunga,niciodata!
Dacă nu ai ce să umanizezi la unii, exclude-i total.Nici nu te așeza cu ei la masă.
ȘtergereDe ce să ai în preajmă oameni care îți provoacă rău?
Veselia pentru mine nu a venit la timp ..de foarte multi ani!
RăspundețiȘtergereNu știu ce să spun...îmi pare tare rău.
Ștergere